798 matches
-
lui A. Pann (1793/7-1854) din secolul al XIX-lea, iar în secolul trecut O. Goga (1881-1938), V. Eftimiu (1889-1972) și alți poeți cu origini balcanice. La loc de frunte stă, desigur, teatrul și scrierile lui I.L. Caragiale (1852-1912), cu ascendență grecească. Ele ne vor ajuta în continuare să înfruntăm vitregiile istoriei deloc iertătoare pentru greșelile, abuzurile și trădările comise asupra mediului natural și uman al țării și ale spațiului sud-est european în care ne-a fost hărăzit să trăim. Aromânii
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din Constantinopol și alte centre bizantine pentru a nu fi distruse de tot mai numeroșii atacatori. Ele indicau un avans de câteva secole pentru Bizanț față de Occident, între mijlocul secolului al IX-lea și mijlocul secolului al XI-lea. La ascendența spirituală a Bizanțului trebuie menționate și realizări strategico-militare precum lanțurile de cetăți pe uscat, flotele de pe mări folosite în luptele îndelungate cu arabii, mongolii, turcii și alți năvălitori. Europa Occidentală nu ar fi putut să înflorească spiritual cu biblioteci, biserici
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
libertatea: "e de adăugat în viziunea lui Vergiliu tema paternității (în sculptură, Aeneas e identificabil doar dacă îl poartă în spate pe bătrînul Anchise), a unui fiu care, fondator al unui stat, devine în acest sens părinte al propriei sale ascendențe, indică o apropiere de structură poetică între eroul lui Vergiliu și Hamlet. Mallarmé va fi făcut un semn de apropiere cînd referindu-se la Hamlet notează "il se promčne, pas plus, lisant au livre de lui-męme", lectura în sine însuși
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
internațional, clasându-se pe locul întâi în Africa de Sud, Australia, Belgia, Germania, Elveția, Norvegia și Noua Zeelandă, fiind singura lor piesă poziționată pe prima poziție în topul american Billboard Hot 100. În Canada, discul single a debutat pe locul 97, având o ascendență relativ înceată, intrând în top 10 după opt ediții, luându-i încă cinci săptămâni să atingă prima poziție, unde a stat o săptămână. A mai petrecut șase săptămâni în top 20 și încă trei în top 40, după care a
Dancing Queen () [Corola-website/Science/318674_a_320003]
-
jezik" (prescurtat "BHS jezik" sau "B/H/S jezik") „limba bosniacă, croată, sârbă”. Printre lingviștii care au acceptat existența a patru standarde diferite există unii care contestă numele dat limbii lor de către lingviștii bosniaci (musulmani sau fără religie, dar cu ascendență musulmană), anume "bosanski" (în traducere literală „bosniană”), termen legat de substantivul "Bosanac". Acest termen este folosit și de sârbii din Bosnia pentru a se autoidentifica, pe lângă cuvântul "Srbin" „sârb”. De aceea, după părerea lor, această limbă nu se poate numi
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
indefinibil al devenirii absolutului... Esențialul indefinibil Așa cum arborele este infinit, așa cum orice familie are mamă, tată, copii și strămoși, la fel și familia spirituală a prezenței divine ar trebui să implice multiplicarea, o latură feminină, o latură masculină și o ascendență și descendență la infinit...dacă am raporta divinul la divizarea și diversitatea acestei lumi amestecate... dacă am vedea arborele ca ramificat și nu rotund întreg indivizibil... însă a spune că spiritul are gen sau formă sau definiție înseamnă a anula
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să fiu condamnat la moarte și refuz dinainte orice fel de grațiere.” Măreția care atingea sublimul a căpătat-o Mareșalul Ion Antonescu prin testamentul său: „Ție scump popor român; Sunt mândru că am făcut parte dintr-o națiune de dublă ascendență, daco-romană și care în Istorie a fost ilustrată de marea figură a divului Traian și de sacrificiul lui Decebal”. Aceste cuvinte, rostite la vremea la care slavismul se declanșase înăbușitor asupra României, când numele de român era pronunțat cu teamă
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
vreau să spun că misiunea istorică a Iașului e terminată; că existența acestui oraș a atins limita extremă. Ajutate de alte circumstanțe fericite, de alți factori, multe din cauzele care au determinat strălucirea lui trecută ar putea asigura Iașului o ascendență și o glorie nouă. Și, de fapt, asemenea circumstanțe s-au și produs, de curând, după război și după întregire, când, încetând de a mai fi oraș de hotar pentru a redeveni (cum am mai reamintit-o) centrul natural, politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
insignifiant, omul însingurat, lipsit de transcendent, trăitor într-o lume al cărei substrat este nimicul. La noi postmodernismul impus după 1980 de Marin Mincu si apoi Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Postmodernismul coexista cu modernismul. Daniel Corbu descoperă, la noi, ascendențe postmoderniste la avangardiștii: Urmuz, Tzara, Sașa Pană pe linie absurdă, Bacovia atmosfera mortuară, Caragiale umorul. Poetul din Iași mai crede că postmodernismul s-a manifestat la noi, întâi ca avangardism de refugiu (cu toate că în Occident el a pus capăt avangardelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o "involuție de la creștinism la iudaism" (p. 33). Formula nu se mai folosește deja de la declarația de la Seelisberg (1947) a bisericilor, inclusiv ortodoxă, și după numeroase hotărâri ale conferințelor episcopale și conciliare din moment ce se recunoaște fără distorsiuni faptul istoric al ascendenței iudaice a creștinismului. Nu se mai poate vorbi, la propriu, de creștinism în afara luării în seamă a cercetării lui Isus sub aspect istoric, desfășurată cu succes incontestabil de la Reimarus, la contemporanii noștri Sanders sau Klaus Berger. Din nefericire, la noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
domeniu al societății, ce avea să urmeze. Am în vedere serviciul militar, ca serviciu de onoare patriotică pe care un cetățean îl făcea prin depunerea jurământului pentru țara căreia îi aparținea. Această lege a stabilit trei categorii de evrei - după ascendență, apartenența la religia mozaică și anul așezării în România. Dintre acestea, categoriilor I și III li se va retrage posibilitatea de a depune jurământul militar. Este vorba despre evreii „veniți în România după 30 decembrie 1918” și despre cei care
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
după capacitatea și situația fiecăruia (doc. nr. 1). După numai patru luni toții evreii, indiferent de categorie, vor fi obligați și la muncă, și la plata de taxe militare. Ulterior, cu fiecare nouă lege antisemită importantă se relua definirea evreului. Ascendența și apartenența la religia mozaică erau criteriile determinante. De exemplu, în Regulamentul Ministerului Apărării Naționale nr. 2030/1941 asupra Decretului-lege nr. 3984/1940, relativ la statutul militar al evreilor, care în fapt îi excludea de la serviciul militar și îi obliga la
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
ar fi sintetizat lucrurile Poetul. În acest habitat arid și sterp, pelasgic, lăsate de izbeliște ca să hălăduie și să se împuieze anonime, nestingherite, până la a patra și a cincea generație canină crescută exclusiv în sălbăticie, fără să fi recunocut niciodată ascendența și supremația omului, animalele sirepite reprezentau un pericol potențial letal, la adresa fiecărui cetățean al urbei, fie acela bătrân sau tânăr, bărbat sau femeie, adolescent ori copil. Primele hămăituri groase și urlete sonore de avertizare, îi zburlesc mustața și freza Avocatului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îl transformă pe un individ în valoare sau nonvaloare, că nimic nu ne permite să opunem un om altuia și, mai ales, să decidem superioritatea primului asupra celui de-al doilea în virtutea limbii vorbite, a locului de baștină sau a ascendenței sale ipotetice. După el, natura ne arată egalitatea absolută a tuturor: nevoile sunt aceleași pentru bărbat și pentru femeie, pentru cel bogat și cel sărac, pentru grec sau dalmat, pentru cetățean și venetic, pentru filosof și hamal. înfierând pasiunea grecilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
viața privată. Astfel încât biografia sa nu cuprinde aproape nimic sigur: nici datele exacte ale nașterii și decesului, nici originea lui geografică, nici rangul social, nici înfățișarea fizică, nici caracterul, nici temperamentul, nici relațiile, nici aventurile amoroase, nici angajamentele politice, nici ascendența sau potențiala lui descendență, nici măcar locul sau locurile sale de reședință... Totuși, nu lipsesc sufletele milostive care să umple aceste spații albe cu presupuneri una mai extravagantă ca alta. Cei mai preocupați să dea o umbră de veracitate acestor presupuneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe care o purta la ocazii „rare”, ca și alte două asemenea), și scutindu-mă de sarcina prezentării, le îmbrățișă și sărută pe amândouă; - ai fi crezut că se cunosc de când lumea, era pentru ea sărbătoare, prilejul de-a-și arăta ascendența urbană (de care era mândră în secret), față de musafirele venite de la țară (omițând că Ana cea mică își făcuse liceul la București), stare ce nu îneca sinceritatea și bunăvoința de gazdă, caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, întârziat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
n-a angajat masiv orașele, care se vor poloniza doar către secolul XVI. Efortul de individualizare a entităților etnice din Europa, neexceptându-le pe cele din centrul continentului, s-a exprimat în strădania autorilor medievali de a scoate în relief ascendența veche și nobilă a propriului popor și dreptul de stăpânire al suveranului asupra teritoriului statal 44. Cărturarii maghiari au plasat începuturile „națiunii huno-ungare“ în timpul potopului biblic, atribuindu-i origine scitică și victorii asupra unor figuri celebre ale antichității (Darius, Cyrus
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
didactică, pentru a ușura dezbaterea și nu s-a petrecut în realitate. Toți acești factori au influențat lumea permanent și concomitent. Ferguson aduce în dezbatere părerea unui lexicograf englez: ,,Nemuritorul lexicograf englez, Samuel Johnson, respingea toate aceste explicații probabilistice pentru ascendența Occidentului. În cartea sa ,,The History of Rasselas: Prince of Abisinia", publicată în 1759, personajul său Rasselas se întreabă: - Din ce motive sunt europenii atât de puternici? (...) - Sunt mai puternici decât noi, Sire, pentru că sunt mai înțelepți. Știința va câștiga
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
consemnează nimic în Note zilnice dar, ceva mai înainte, ține să precizeze că acesta va fi cu certitudine anul sinuciderii sale: "De altminteri, convingerea mea intimă e că în 1928 nu voi mai intra. Sinuciderea trebuie să-mi vie din ascendență".18 Conform comentariului lui Fred Vasilescu, adevărat martor ratificator al celor întâmplate, acesta este și anul dispariției lui Ladima. Eroul și creatorul său sunt măcinați de aceleași obsesii: "Sau mai bine sub influența unei lecturi recente: om aruncat de viu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
607). Acuma, ce-i drept, Eminescu n-ar fi fost român, ci rutean. „Ruteanul ăsta a dat un rost seminției noastre”, declară într-un loc (27 noiembrie 1976 Ă 313). Pe Arșavir Acterian îl întreabă cândva dacă mai crede în „ascendența lui (a lui Eminescu, n.n.) armeană”. Mirarea, totuși, rămâne: cum de va fi răsărit Eminescu “în mijlocul unui popor așa de ușuratic” (8 martie 1975 Ă 452)? Așadar, Eminescu, care-i dă puternicul sentiment al legitimării. Apoi, limba română, de care
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sânge, în el se întâlnesc toate aceste epave” (I, 302). Bolnav de boala strămoșilor, Cioran proiectează identitatea acestora într-un prototip pozitiv, al vigorii, energiei și faptei. Altfel, cum s-ar explica ideea naufragiului?! La polul opus, Cioran proiectează o ascendență umilitoare, care are rolul să-i justifice și să-i scuze propriile neputințe. Iată: „M-am născut într-un popor de sclavi; așa se explică incredibila teamă pe care o am în fața autorității, a autorității de orice fel. De îndată ce văd
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
suprimă astfel numele tatălui - Eyquem - pentru a păstra doar pe acela al domeniului: de Montaigne... Nu-i nevoie să fii doctor în psihanaliză pentru a remarca aceste coincidențe: moartea fizică a tatălui, asasinare simbolică a cadavrului prin suprimarea numelui, recuzarea ascendenței reale și, în sfârșit, revendicarea unei filiații simbolice mai vechi pe calea titlurilor. Celui care afirmă sus și tare că noblețea se dobândește numai prin valoarea personală îi rămâne de efectuat truda care să-i permită să nu recurgă zadarnic
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Aceeași soluție: unul ca filosof în sfârșit edificat, scos din naivitate, celălalt ca amator de basme pentru adormit copiii. Filosofie contra religie... 50. Genealogia unei gândiri alternative. Montaigne generează așadar o materie de reflecție pentru credincioși, creștini, catolici, deiști, spiritualiști. Ascendență stabilită în mod clasic, pentru cale regală deschisă pentru Marele Secol așa cum apare el în istoriile literare, enciclopediile filosofice și istoriografia conservatoare a ideilor. Janseniști și iezuiți, cartezianism și fideism, apologetică și chietism, tragedie și comedie clasice: o tradiție franceză
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iminente. Câte șantiere deschise simultan! Urmașii lui Montaigne îi continuă plini de încântare opera: voluptuosul Saint-Evremond, ironicul Cyrano de Bergerac, înțeleptul Gassendi dar și, via Saint-Evremond, și mai neașteptat ca toți, genialul Spinoza. Iar apoi, triumf singular al acestei uimitoare ascendențe, primul ateu demn de acest nume în istoria ideilor: colericul Jean Meslier, abatele Jean Meslier... Cu toții adepți înflăcărați ai lui Montaigne. Și ai lui Epicur... Și trebuie oare să ne mai mirăm că, în 1676, Eseurile au fost puse la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îl transformă pe un individ în valoare sau nonvaloare, că nimic nu ne permite să opunem un om altuia și, mai ales, să decidem superioritatea primului asupra celui de-al doilea în virtutea limbii vorbite, a locului de baștină sau a ascendenței sale ipotetice. După el, natura ne arată egalitatea absolută a tuturor: nevoile sunt aceleași pentru bărbat și pentru femeie, pentru cel bogat și cel sărac, pentru grec sau dalmat, pentru cetățean și venetic, pentru filosof și hamal. înfierând pasiunea grecilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]