382 matches
-
Arghezi), M. face voit poezie decorativă, plină de „fantezie ingenuă, pitoresc și improvizație” (Perpessicius), în care filonul nostalgic are o vibrație autentică, iar sinceritatea nu e trucată. Expresia eului poetic este mereu dublată de umor, ironie, bufonadă și pantomimă, pierrotul, arlechinul și bufonul fiind măști ale poetului-actor, iar carnavalescul, altă față, învăluită, a sentimentalismului său funciar. Apelul la romanța tradițională dezvăluie și o notă autohtonă a poeziei minulesciene: un trubadur, un jongler cu o psihologie balcanică, a cărei formă de expresie
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
o tentativă de apărare, de „fermecare” a monstruos-straniului, de convertire a lui în familiar locuibil. Discursul liric exploatează principiul teatrului în teatru: eul joacă rolul unui actor ce interpretează fie o partitură gravă, romantică, fie una comică, a unui „biet arlechin speriat de moarte”. Jocul lipsit de naturalețe, excesiv de „teatral”, indică mistificarea și obligă la un permanent du-te-vino între semn și sens. Alternarea stilului poetic „înalt”, demistificat prin șarjare, și a celui popular sau colocvial erodează inerțiile lingvistice și deschide drum
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
1997; Carantina mașinei de scris, Chișinău, 1997; Vieți neparalele, Alba Iulia, 1997; Îngerul și croitoreasa, Cluj-Napoca, 1998; Gladiatorul de destine sau Bal (de)mascat, București, 1998; Identificare de adresă, Timișoara, 1999; Lamentația Semiramidei, Timișoara, 2000; Student pe timpul rinocerilor, Chișinău, 2000; Arlechinul și delfinul, Chișinău, 2001; Lampa și oglinda, Chișinău, 2001; Strictul necesar, Chișinău, 2002; Ceasornicul din măr, Deva, 2002; Balul racului, Chișinău, 2003; Cu ce seamănă norii?, Chișinău, 2003; Cetatea nu e gata de război, Iași, 2003; O umbrelă cu dantelă
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
de Arte „George Enescu” din Iași, unde predă un curs de istorie a teatrului universal. Colaborează cu numeroase studii, eseuri, articole de istorie și critică literară, de teorie și istorie a teatrului, cronici dramatice și recenzii la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Arlechin”, „Contemporanul”, „Secolul 20”, „Ateneu”, „Adevărul literar și artistic”, „Teatrul azi”, „Viața românească”, „Dacia literară”, „Timpul”, „Kitej-grad”, „Romanoslavica”, „Studii de slavistică”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»” ș.a. A publicat volumele Prelegeri de istoria literaturii ruse din secolul al XIX
BALANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
care le pictasem le-am împachetat și la plecare le-am luat cu mine. Restul au rămas în casa învățătorului, drept recunoștință pentru felul în care fusesem găzduit, sau poate numai o motivație-pretext, căci unul din tablouri, înrămat, reprezentând un arlechin, pe cap cu o glugă portocalie, l-am dat Anei spre amintire (scrisesem pe spatele pânzei), fără vreo explicație anume. Ea m-a privit cu ochii încântați de atenția și purtarea mea reverențioasă. Mi-aduc aminte că mă semnasem în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
povestea împărțea dreptatea, avea fața ușor încruntată, în mica judecătorie din comună. Dar de ce îi dăruise tabloul cu scurta dedicație spre amintire? Putea să-l lase fără nici o însemnare, printre celelalte câte rămaseră în casa lor. Și de ce, anume, ei? Arlechinul din tablou ținea în mână un felinar cu încadratură albastră ce iradia o lumină alb-gălbuie. „Nu știu, mă aud răspunzând, de ce ți l-am dat. Poate că, privindu-te, căutam o deslușire dincolo de tine. De fapt nu te priveam, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tu care audiezi mii de martori și le ceri să nu mintă... îi mai pui să și jure. Mă voi mărita, e adevărat, iar cel care-mi va fi soț va vedea tabloul de pe perete zilnic vrând-nevrând, va spune «Ce arlechin!» sau altceva dar nu va ști niciodată că simbolizează destinul nostru, al tău și al meu, pe care numai mâna ta și sufletul nostru, nu numai al tău, au putut să-l zugrăvească, dar el, viitorul meu soț, va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
A doua zi botezul, biserica, preotul, lumânarea cufundării în apă, și, peste toate, razele soarelui căzând aurii prin ogivele cupolei. Acasă, timpul încă ușor friguros, împiedica lăsarea deschisă a ușii din cerdac. Ca atunci în ziua nunții, mă oprii în fața arlechinului ce stătea nemișcat în rama tabloului; în același timp tânărul învățător, aflat în spatele meu, îmi puse mâna pe umăr, abia atingându-l, și-mi vorbi: - Aveți talent, domnule judecător! De câte ori mă uit la pânzele lăsate de dumneavoastră mă uimesc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ana, care servea împreună cu fiica, trecând pe lângă mine, îmi spuse: - Îți mulțumesc c-ai venit! Vocea ei amintea o vreme uitată, ce-mi răsări la ceasul acela de primăvară, de taină și duh. Vizavi de mine râdea - plângea, pe perete, arlechinul dăruit in 1946; avusese răbdarea de intermediar al lumii mele, nemișcat peste decenii. Ana vorbea. Era în tonalitatea vocii și în inflexiunile rostirilor ce urmară (după ce servi șirul de meseni, își aduse un scaun și, forțând un mic deranjament, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Apoi Maggie s-a întors și, când i-am văzut expresia, m-a cuprins spaima. —O, Doamne, Maggie, îmi pare rău. M-a luat valul. Dar, tresărind, mi-am dat seama că nu era supărată pentru că JJ arăta ca un arlechin - îmi văzuse trusa de machiaj și căpătase o anumită expresie, aceea pe care o au toate fetele, însă eu mă așteptasem la mai mult de la ea. A fost cel mai ciudat lucru - în ciuda durerii și a suferinței încă proaspete - aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-am înscris la un curs de scufundări la preț redus. La fiecare cincisprezece picioare ar fi trebuit să mă opresc pentru decomprimare; dar de unde două minute, nu aveam nici două secunde. Am trecut pe lângă un banc uimit de pești arlechin, rugându-mă cu ardoare să ajung la suprafață. Sângele îmi zvâcnea în urechi și imagini îmi defilau în minte. Apoi am realizat ce se întâmpla - viața mi se derula dinaintea ochilor. La naiba, m-am gândit, fără îndoială că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fragilă din Înalta societate din Philadelphia care nu vorbea o boabă de spaniolă, și o servitoare mulatră, care fusese În serviciul lui Încă din primii ani petrecuți În Cuba și călătorea cu un macac Închis Într-o cușcă, Îmbrăcat În arlechin, și cu șapte cufere de bagaje. Pentru moment, s-au instalat În mai multe camere la hotelul Colón, În Plaza de Cataluña, așteptînd să achiziționeze o locuință adecvată gusturilor și apetențelor lui Jausá. Nimeni nu se Îndoia cîtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sunt nebunii (Clown, Bouffon, Tölpel) care „având la origine pe saltimbanci și cantastorii, apar în teatrul popular apoi în alte diverse spectacole, care-i cer complexitate fizică și spirituală”<footnote Ibidem, p.379. footnote>. Apropiat de clovnul tradițional e văzut arlechinul „un fel de bărbat neterminat, un copil mare cu sclipiri de inteligență, la care disprețul și maliția au ceva picant”<footnote Ibidem, p. 369. footnote>. La acestea se adaugă nebunul de curte care provoacă amuzamentul prin cleveteală veselă, renghiuri și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ale serilor: zâna cu degete pe pleoape, zâna cu degete pe buze. Basmele și chipurile ingenue ale povestei se amestecă astfel printre aventurile și siluetele rafinate ale vieței prezente, în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lansat la Târgul Internațional de Carte Libris. în ianuarie 2010 am înființat un O.N.G. denumit Poezia Artelor care se va ocupa de lansarea cărților din Esențe, de tabere de creație literară, expoziții de pictură, grafică și multe alte activități . Arlechinul Ai tras cortina peste primul act Plecând în universuri paralele Și ai făcut singurătății pact Trecutul și amintirile să spele. N-ai înțeles că bietul arlechin Ce-agoniza pe scena lui pustie O replică timidă ca un chin Dorea în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Esențe, de tabere de creație literară, expoziții de pictură, grafică și multe alte activități . Arlechinul Ai tras cortina peste primul act Plecând în universuri paralele Și ai făcut singurătății pact Trecutul și amintirile să spele. N-ai înțeles că bietul arlechin Ce-agoniza pe scena lui pustie O replică timidă ca un chin Dorea în cartea vieții să ți-o scrie Te amuza scânteia din priviri De împreună piesa v-o jucați Roșeai la glume și aveai trăiri Când sufletul de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Sir Tirbușon privea în tavan. Lubrefianta Gina își tot încheia descheia halatul. Bufonul se ridicase, brusc, în picioare. Se plictisise, nu mai avea chef să le recite cuvintele lui Henderson!... Uite că nu mai avea chef, pur și simplu. Un arlechin brusc îmbătrânit, în salopeta sa neagră de lucru. O mască obosită, ridată. Și când te gândești că pământul nu-și încheiase nici măcar o rotație în jurul axei sale. Cerul, o mică elipsă verzuie marca SEIKO, arăta 1:24:14. Nu trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
voluptate sprâncenele. Fiecare pișcătură dureroasă îi producea o bucurie nostalgică. Piguli la ele jumătate de oră și nu se lăsă până nu obținu (din coadă de câine, își zise) două arcuri perfecte, subțiri, care dădeau feței masculine tristețea insuportabilă a arlechinilor. Își fardă pleoapele cu acel roz deschis abia o părere, și își rimelă pentru contrast genele, din fericire neobișnuit de lungi pentru un bărbat. Se privi în oglindă. Nu era rău. Își rujă buzele, destul de pale și ele, mânuind tubulețul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se uitaseră, Lavița plânsese să se omoare cu fața în cearceafuri, Paula stătuse calmă cu fața la perete. Doar eu și cucoana aceea cu pareză facială priviserăm totul, eu răsucindu-mi pe deget, cu destulă nervozitate, buclele, ea cu o expresie de arlechin, zâmbind cu o jumătate de față și plângând cu cealaltă, clipind dintr-un singur ochi. Cu asta m-am distrat toată noaptea și dimineața... Doctorul a trecut adineauri pe la patul meu și m-a întrebat dacă am terminat de scris
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în firele de telegraf dintre stâlpii de lemn unsuros. Multe zmee erau făcute din hârtie albastră de împachetat. Altele însă erau pictate cu acuarele sau colorate cu creioane, așa că apăreau ca niște pete fistichii, arlechinești, pe cerul alburiu. Privește la arlechini! Trebuia să străbatem toată strada ca să ajungem la casa de cărămidă netencuită, pe care o știam atât de bine, penultima de pe stradă și, în acea direcție, penultima și din oraș. Dincolo de încă o casă chircită în fundul unei grădini se întindea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
le recită, înainte de fiecare bătălie în care se aruncă. Și iată-l și pe Shamael cum convoacă din foc, în fața unui Corto mirat și subțiat ca o lamă, spiritele celor morți. Între trecut și viitor, Corto se balansează ca un arlechin și deasupra lui cerul deșertului este plin de premonițiile pe care doar cărțile secrete ale ereticilor le mai pot interpreta, un simplu pas și Corto dansează din nou tango, în barurile strâmte din Buenos Aires, înainte de a-i revedea pe bandiții
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie” sînt expresii ale scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dublat eventual de cealaltă FETIȘCANĂ) MAMA RECRUTUL I, RECRUTUL II, RECRUTUL III, RECRUTUL IV, RECRUTUL V etc. MAJORDOMUL VIZITATORUL MARAT UN POLIȚIST UN MAȘINIST MAESTRUL DE CEREMONII Alți mașiniști, sufleori, plasatoare, garderobiere, orchestranți, Danton, Robiespierre, regele, purtători de cocarde, lachei, arlechini, dansatori, bufoni, trompetiști, toboșari, măști, figuri, spectatori, lume, lume, lume, păsări. Regizorul poate renunța la unele personaje. Regizorul poate compune personaje noi. Regizorul poate înlocui orice replică și poate renunța la orice replică. Regizorul poate renunța la spiritul piesei întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Zeceee! (În acest moment toate ușile teatrului se deschid; lumini orbitoare se aprind pretutindeni; pe ușile teatrului, din spatele spectatorilor precum și prin deschiderile laterale pătrund fastuoase cortegii, purtători de cocarde tricolore; trompetiști, dansatori, lachei cu imense tăvi cu pahare de șampanie, arlechini, acrobați, muse, ROBESPIERRE, DANTON și MARAT, regele însuși agitând în mână Constituția, etc. etc. etc.; sunt aruncate în sală, de sus, confetti, serpentine și artificii, fanfara intonează Manseilleza și toți cântă, dansatorii își fac numărul, arlechinii jonglează cu bile colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu pahare de șampanie, arlechini, acrobați, muse, ROBESPIERRE, DANTON și MARAT, regele însuși agitând în mână Constituția, etc. etc. etc.; sunt aruncate în sală, de sus, confetti, serpentine și artificii, fanfara intonează Manseilleza și toți cântă, dansatorii își fac numărul, arlechinii jonglează cu bile colorate, lacheii încep să împartă pahare spectatorilor; în general, personajele vor încerca să-i atragă pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele de șampanie, vor trece printre rânduri, vor împărți cocarde tricolore; vor împărți exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]