474 matches
-
poate presupune! Prima mea "relație" cu Cuba și "El Lider Maximo" Fidel Castro datează din toamna 1962. Terminasem facultatea și îmi făceam, alături de alți absolvenți, "datoria față de patrie", la Botoșani, în cadrul unui stagiu militar de 3 luni. Toată stima față de "armia română", tatăl meu fiind și el militar de carieră, dar de ce-am avut noi parte la "instrucția pe țurțudan" îmi aduce aminte mai degrabă de Moș Teacă al lui Bacalbașa și alte figuri aidoma lui. Fiind "liber cugetător" am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Locul III 1 2 Nr. de sportivi promovați în anul 2006 la secții și cluburi de performanță 2 48 Rezultate 2010-2011 Nr. crt. Nume și prenume elev Cadru didactic coordonator Concursul/Competiția Premiul obținut 1. Mladinovici Silvian George Vasilescu Roxana “Armia Română între ieri și mâine” I 2. Echipa de baschet Moisii Maria Campionatul Sportiv Mangalia, Ediția a II -a Loc I 3. Echipa de fotbal Moisii Maria Campionatul Sportiv Mangalia, Ediția a II -a Loc. III 4. Curti Ferdin Niculae
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
otomane, singur, într-o luptă inegală, disperată, pe viață și pe moarte. Unde în istoria universală se mai poate găsi un exemplu asemănător de curaj și jertfă, când o mână de oșteni puțin peste zece mii de luptători să înfrunte o armie de aproape două sute de mii de ieniceri cea mai mare, cea mai tare putere a timpului? Numai la Termopile, poate, a cunoscut istoria universală o asemenea disperată, tragică luptă. "Patimile după Ștefan" este un roman al crizei, este istoria unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul, cu rămășițele falnicei armii împărătești, dădea dosul să-și mântuiască viața prin fugă: "La Dunăre!! La Dunăre!!" Atunci, am auzit buciumele buciumând vesel: "Izbânda!" Și,răcnete din mii de piepturi, și mii de căciuli aruncate în cer! Izbândă!! Izbândă!! ... Sssst! Vine Domnul! dă alarma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cântărește în mâini. Ce de-a săbii aș prețălui cu aurul ista... Pune coroana pe treapta de jos; rămâne cu capul gol, cu pletele blonde pe spate. Aferim nostimadă când o afla Mohamed-sultan, de așa trântaie ce-o mâncat strălucita armie a Împărăției, rușinată în mlaștina ce-i zice "La Podul Înalt", hohotește vornicul Bodea, un roșcovan cu ochi de viezure, musteți pe oală și o gură hlizită. Și când te gândești că Süleyman-Hadâm-Pașa avea strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu mâinile la spate, apoi începe să râdă: În sfârșit, a sosit iscoada noastră de la Stambul! Mi-a povestit tărășenia... Sunt vești rele?! Spune! Spune! se precipită Maria. Ce vești?! A văzut când s-au întors la Stambul rămășițele "falnicei armii". "Tigrii pustiei" nu mai erau decât niște găini jumulite, rebegite, deși, după poruncă, băteau talpa țanțoși, sumețindu-se cu oarece prefăcută veselie, de ochii lumii, să creadă prostimea că, totuși, a fost o biruință. Parcă prostimea-i proastă, să nu priceapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i stai împotrivă? întreabă Alexa înfiorat. Mă-ncumet! răspunde cu hotărâre Isaia umflându-și pieptul. Ești mare! rostește Negrilă cu admirație. Doamne-ajută să-i mâncăm coliva, se închină cu evlavie Alexa. Astăzi chiar, iscoada mi-a adus vestea: la Adrianopole, armia otomană, cu Măritul Mahomed în frunte, e pe picior de plecare către Moldova, dezvăluie Isaia. A dat Domnul! se închină Negrilă cu entuziasm. Să vină! Să vină!! L-au ajuns blestemele noastre. Padișahul aduce cu sine pe Alexandru Aron, stirpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldovencele mele! A dat strechea și în muieri!... Să li se facă voia! Și muierea aceea, "căpetenia", "Maria Sutașa" să-i fie numele! Popii se adună, muierile se adună, țăranii îi așteptăm să se adune... Dar Mateiaș?... Unde-i falnica armie juruită să se adune? Unde ne sunt "tovarășii de luptă?" întreabă Stanciu cu palma streașină la ochi, cătând în jur. Parcă nu s-ar prea vedea în zare. Când am ajuns dincolo de trecătoare, la Brețcu, se adunaseră câteva sute, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tout le secret de la victoire dans la politique comme dans la guerre, en littérature comme en amour. Heine. Una salus victis: nullam sperare salutem. Nici o scăpare pentru învinși: să nu mai nădăjduiască! Catone: Amorul, tare ca mormântul, tare ca o armie desfășurată. Dar și puterea credinței nu e mai mică. Machiavel: Religiunea face pe oameni buni; legea, drepți; necesitatea, muncitori. Lucrețiu: Lumea, imensă greșală, nu e lucrarea zeilor. Euripide: Bunătatea domolește ce a supus ferul. Ne sachant ce qu'un roi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pământului vreme nouă; credința adevărată iese la luptă după suferință; sabia cu două tăiușuri a cuvântului lui Dumnezeu va sta asupra neamurilor. Un pahar de vin dă putere; eu am băut patruzeci și nu mă pot ține pe picioare. I. Armia lui Mahomet II năboiește ca o apă întăi asupra Țării de Jos, după aceea în sus spre Moldova. II. Ștefan Meșter și Jderul cel mezin, căruia acuma îi spune Onu Păr-Negru, fac parte din detașamentele de recunoaștere în calea Ismailitenilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care alți locuitori ai acestor meleaguri subcarpatice l-au făcut În calea invadatorilor feluriți și prădalnici; pe văi În sus, tot mai sus, pierzându-se În munții și pădurile inaccesibile, contemplând jos, În vale, șarpele trupelor și mașinilor acelei armii compuse din atâtea și atâtea popoare asiatice, buimăciți și beți ei Înșiși de Înaintarea lor fără sfârșit În ținuturi exotice, europene, dând frâu liber instinctelor și reflexelor pe care orice armată „de tip medieval!” le arată, după ce se pleacă În fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
l-a conceput Călinescu. Iată cum trei personaje concepute cu jumătate de secol în urmă au rămas vii prin concepțiile lor și au încă viață lungă înainte prin universalitatea conferită de autor. Se mai îndoiește cineva de geniul lui Călinescu? Armia română. Resboi... răzbel... „Răsboiul” N-a fostără toți la război... Moș Teacă Personajele literaturii noastre se avântă adesea ori se găsesc prinse conjunctural în războaie și bătălii. În general dimensiunea războinică e patriotică: eroul român luptă cu liftele mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
se avântă adesea ori se găsesc prinse conjunctural în războaie și bătălii. În general dimensiunea războinică e patriotică: eroul român luptă cu liftele mai mult sau mai puțin păgâne, le învinge sau măcar moare eroic. De fapt, în epoca modernă, armia română a fost implicată în trei războiae majore, destul de apropiate în timp: „Independența”, „Întregirea” și „Eliberarea de sub...” diferite lucruri, numite după strategia politică de moment. Incluzând, en passant, și campania balcanică la sud de Dunăre din 1913 și pe cea
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
înjosește recruții. Al doilea război mondial nu are parte la noi de literatura consacrată primului din cauză că realitatea lui a fost falsificată cu hotărâre și obstinație. Partea de luptă în Est a fost practic trecută sub tăcere, de am zice că armia română a intrat în răzbel la 23 august 1944. În copilărie nu înțelegeam prea bine de ce cărțile și filmele nu relatează momente despre care aflam din mărturii orale că fuseseră foarte specatculoase, iar cartea de citire limita totul la perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
regim, Bunicul. Dar evident că el va colabora cu miliția populară. Între 1945 și 1989 se întinde un ocean de pace și de literatură cu personaje cazone pacifiste, literatura de acest fel fiind de cea mai slabă calitate, ca și armia română. Sătule, se vede, de o lungă inactivitate, personajele militare reale se desfășoară din plin în decembrie 1989. Literatura de inspirație militară a acelui moment memorabil nu s-a scris încă. Pentru urechile și sufletul personajelor Curat constituțional! Muzica! Muzica
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ridicat steagul încă o dată pe cerul Europei.“ (Luceafărul, 28 ianuarie 1978) NISTOR Virgil, dramaturg și poet „Din recile hrube iviți comuniști, ei falca voinței, putere și faptă și gând luminos spre mai bine. Din stepa rusească risipite în vânturi fasciste armii cuiburi de fier își făcură sub arcul carpatic, așteptând înfruntarea, sub cerul albastru boltit peste rodul de aur al mănoaselor nostre câmpii. Din seninul acesta porni peste noapte fulgerul noilor vremi, dospit de decenii în spiritul acelei de neînfrânt conștiințe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Ei urlă, " O Păianjene, întinde-ți pînză! Mărește-ți oasele și-umplut Cu măduva, tendoane, carne, Înalță-te31 și-atinge-o voce. Cheamă-ți întunecatele oștiri; căci se adună fiii Oamenilor Ca să le năruie Cetățile! Omul nu va mai fi!" "Treziți-vă, O Armii!" 400 Cîntắ pe dealuri coardă arcului, "Luváh și Vala plutesc Triumfator în ceru-nsîngerat, si chipul Omenesc nu mai există". Fiind numai urechi, aștrii-auziră, și prima rază-a dimineții porni napoi: El către Tatăl său strigă "pleacă! pleacă!" fu însă Prins
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căzu. Tharmas îl privi căzînd În lung47, un șarpe furios rostogolindu-se în jurul cortului cel sfînt. 525 Fiii războiului, uimiți de iazma cea Scînteietoare, departe-o Alungară în lumea lui Tharmas, într-o stîncoasa hruba. Dar Urizen, învăluindu-și toate armiile cu-ntuneric, Trimise-n jur heralzi, în taină poruncind plecarea-n Miazănoapte. Deodată, cu bubuit de tunet mulțimile-i 530 Din crudă încleștare se retrag, toți fiii lui Urizen numaidecît Se strînseră-n groși nouri, lăsînd urgia lui Luváh Mînia să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de plimbare triumfală, înru slava căreia să zbârnâie pana cronicarilor. Se vede că, pentru planurile de cucerire a Europei, lui Mahomed îi trebuia o izbândă repede și hotărâtoare împotriva ghiaurului de la răsăritul Carpaților. De aceea năpustea asupra Moldovei cu o armie așa de mare, într-un anotimp așa de neprielnic. Soliman Pașa țintea spre Suceava, spre cuibul vulturului. De cum a intrat în Moldova, Soliman Pașa a văzut că satele sunt arse, hambarele golite, fântânele astupate ori otrăvite. N-aveau otomanii unde
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
cunoaștere a pământului țării și la o adâncă pricepere în meșteșugul războiului. Harta bătăliei de la Podul Înalt Ștefan a rânduit oștirea moldoveană lângă Vaslui, în păduri și pe după dealuri, de o parte și de alta a văii pe unde înainta armia otomană. La încrengătura pâraielor Rahova și Vasluiul cu Bârladul, în 10 ianuarie 1475, armia lui Soliman s-a izbit cu tabăra moldovenilor. Ceața umplea valea Bârladului. Încredințați că se vor alege cu pradă bogată și glorie multă, osmanlâii înaintau cu
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
de la Podul Înalt Ștefan a rânduit oștirea moldoveană lângă Vaslui, în păduri și pe după dealuri, de o parte și de alta a văii pe unde înainta armia otomană. La încrengătura pâraielor Rahova și Vasluiul cu Bârladul, în 10 ianuarie 1475, armia lui Soliman s-a izbit cu tabăra moldovenilor. Ceața umplea valea Bârladului. Încredințați că se vor alege cu pradă bogată și glorie multă, osmanlâii înaintau cu hotărâre. Ștefan le-a venit în ajutor: a pus un pâlc de buciumași și
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
multă, osmanlâii înaintau cu hotărâre. Ștefan le-a venit în ajutor: a pus un pâlc de buciumași și trâmbițași să sune semnalul luptei dinspre dealul Rediului, ca Soliman să creadă că acolo-i grosul oștirii moldovene și să-și împingă armia cât mai înainte, cât mai repede și cât mai orbește prin ceață și prin smârcuri în ușor dezgheț. Spre norocul românilor, Soliman s-a purtat întocmai cum și-a închipuit Ștefan Vodă că se va purta. Ațâțat parcă de zvonul
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
năpustească asupra vrăjmașului cu toată puterea, cu toată mânia, cu toată vitejia. Și, asemeni tuturor marilor eroi, nu s-a cruțat nici pe sine și a dat asalt în fruntea alor săi, în miezul cel îndârjit și mai fioros al armiei otomane. „Pericolul ar fi devenit foarte mare - scrie cronicarul polonez Dlugosz - dacă nu s-ar fi aruncat Ștefan însuși în linia de luptă a turcilor”. Asta a aprins și mai mult inimile românilor. Dar nici Soliman nu era un general
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
dinspre toate unghiurile zării. În frunte, Ștefan Vodă însuși, cu căpitanii lui în jur. Loveau fără milă și fără cruțare. Coiful, buzduganul și sabia lui Ștefan cel Mare Și cum, pe atunci, de obicei artileria deschidea lupta, Soliman și toată armia lui s-au înspăimântat: au crezut că moldovenii abia acum încep bătălia. Vălmășagul a devenit așa de groaznic, de haotic, încât marea mulțime a turcilor apărea nu ca o certitudine a victoriei sperate, ci, mai degrabă, o primejdie pentu soarta
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]