1,035 matches
-
Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, I, București, 1972, I, 438, 824, 832; Crăciun, Confesiuni, 184; Hristu Cândroveanu, N. Batzaria, UVPA, 134-137; Elena-Natalia Ionescu, Relations littéraires roumaines-turques (au XX-ème siècle), RSE, 1988, 1; Dicț. scriit. rom., I, 208-210; Cândroveanu, Aromânii, 77-80. R.Z.
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
șederi în Anglia, al preocupării de a observa viața londoneză și de a fi permanent la curent cu problemele culturii engleze se reflectă inițial în câteva note și scurte eseuri apărute în „Convorbiri literare”, unde alternau cu schițele din viața aromânilor, însemnările despre poezia în dialect din Macedonia și cu florilegiile de versuri populare din aceleași ținuturi. Eseurile de anglistică se referă la personalități precum Thomas Carlyle, John Ruskin, Frank Harris, la teatru și reviste literare, dar și la imaginea românilor
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
poate afla din relatările contemporane expunerii lor, un efect deosebit de favorabil. Pe de altă parte, definindu-l poate în egală măsură, există la el un orizont al scrisului în care sunt proiectate originile sale, lumea „împietrită sub o vrajă” a aromânilor. Tache Papahagi, editor al literaturii în dialect a autorului, l-a apreciat ca pe un poet etnoliric „de o inspirație profundă și cumpănită”. B. este, printre scriitorii aromâni, cel mai apt să susțină dimensiunea reflexivă, fără a ignora nici metafora
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate. E o evocare nostalgică, o întoarcere obsesivă spre o umanitate distinctă în amalgamul de etnii din Balcani. SCRIERI: De la noi, București, 1903; Graiu bun. Calendar aromânesc, București, 1909; Pe drumuri. Din viața aromânilor, București, 1914; Romantismul englez, București, f.a.; Papers on the Romanian People and Literature, Londra, 1920; Zidra. Gardana. The Dead Pool, Londra-New York, 1921; O viață, București, 1921; ed. (Doda), Londra, 1925; Ruva. Între două lumi, București, f.a.; Romanul englez contimporan
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
, Mihail G. (1780, Budapesta - 3.II.1842, Budapesta), filolog. Părinții lui, aromâni ale căror nume nu sunt cunoscute, au emigrat în Austro-Ungaria după distrugerea totală a orașului lor din sudul Dunării. A fost profesor de greacă veche și neogreacă la Viena și Budapesta. Este cunoscut pentru Gramatică română sau macedonovlahă, elaborată cu
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
a pierdut. SCRIERI: Gramatiki romaniki itoi macedonovlaki - Romanische oder macedonowlachische Sprachlehre, Viena, 1813; ed. pref. D. Bolintineanu, București, 1863; ed. (Gramatică română sau macedoromână), îngr. și introd. Pericle Papahagi, București, 1915; Kurzgefasste neugriechische Sprachlehre, Viena, 1821. Repere bibliografice: Th. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân, București, 1932, 294-296; Sterie Diamandi, Oameni și aspecte din istoria aromânilor, București, 1940, 78; Dicț. scriit. rom., I, 313-314; Cândroveanu, Aromânii, 55-57. Hr.C.
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
ed. pref. D. Bolintineanu, București, 1863; ed. (Gramatică română sau macedoromână), îngr. și introd. Pericle Papahagi, București, 1915; Kurzgefasste neugriechische Sprachlehre, Viena, 1821. Repere bibliografice: Th. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân, București, 1932, 294-296; Sterie Diamandi, Oameni și aspecte din istoria aromânilor, București, 1940, 78; Dicț. scriit. rom., I, 313-314; Cândroveanu, Aromânii, 55-57. Hr.C.
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
macedoromână), îngr. și introd. Pericle Papahagi, București, 1915; Kurzgefasste neugriechische Sprachlehre, Viena, 1821. Repere bibliografice: Th. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân, București, 1932, 294-296; Sterie Diamandi, Oameni și aspecte din istoria aromânilor, București, 1940, 78; Dicț. scriit. rom., I, 313-314; Cândroveanu, Aromânii, 55-57. Hr.C.
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
BOGDAN-PITEȘTI, Alexandru (13.VII.1871, Pitești - 10.III.1922, București), publicist. Lăsa să se creadă că s-ar trage din neamul domnesc al Bogdăneștilor. Însă tatăl, Constantin Bogdan, era, se pare, un refugiat aromân din Ianina, ajuns, la Pitești, primar și deputat. Dintr-o familie boierească provenea, totuși, mama, Domnica, născută Balotă. Este dat la școală în Pitești, dar nu termină aici gimnaziul, ci își continuă învățătura la Geneva, într-un colegiu catolic, apoi
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
1936 subtitlul devine „Tribună de luptă național-economică a românilor de pretutindeni”, iar în ultimele două numere este operată a treia schimbare: „Făclie și organ de propagandă naționalistă”. Publicația este în primul rând un organ de informație și propagandă pentru problemele aromânilor. Cultura și literatura vor fi, așadar, prezente în măsura în care sunt relevante pentru această comunitate. Favorizate sunt studiile dialectale (structura dialectului, influențe, lexic, onomastică etc.), de obicei reproduse din volume sau din presă. M. publică, de asemenea, portrete, culegeri de folclor dialectal
MACEDONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287941_a_289270]
-
, Kira (22.IX.1948, Bașkioi, azi Nicolae Bălcescu, j. Tulcea), poetă. Părinții, Maria (n. Caracota) și Sima Iorgovan, funcționar, sunt aromâni originari din Curtova, localitate bulgărească în Munții Rodopi, și, prin bunici, din Kavala, port grecesc la Marea Egee. I. învață mai întâi în satul natal, urmează Liceul „Matei Basarab” din București (1962-1966), tot aici absolvind în 1971 Facultatea de Limba și
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
Ramuri”, „Flacăra”, „Steaua”, „Tribuna”, cât și la „Zborlu a nostru”, „Deșteptarea”, „Frânza vlahă”, „Dimândarea”, reviste cultural-literare aromâne. În 1976 realizează cea mai cuprinzătoare antologie de poezie populară aromână, însoțind-o de o pertinentă prefață, în care subliniază unitatea indestructibilă a aromânilor cu dacoromânii. I. este o creatoare de reală înzestrare când compune în aromână. Versurile îi sunt înfiorate de nostalgii, regrete și doruri pentru graiul „de-acasă”, vorbit, cum spune poeta, de „părințâli” ei. Autoarea vibrează la cântecele aromânilor, la frumusețea
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
indestructibilă a aromânilor cu dacoromânii. I. este o creatoare de reală înzestrare când compune în aromână. Versurile îi sunt înfiorate de nostalgii, regrete și doruri pentru graiul „de-acasă”, vorbit, cum spune poeta, de „părințâli” ei. Autoarea vibrează la cântecele aromânilor, la frumusețea rostirii lor, cu inflexiuni de cronică străveche. Adevărata măsură și-o dă însă în lirica erotică: „Steaua mea cu steaua ta / T-ună apă ș-dânăsea. // Ocliu-a meu cu ocliu-a tău / Aidzea Bunlu di-Arău. Mâna mea cu mâna ta / Idvea
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
căpitan de poteră, apoi a slujit o vreme ca polcovnic în armata rusească, dobândind și o oarecare avere: o moșie în județul Ialomița și o casă în București. Mama, Eufrosina (n. Danielopol), era dintr-o familie de negustori greci sau aromâni stabiliți în București. H.-R. și-a început instrucția în grecește, cu un dascăl Alexe, și abia la zece ani învață să citească românește pe o carte cu slove chirilice. La moșie citește Alexandria, numeroase legende religioase și populara carte
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
, Nicolae (14.III.1927, Sibiu), editor, bibliograf și poet. Este fiul Mariei Liu (n. Poplăceanu), nepoată a lui Octavian Goga, și al lui Anastasie Liu, aromân de origine, funcționar vamal. Face primele clase de liceu la „Emil Gojdu” din Oradea, iar după 1940 învață la „Frații Buzești” din Craiova. Urmează Facultatea de Litere și Filosofie în paralel cu Facultatea de Drept, fixându-se în cele din
LIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
GHEORGHIU, Tașcu (29.IX.1910, Constanța - 17.X.1981, București), traducător, poet și publicist. Este fiul Iuliei și al lui Nicolae Gheorghiu. Părinții, aromâni, erau originari din Grecia. După ce urmează Liceul „Mircea cel Bătrân” la Constanța, se înscrie la Universitatea din București, unde își va lua licența în filosofie. Împreună cu Virgil Teodorescu și Mircea Pavelescu, editează la Constanța, în 1932, revista „Liceu”, în paginile
GHEORGHIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287237_a_288566]
-
prinții catolici și cei din Moldova și Valahia, despre relațiile dintre Biserica Română și Principatele Române” (Silviu Leca). În 1904 se afla la Salonic, însoțindu-l pe Démètre, numit acolo consul general și desfășurând o intensă activitate spirituală în rândul aromânilor din Macedonia. În anul următor proiectează înființarea la București a unui spital al congregației Saint-Vincent-de-Paul și, datorită stăruințelor sale și sprijinului dat de profesorul N. Paulescu, ia ființă, pentru început, un dispensar gratuit cu numai trei surori, deschis bolnavilor săraci
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
și civilizației unui areal geografic extins. Acestea conlucrează și dau la iveală o poveste educativă despre cele cinci continente, protagoniști fiind cinci pitici (paznici ai pietrelor prețioase): Asiaticus, Africus, Europicus, Americus și Australianus. Povestiri macedonene (1961) evocă istoria zbuciumată a aromânilor de acum mai bine de două sute de ani. Spațiul străjuit de culmile sălbatice ale Munților Pind, având în centru cetatea Moscopole, devine scena luptelor acestei comunități dârze împotriva stăpânirii otomane. Și în Povestiri (1968) ori în romanele Apele negre (1972
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
să comunice viu, dureros, cum sună și transpunerea versurilor ei în română: „De ce, pe orizontul/ Unde m-am ivit ca aromâncă,/ Mă trezesc noapte de noapte/ Și aud un freamăt, - Un grai vechi, din adâncuri?...// E freamătul bunicilor,/ E graiul aromânilor!”. Ca prozatoare, S.-M. se înscrie în categoria autorilor cu o scriitură supravegheată, care recurg în mod obișnuit la metaforă, la parabolă, definitorie atât pentru subiectul abordat, cât și ca discurs personal. SCRIERI: Lilice, 1988; Lândura, Skopje, 1989; Vreari fără
STERVIU-MIHANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289928_a_291257]
-
cu o scriitură supravegheată, care recurg în mod obișnuit la metaforă, la parabolă, definitorie atât pentru subiectul abordat, cât și ca discurs personal. SCRIERI: Lilice, 1988; Lândura, Skopje, 1989; Vreari fără mardzină, 1990; Tradzeri, Syracuse (SUA), 1992. Repere bibliografice: Cândroveanu, Aromânii, 122-130. Hr. C.
STERVIU-MIHANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289928_a_291257]
-
îi considerau �fără stăpân" (gr. avasilentoï) și îi descriau ca genus hominum vagus, incertis errans sedibus. Mai ales în sudul Dunării, �străinii" în mijlocul cărora trăiau - câteodată, numai temporar - îi denumeau - nu fără conotații peiorative - Tsintsari, Kutza Vlahi, Karvanagii, Karaguei (pe Aromâni), Ciri-biri, cici (pe Istroromâni) etc. De notat: nume colective, generice. Care altă populație de limbă romanică a primit - în fostul Imperiu roman - din exterior, de la �străinii" majoritari, atâtea nume etnice? Explicația este simplă: romanofonii, în Balcani, și românofonii din nordul
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
se considerau ei a fi? Mai întâi, trebuie specificat că aceste comunități trăiau repliate asupra lor înseși, închise, într-un colectiv social-familial sui-generis. Vorbitorii se autodenumeau Rumâni, atât la nordul Dunării, chiar în Carpații septentrionali (Rumuni), cât și în sud (Aromâni; în Istria, Rumëri) etc. Câteodată - există și asemenea cazuri! - își însușeau etnonimul generic �străin" Vlah (Meglenoromânii, românofonii din bazinul Dunării, își spun �Vlași"; cf. Vlașca, Pădurea Vlăsiei în Muntenia), iar, în nordul Carpaților, Huțuli. Autoritățile maghiare îi numesc Olah, dar
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
altul Vrâncean", există Oșeni, Moți etc., tot astfel cum există �țări" (Țara Loviștei, Țara Bârsei, Țara Hațegului etc.) - care dovedesc �risipirea" în colective restrânse, izolate a romanității românești. Tot astfel, în sudul Dunării, Matilda Caragiu Marioțeanu, DIARO , pp. 76-78, s.v. aromân, enumeră �denumiri după localități" ale comunităților aromânești. Aveau oare aceste comunități romanofone - și românofone, în nord - simțul apartenenței la comunități etnolingvistice mai largi, dincolo de spațiul local-familial propriu? Greu de spus! Se pare, mai degrabă, că, deși vorbeau aceeași limbă, legături
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
vorbi de �insule lingvistice romanofone", de enclave etnolingvistice care, în loc de a forma uniuni, alcătuiau ceea ce se numește astăzi �piele de leopard". Dreptul la old ethnicity, la identitate și-l clama fiecare comunitate în parte. șEste adevărat, în literatura populară a Aromânilor - în culegerile lui Pericle Papahagi, în studiul lui Th. Capidan, DR IV - întâlnim mențiunea colectivă a numelui Ar(o)mân (arămăn) echivalat cu rămăn, rămănime "Român nord-danubian", dar și deosebit de acesta. Se vorbește despre ficori armâni, de munțil'i armânești
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
nord-danubian", dar și deosebit de acesta. Se vorbește despre ficori armâni, de munțil'i armânești, o fată se mândrește a fi Armână di tu munți - dar asemenea identificări etnice generice par a fi târzii, create în medii nord-dunărene, unde apartenența la Aromânii din sudul Dunării devenea un atribut important.ț V. întrebarea principală pe care trebuie să o punem este: membrii acestor comunități romano- și românofone, care își atribuiau ei înșiși diverse nume locale (sau chiar generice), își cunoșteau originile și �dreptul
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]