1,567 matches
-
știe să se mențină în simplitatea clasică. La el se referă în mare măsură cuvintele amintite privind Etosul românesc. În ultimii ani se plasează în frunte Ion Pillat, poet plin de vechi amintiri boierești, un cântăreț subtil penetrant al trecutului aristocratic. Adrian Maniu creează într-un format poetic primitiv, rafinat. Are în el ceva din frumusețea vechilor icoane românești. Și ceva din naivitatea lor. Primitivismul acesta vine nu o dată dintr-o inspirație populară, plină de-o prospețime extremă. În acest loc
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
Apoi, pentru că, din punctul meu de vedere, cuvântul educație, folosit aici, aduce cu sine un aer retro absolut fermecător. Spre deosebire de evoluție sau formare, variante mai uzuale pe care autorul le avea la îndemână, educația e instituțională și, în tot cazul, aristocratică. Nu se face după ureche, nu e lăsată la voia întâmplării. E legată de un proiect existențial de tradiție și presupune rigoare, seriozitate, disciplină, încredere, eleganță, respect, fidelitate. Dintre toate aceste valori, nici una nu e, cum se vede, străină de
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
Mihai Zamfir Figură izolată, retractilă si atipică, Anghel nu poate fi încadrat de fapt nici unei grupări literare de la granița secolelor, nici unei ideologii. Modernismul său instinctiv, aristocratic și calofil nu s-a asociat Literatorului; iar biografia sa culturală pare o suită de întâlniri ratate și de neînțelegeri programate. Astfel, entuziasmul de tinerețe față de socialism a însemnat doar o vagă opțiune sentimentală, repede uitată; cu Junimea și spiritul
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
cu flerul pe care îl dovedește în căutarea mărturiilor nelivrești. Mihai Sorin Rădulescu acordă egală atenție documentelor scrise și celor orale, scotocește prin arhive private sau publice, face călătorii de documentare, poartă conversații cu urmași și rude îndepărtate, scrutează blazoane aristocratice și traduce diplome nobilitare, într-un cuvînt dă naștere unui șantier memorialistic din care extrage, cu răbdare de filatelist, cele mai mici scame, fire și glafire de ancestru autohton. Istoricul coboară la rădăcina aristocraților și le pune pe tipsie istoria
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
masă cu tâlharii benchetuind. Însă nunta este un prilej pentru un tablou de gen al unei societăți care trăiește bucuriile unei existențe netulburate de cutremure sociale și unde germenul revoluționar nu-și are locul. Nu este vorba de o societate aristocratică, ci de oameni simpli cărora regizorul le alătură tâlharii cu figuri pitorești venite dintr-un timp apus, figuri de carnaval, muscali cu mustăți lungi, cazaci fioroși la chip, dar puși pe chef, dar și musulmani cu aerul alunecos al comercianților
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
învățare o muncă de șlefuire făcută în vederea formării unei ființe sociabile, atunci chinul autodidact ajunge: devii un spirit matur care stă pe linia de plutire culturală și căruia lipsa unui maestru nu-l indispune defel. În primul caz, viziunea e aristocratică și e inspirată de un filon religios: nu înveți ca să te formezi, ci ca să te inițiezi într-o elită, căci cunoașterea comună e pentru gloată, nu pentru cei aleși. În al doilea caz, vedenia e democratică și e insuflată de
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
special asupra acestui prim volum, intitulat Ce am auzit de la alții, desigur, dat fiind interesul pe care Călinescu însuși îl acorda perioadei. Realitatea este însă puțin diferită: după cum arată Neagu Djuvara, în delectabila prefață a ediției de față, decăderea sistemului aristocratic, în România sfârșitului de secol XIX și a începutului de secol XX, i-a impus lui Radu Rosetti o existență de funcționar superior și de om politic. Adevărata împlinire istoriografică nu va veni decât târziu, cu câțiva ani înainte de moarte
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
lent, apoi, în special după 1812, din ce în ce mai rapid, iar după 1829 de-a dreptul exploziv, constituie obiectul istoriilor familiale cuprinse în volumul de față. Căci Rusetteștii (cum este numită familia în vechile cronici moldovenești și valahe) sunt una dintre familiile aristocratice de frunte, care dă lumii românești de pe ambele maluri ale Milcovului voievozi și mari dregători, iar mai târziu oameni politici, cărturari și militari. Este de semnalat modestia rară a autorului acestor memorii, care, în loc să exalte meritele înaintașilor - așa cum fac, de
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
pentru totdeauna înfățișarea patriarhalului Principat al Moldovei, ca și pe cea a lumii românești în general. Apreciabilă mi se pare și subtilitatea cu care Radu Rosetti, mânat de aceeași conștiință istoriografică, îmbină anecdota (importantă în discursul istoric al marilor familii aristocratice românești, vezi cronicile muntene) cu „marea istorie”. Niciodată, plăcerea de a nara o istorioară de familie nu trece înaintea rigorii expunerii istoriografice generale. Astfel încât Ce am auzit de la alții, fără să aibă savoarea indicibilă a Scrisori-lor lui Ion Ghica, este
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
Caragiale, pălăria face carieră. Cine nu știe de pălăria lui Spirache din Titanic Vals, scumpă, de felui, ca nobilă inutilitate, și apoi sacrificată, tot mai mult, rațiunii practice a familiei? Până, de altfel, la desființarea ei - de unde era un moft aristocratic, ajunge o pomană burgheză. În Gaițele lui Kirițescu, lumea devine ceva mai selectivă: „Cum îmi stă, țațo, cu pălărie?” (pretenția); „Parcă ești un câine cu oala-n cap” (sancțiunea). Orice complezență a dispărut. Pălăria pică, deci, între două lumi. De la
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
și nici un jargon accesibil doar inițiaților, ci frumusețea loviturii de floretă care desprinde, cu o mișcare invizibilă, o singură petală din buchetul de trandafiri. Acest limbaj e, în sine, povestea confruntării între sens și expresivitate, între necesitatea comunicării și mândria aristocratică în care nu vorbește sângele nobil, ci experiența de viață, crudă, nemiloasă, a omului umilit, acceptând exterminarea și gata să extermine: „Limbajul hard-boiled n-a fost creat de elita intelectuală sau descoperit de profesorii universitari care l-au popularizat ulterior
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
întâlnească tovarășa de țel tocmai la infinit. Tocmai nicăieri.” Imaginea asimptotei e pe cât de sugestivă, pe atât de inoperantă, de vreme ce buzele celor doi sfârșesc prin a se uni, pe nepusă masă, într-o prozaică și „lacomă ventuză”. Mai mult, simțul aristocratic al „divinei principese” nu pare agresat de trivialul epilog al unei fantasmagorii sentimentale care, lăsate în seama unui admirator vădit lipsit de inițiativă, amenința să se prelungească la nesfârșit. Unsprezece ani - și trei sute de pagini - de așteptare febrilă se resorb
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
România: 16.09.2011. Produs de: Marc Platt Productions. Distribuit în România de: Forum Film România. Cu eleganța unui jucător de golf, cu mânușile din piele fină și miș- cările elastice, cu expresia degajată, senină, șoferul lui Refn posedă alura aristocratică cu care bluza ieftină și scobitoarea din colțul gurii realizează un contrast semnificativ. Personajul evocă prin eleganță un personaj de talia lui Jay Gatsby al lui Scott Fitzgerald, distins amfitrion, romantic visător și bootlegger lipsit de scrupule. Oricum regizorul alege
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
1984, și urmează două fire narative complet diferite. Pe de o parte se află Aomame, o tânără de 30 de ani, instructoare de sport în viața de zi cu zi și asasină în timpul liber, aflată în slujba unei misterioase și aristocratice doamne. Aceasta o trimite din când în când în misiuni pentru a pedepsi bărbați care, într-un fel sau altul, au nedreptățit sau molestat femei. Aomame nu are o viață personală stabilă, trăiește cu obsesia perfecționării trupului pe care-l
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
al artei. De mai bine de cinci secole, morala lutheranis-mului protestant a intronat cultul muncii, cultul muzicii drept mijloc de socializare, de apropiere între oameni; așa cum, în diocezele romano-catolice, filiera latinității a contribuit la cultivarea unei anume subțirimi de natură aristocratică a spiritului, aspect pe care îl dovedește prioritar mediul intelectual-artistic vienez, spre exemplu. Astăzi, contrar unei atitudini distant aristocratice îmi pare a se orienta suflul cel nou pe care îl aduce secolul XX, după primul și mai ales după cel
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
de socializare, de apropiere între oameni; așa cum, în diocezele romano-catolice, filiera latinității a contribuit la cultivarea unei anume subțirimi de natură aristocratică a spiritului, aspect pe care îl dovedește prioritar mediul intelectual-artistic vienez, spre exemplu. Astăzi, contrar unei atitudini distant aristocratice îmi pare a se orienta suflul cel nou pe care îl aduce secolul XX, după primul și mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial; mă refer la democratizarea relației dintre instituțiile de cultură, de artă, dintre muzee, și
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
religios unde, entuziasmat, protagonistul decide să o însoțească. Într-una dintre seri (în ciuda faptului că e căsătorită), evlavioasa femeie îi cedează - cam neverosimil - insistentului scriitor. Laurence își redescoperă, încîntat, trăirile sexuale ale tinereții (la rîndul lor, atenuate pe parcursul crizei), neglijînd, aristocratic, subit revelata mastectomie a lui Maureen. Finalul este, bineînțeles, surprinzător. Passmore se restabilește psihologic (reluîndu-și activitatea creatoare) și cunoaște voluptăți curioase în relația amicalo-amoroasă cu iubita din tinerețe și credulul ei soț. Un tablou numai în aparență idilic, întrucît, în
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
familiale. "Iasomia", "gelsominul" italienilor, arbustul cu flori mici, albe, ce are un parfum atât de concentrat, mi se pare o floare democratică, un fel de distilat al florilor pentru un poet, ca Mazilescu. Un fel de Ciszta vodka wiborowa, replica aristocraticului coniac, poate fi Armagnac sau Martell, pe care l-ar prefera Baconsky, probabil. Așadar, iasomia albă, versus crizantema galbenă, culoarea viilor din Champagne, sau Bordeaux, toamna, când sufletul morților e tot adunat în globurile de aur ale corolei de "krysosanthemon
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
vina" arhaică a evreului suferă mutații, din ce în ce mai precipitate, în cursul secolelor. După ce este perceput ca deicid, evreul devine un criminal economic, apoi reprezentantul unei umanități inferioare. La începutul secolului XX el întrupează, mai ales în ochii bunei societăți a saloanelor aristocratice, un caz excepțional și trist: un soi de nevrozat grav, purtătorul unei nenorociri ereditare care îi conferă o stranie putere de seducție, dar îi și întunecă însușirile inerente. Așa este, ca personaj literar, evreul proustian. Hannah Arendt arată în mod
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
uneori sub zodia umorului involuntar. Despre același Mateiu Caragiale (et pour cause! ) aflăm, de exemplu următoarele: În cazul (anti)moderni(ști)lor nostalgici după noblețea unui Ancien Régime pierdut sau visat, noutatea o reprezintă însă elaborarea limbajului: limbajul ca identitate aristocratică, codificată în tipare stilistice înalte, calofile, eventual prețioase. Limbajul ca recipient, ca Lampă a lui Aladin locuită de djinnul lumii râvnite." (pag. 60) Iată, referitor la Adela, ce ritual aiuritor: "Dacă Adela e Opera, iar Emil - cititorul ei ideal, atunci
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
în ordinea spiritului". Pe această cale, Pandrea a aderat la spiritul nonviolent al lui Gandhi, ceea ce i-a adus și porecla respectivă. Contradicții? Să le recunoaștem, întrucît "mandarinul" a fost un om cu trăsături și impulsuri iregulare, dificil de armonizat, aristocratic și socialist, mistic și militant politic, internaționalist și localist. Din cauza acestei elasticități, a acestui balans al intelectului între extreme a avut parte nu numai de o nefixare a imaginii sale în epocă, dar și de cumplita prigoană a regimului comunist
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
sunt doi aristocrați care-și cultivă pasiunea pentru sânge cu ardoarea pentru rafinamentul unei vieți curtenești, cu ceva din destrăbălarea veselă a secolului al XVIII-lea cu "olimpul lui sulemenit". La fel, și cei din Familia Volpini adoptă aceeași morgă aristocratică, care vine pe filiera barocului. Genul acesta de vampirism reclamă legăturile primejdioase, machiavelismul intrigilor curtenești formate la școala Principelui sau cea pe care o predă Baldassare Castiglione cu al său Il Cortegiano. În acest cadru se află nucleul romantic al
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
cetății, Mihail îl eclipsa în anii ‘40 pe Nicolae, care, pe cît de înzestrat era pentru pledoaria avocățească, pe atît de retras era din viața socială. Pe de altă parte, bunăstarea la care ajunseseră amîndoi în răstimpul interbelic și educația aristocratică pe care o primiseră în familie îi hărăzea unei pante ascendente și pe deplin mulțumitoare. Numai că desființarea monarhiei și instaurarea comunismului avea să le schimbe viața. Mihail va fugi în Occident spre a-și salva pielea, stabilindu-se în
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
40, aveau să capete în Bărăgan o subțirime ascetică și o pregnanță spirituală. Profilul i se îngustează, fața plină devine angulară și pietroasă, iar trăsăturile i se înăspresc ca sub înrîurirea unei căliri dureroase. Intensitatea trăirii îi luminează fizionomia, fibra aristocratică ieșind cu atît mai mult în evidență cu cît mizeria vieții trebuie să fi fost mai umilitoare. Lipsurile care pe alții i-ar fi aruncat în disperare, pe Nicolae, în loc să-l abrutizeze, îl șlefuiesc și îl ridică la treapta unei
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
învingător lăuntric, al unei pîrghii sufletești ce nu s-a lăsat frîntă, e tocmai Nicolae. Nu e vorba de a face aici o pledoarie masochistă în favoarea binefacerilor chinului trupesc, dar e limpede că suferința, atunci cînd cade pe o stofă aristocratică, duce la înnobilare prin dospire lăuntrică. Cele peste 600 de pagini ale Izgonirii din libertate conțin biografia și corespondența celor doi frați, precum și documentele din arhiva CNSAS privitoare la membrii familiei Fărcășanu. Efectul neașteptat al cărții este că, deși intenția
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]