607 matches
-
reprezintă mulajul acestei poezii. Exemple care să sprijine această apreciere pot fi găsite în toate acele trei secțiuni. "[...] vad, brusc Văd, sîntem flăcări/ flăcări pâlpâitoare răsucite de vânt" (p. 14), "un sânge celest de imagini o lavă spectrală unde urcă artezian în cascade populații tinere" (p. 68), "cum să sângeri într-o existență supusă imaginii" (p. 96). Reținem prezentarea bisericii brâncovenești înfățișată "ca un acvariu de sticlă verde albastră" (p. 40): Și înăuntru era luminos și pustiu, o strălucire lăptoasă, aseptică
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
Cârlova, Anton Pann, Octavian Goga, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Otilia Cazimir și la studiul privind evoluția conceptului liric de la Dimitrie Cantemir la Arghezi. Deși se ocupă mai rar de poeți, S. urmărește semnele lirismului în alte genuri, de la roman („fântânile arteziene” din epica lui G. Călinescu) la literatura de călătorie, jurnal, corespondență, identificând-o, neașteptat, în scrisorile „raționalistului”, „scepticului” și „cinicului” Paul Zarifopol, de pildă, sau în cele ale ilustrului său congener I. L. Caragiale. Și analizele critice proprii conțin o discretă
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
ierbar./ Privirea-și spânzură aripa / de stinsa zi din calendar” (Singurătate), poetul căutând turnura muzicală și lapidaritatea aforistică a versului. Proza lui S. a rămas, în cea mai mare parte, în pagini de reviste. Menționate în diverse publicații, volumele Fântâni arteziene (1934), Noi, milioanele (1946) și Scurt tratat politic (1946) nu se găsesc în biblioteci. SCRIERI: Boema, Ploiești, 1938; Epigrame, Ploiești, 1938; Epigrame, [Ploiești], 1941; Poante bahice, [Ploiești], 1941; Cneaz peste furtuni, București, 1942; Marele salt, [Ploiești], 1943; Cântec pentru Prometeu
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
să ocrotească mediul natural de orice factor ce ar putea să-i facă rău. La finalul acestor activități, au început să apară și propuneri din partea elevilor din care aș aminti: *amenajarea mai multor spații de joacă, a unor parcuri, fântâni arteziene, reînființarea unei grădini zoologice la Iași *curățirea și îndiguirea râului Bahlui și Nicolina și înființarea unor baze de agrement *obligativitate cetățenilor de a efectua și păstra curățenia-fără hârtii, mucuri de țigară, materii fecale de câini și pisici. Prin activitățile propuse
PRIMII PAŞI ÎN EDUCAŢIA ECOLOGICĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_918]
-
Casiodor. Dar era acesta tocmai un uomo universale? Erudiția sa este într-adevăr enormă. Dar scrierile și corespondența lui bogată dezvăluie ciudățenii. Era, bineînțeles, un excelent literat, specialist în drept, moralist; lăuda artele liberale și făcea digresiuni despre vulcanism, fântânile arteziene, viața animalelor (cameleon, elefant, potârniche), fabricarea unor produse (papirus, var, vin etc.), originea războiului, teatru, monede, purpură, pâine, plumb etc. Cu alte cuvinte, eruditul este interesat de tot și de toate, fără scrupulele „specialistului”, în virtutea unei curiozități intense, delectându-se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
persoană - chiar dacă acesta se numește Pelé, Cruyff, Dobrin sau Ronaldhino. Darul fenomenologic al fotbalului este evenimentul în sine al jocului - ceea ce nu tolerează nici o regie, constrângere sau presiune unilaterală. Darul fotbalului nu încape în schemele explicative ale metafizicii aristotelice. Fântâna arteziană de goluri braziliene nu se recunoaște în metoda carteziană de calcul al suprafeței. Darul fotbalului nu poate fi povestit decât, tangențial, prin recurs la realismul magic al literaturii sud-americane. Fenomenologia fotbalului este un poem anonim al exuberanței sau poate mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
salt lung. învăluită într-un văl subțire de negură, rămase o secundă în văzduhul irizat, apoi se prăvăli cu zgomot înapoi în adîncuri. Azvîrlite la o înălțime de treizeci de picioare în aer, apele scăpărară o clipă ca niște fîntîni arteziene, apoi se sparseră într-o ploaie de fulgi, lăsînd un cerc; care clocotea ca laptele proaspăt, în jurul trupului marmorean al balenei. Ă înainte! răcni Ahab, iar ambarcațiunile se avîntară la atac. Dar, înnebunită de harpoanele din ajun, ce-i chinuiau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fetele după un timp însemnat. -Numaidecât, le răspunse Peter Pan, personajul nostru binevoitor, vă mai duc într-un loc fermecător, apoi vom ateriza în brațele părinților! -Și unde credeți că le-a dus în zborul lui? Sus, în vârful fântânii arteziene și le ținea acolo pe ambele fetițe pe un jet de apă, până ajunseră părinții lor și făcuseră niște poze cu ele. Le au și acum în albumul familiei. Parcă țâșniseră fântânile arteziene și le ținuseră sus la înălțime, unde
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în zborul lui? Sus, în vârful fântânii arteziene și le ținea acolo pe ambele fetițe pe un jet de apă, până ajunseră părinții lor și făcuseră niște poze cu ele. Le au și acum în albumul familiei. Parcă țâșniseră fântânile arteziene și le ținuseră sus la înălțime, unde zbura Peter Pan. Fiți atenți și voi, nu se știe când va zbura Peter Pan deasupra voastră! Cine adună lacrimile copiilor? Treceam prin bulevardul Decebal, în fața unei stații de autobuz, soarele bătea dogoritor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
un pahar cu apă pe noptiera unui bunic, curățase un horn să se elibereze fumul în voie, ce venea de la soba unei case, legase din nou un câine-lup care reușise peste noapte să-și rupă lanțul, curățase apa de la fântâna arteziană, dar se oprise, ascultând, cum vorbesc bănuții aruncați în apă. -Pe mine m-a aruncat stăpânul aici ca să-i aduc noroc. Dorința lui arzătoare este să aibă și el o nevastă ca orice bărbat iubitor de familie.Pe mine m-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
văzuse patrulând jandarmii, doi câte doi, pe străzile îmbrăcate în brocat negru. Niciodată nu poți ști ce se poate întâmpla și cine are nevoie de tine, se gândea ea, cea mai bună metodă fiind prevenția. Mai trecuse o dată pe la fântâna arteziană, dar de această dată era liniște deplină. Bănuții se culcară și ei. Luându-și un avânt mai mare, zburase spre cerul imens, căutând Scaunul sfânt să predea în ordine toate rugăciunile, aspirațiile pământenilor, până când aceștia dorm și visează. Oul de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
poarta sanatoriului. Femeia le mai mulțumi încă o dată cu căldură și recunoștință, apoi intră cu fiul ei pe poarta întredeschisă. Curtea sanatoriului era destul de mare și plină de vegetație părând o frumoasă grădină. Undeva printre pomi se vedea și o fântână arteziană lăsată în paragină, un chioșc de vară, ce aminteau de starea materială a foștilor proprietari. De la poartă, o alee, încă bine întreținută, ducea spre o clădire destul de impunătoare, ale cărei ziduri erau făcute din granit. Când au ajuns aproape de clădire
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și Înapoi, În lumina care pălea, lovind mingea, În timp ce un băiat cu pielea Întunecată și cu o jachetă albă ținea o tavă cu gin tonic undeva pe marginea terenului. Lefty merse mai departe. Ajunse Într-o piațetă cu o fântână arteziană și se spălă pe față. Se iscă o briză, purtând miros de iasomie, hăt dinspre Bournabat. Și, În vreme ce Lefty se oprește să o adulmece, aș vrea să profit de ocazie ca să reînviu - din considerente pur elegiace și numai preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe drumul nepavat care ducea la casa de vacanță. Era deja ora zece. La lumina lunii, ne-am dus bagajele pe veranda din spate. Pe potecuța plină de cetină dintre pinii Înalți și cenușii răsăriseră ciuperci. Alături de casă, o fântână arteziană susura printre pietrele acoperite de mușchi. Când am intrat pe ușa bucătăriei, am dat peste Jerome. Stătea la masă și citea Weekly World News. Paloarea de pe chip sugera că stătuse acolo mai toată luna. Părul negru, lipsit de luciu, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el, Augustus reia: Dacă este adevărat și Claudia Appia s-a făcut vinovată de vreo superstiție străină obiceiurilor noastre civice, singurul îndri tuit să o judece este bărbatul ei. Izbește violent cu piciorul în zidul bazinului care are o fântână arteziană în mijloc: — Tu și cei de teapa ta n-aveți nici un drept s-o învinuiți! Fulcinius se retrage speriat. Din scatojiu la față a devenit vâ năt. De unde se află, i se pare că în piscină sunt pictate trestii și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus îi supraveghează reacțiile cu coada ochiului. Ca să nu-i mai vadă satisfacția răutăcioasă de pe față, își concentrează privirile asupra luciului apei. Abia acum își dă seama ce greșeală colosală a făcut. Viețuitoarele nu sunt pictate, ci reale. Fântâna asta arteziană este un adevărat heleșteu. La fund, pe pereți, sunt amenajate chiar celule care servesc peștilor drept re fugiu, mai ales vara, pe căldurile cele mari... Se uită în sus la cele două coloane, elegante și solitare, care stră juiesc bazinul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
afară din cameră. Coridorul mănăstirii era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă era răstignit pe o cruce. Apa din fântâna arteziană dădea pe de lături susurând. Împrejurul statuii se deschiseseră ca o flacără niște flori pe care nu le mai văzuse în Japonia. Un simplu ostaș ca el, care crescuse în vale și trăise socotind acel petec de pământ o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
grijile mele mărunte, cu iubirea mea neîmpărtășită, dar plin de speranță și de optimism. Mulțumesc. Pentru ce? m a întrebat. Pentru că ești și ai grijă de mine. Secretul Sorinei Sini privea cum apa se zbătea de marginile strâmte ale fântânii arteziene din spatele școlii, cum frunzele moarte acoperiseră pământul ca o pătură multicoloră imprimând în aer un iz de trecut și visare și la copacii goi care se tânguiau sub rafalele vântului ce sufla a iarnă. Pe cerul de plumb apăreau de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
alea îi simțeam sufletul cum mă învăluie. Privirea ei îmi pătrundea până în suflet și eu nu mă ascundeam chiar dacă îmi era într-un mod ciudat puțină rușine. Aveam două locuri ale noastre unde vorbeam ore întregi; în spatele școlii, lângă fântâna arteziană, la umbra unor sălcii bătrâne și pe a doua bancă din curte, în rândul din mijloc. Lângă fântâna aceea rotundă și verde de mușchi mi-a spus Sini pentru prima oară că n-o putea suferi pe Creața; nu pentru că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
hedonism într-o lume chioară, tristă, cu mațele obsedante. Ea mă plimba prin locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-o seară ne-am așezat lângă o fântână arteziană, împreună cu o colegă poloneză. În tembelismul meu de turistă curioasă, i-am reproșat: - Anita, de ce nu avem inclus Auschwitz-ul în program? - Draga mea, scuze, dar vezi tu, pentru mine Auschwitz-ul nu este loc turistic, nu e „vizitabil”. Mie mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
al datoriilor ce trebuiau plătite, și al secetei. „Trece și asta” rupse doamna Pavel. E mai bine, gândea, să se vorbească de modă, de cancanuri, de mărunțișuri. Și era adevărat, pentru că, aici, în ținuturile acestor preocupări, vorbirea lor țâșnea fântâni arteziene, arcuri de triumf, și curcubeie, înalte pasiuni genetice înflorite în trecerea, pe care o socoteau tulbure, a timpului încă neînțeles. Zilele zburau din calendarul vremii, s-apropia Crăciunul. Doamna Pavel se ivi în prag: - Domnule judecător, să nu spuneți „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Viitorul, domnișoară,...reluai, dar fui întrerupt: - E partea noastră de miracol, domnule judecător. - E adevărat. - Eu, de exemplu, mă văd de cele mai multe ori bunică, odihnindu-mă pe o bancă într-un parc mare, plin cu flori, cu statui, cu fântâni arteziene, cu pitici decorativi în iarba tunsă scurt, un parc pe care nu l-am văzut niciodată în viață, aparținând altei lumi, venind din subconștient. - Acolo, sau poate mai în adânc, sunt cele mai mari depozite ale memoriei, spusei, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
privi cu intensitate, ca și cum ar fi Încercat să-i citească gândurile. Amir nu clipi. Clarvăzătorul făcu din mână semnul plecării. Ajuns pe culoar, șeful tribului Bordjighin se sprijini de unul din stâlpii de susținere și privi, fără să vadă, fântâna arteziană din curtea palatului. Mai bine de jumătate de an așteptase să se Întâmple ceva și nu se Întâmplase nimic. Iar acum Începea să se Întâmple totul. Nu știa ce Înseamnă totul, dar se simțea cu totul răvășit. Spera că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să fie Împușcat. Fuseserăm acolo, alături de cei care stăteau Întinși așteptînd tancurile care n-au mai venit. Așteptam, În timp ce obuzele năvĂleau țipînd ascuțit și explodau cu un răget. Metalul și bulgării de pămÎnt erau aruncate-n aer ca o fîntînĂ arteziană. Și, pe deasupra capetelor, era perdeaua de gloanțe, șoptind, pocnind Întruna. Știam ce simțeau cei care așteaptă. Ajunseseră cît de departe puteau s-ajungă. Și atunci cînd a venit ordinul de a avansa, nu aveai unde să te mai duci fărĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tot mai aproape și tot mai mare. M-am Îndepărtat de șine și m-am uitat la lac, la cele două magazine și la adăposturile pentru bărci, la docurile lungi care Înaintau mult În apă și la pietrișul din jurul fîntînii arteziene de lîngă gară, fîntînĂ care avea o țeavă maronie din care apa țîșnea direct În sus, În lumina soarelui. Apoi jetul de apă cădea În bazin și În spate se vedea lacul vălurit de briză; mai erau malurile Împădurite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]