355 matches
-
copilării; prin reactivarea conflictului oedipian; prin desprinderea de imaginile parentale infantile și prin reatașarea de noile obiecte libidinale; prin raporturi defensive față de un ideal al eului și de pulsiunile pentru stabilirea unui nou echilibru narcisic (refulare, deplasare, refuz, clivaj, intelectualizare, ascetism, proiecție). Adolescența este în felul acesta un moratoriu identificat cu o problematică identificatorie: esențialul constă din negocierea doliilor, a pierderilor și a deziluziilor până în momentul în care subiectul poate să-și asume separarea și diferențierea în autonomie” (R. Doron, 1970
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
430). Rolul lor este important pentru că sfârșitul timpurilor este aproape, după cum o demonstrează prezența multor rele din lume. Această convingere nu este nouă, ci datează cel puțin de pe timpul papei Grigore cel Mare (†604): experiența lor este privită din perspectiva ascetismului și a penitenței, specifică tradiției monahale. În cele din urmă, după cum s-a spus deja, majoritatea mărturiilor prezintă viața franciscanilor ca pe cea apostolică și ca pe cea a bisericii primare, contrar modelului evanghelic al lui Francisc. Se poate spune
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se mulțumește să evidențieze cele două aspecte ale franciscanismului primar, opiniile lui coincizând cu cele ale lui Iacob din Vitry. În „De commendatione fratrum minorum”, scoate în evidență practica franciscană a penitenței evanghelice. În „De dectratione fratrum minorum”, accentuează acest ascetism până a-l descrie ca fiind inuman, mai ales în privința tinerilor, și critică duritatea și caracterul riscant al peregrinării lor „apostolice”. Fragment din BONCOMPAGNO DA SIGNA, Rhetorica antiqua, în LEMMENS, Testimonia Minora, 92. 1. Frații minori pot fi socotiți, de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
principal în scrierile sale ascetice, care, în ultima perioadă, au primit în sfârșit atenția pe care o merită. Ele justifică titlul de Părinte al Teologiei mistice, care a fost conferit acestui mare capadocian. În timp ce fratele său, Vasile, era legiuitorul pentru ascetismul răsăritean, iar sora sa, Macrina, juca un important rol în dezvoltarea comunităților pentru femei, Grigorie a suplimentat eforturile fratelui și surorii sale cu o învățătură asupra spiritualității. Dacă Sfântul Vasile a oferit monahismului răsăritean organizarea, Sfântul Grigorie i-a inspirat
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
asemenea ingrediente la dispoziție, nu e de mirare că țăranul nostru manifesta un profund dezinteres față de ingeniozitatea pregătirii bucatelor și de diversitatea acestora. Tot Mihai Lupescu ne vorbește - cu naivitate, căci nu-l putem acuza de cinism - despre acest presupus ascetism de care ar fi dat dovadă țăranul român: el „nu i ca alte neamuri, mâncăcios și lacom, nu ține să-i fie totdeauna pântecele plin. Mănâncă numai să nu te mănânce», « Mănânc și eu așa, ia, așa, numai să-mi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dintre adevărul religiei și lumile păgâne ale mitului a contribuit la fabricarea unui alt context, contrastant cu cel oficial, însă în Renaștere se schimbă macazul, tensiunea constantă între fascinația față de senzualitate și pasiune pe de o parte și pietism și ascetism pe de alta fiind o importantă sursă a modernității, consideră Robert Ellwood, The Politics of Myth, p. 20. 264 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 11. 265 Obiectivitatea, "Știința", mecanicismul, pozitivismul s-au instalat cu evidente caracteristici ale mitului: imperialismul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dar numai cu atât nu se poate trăi. Revoltat, Cain ridică mâna și-și face singur dreptate. El lovește În legea nedreaptă, instaurată de o transcendență oarbă. Cine e vinovatul? (iarna) Sunt torturat În fiecare noapte de vise lubrice, inimaginabile. Ascetismul dus la extrem Îmi dă o stare de amorțeală, ca și cum corpul mi-ar fi otrăvit cu cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea, ce-mi vine din glandele ascunse ale bărbăției. Dimineața, mă trezesc ejaculând un lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
într-o imagine extraordinară întregul sens uriaș al dragostei medievale platonice pe care o avea un cavaler pur și distins; firește, toate acestea sunt un ideal. Iar în persoana „cavalerului sărman“ totul a fost împins deja până la limita extremă, până la ascetism; trebuie să recunosc că vocația acestui sentiment înseamnă mult și că aceste sentimente, prin ele însele, sunt semnul unui caracter profund și, pe de o parte, foarte lăudabil, ca să nu mai vorbim de Don Quijote. „Cavalerul sărman“ este același Don Quijote, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sub semnul hazardului. În realitate, hazardul este fața complementară a libertății umane. În spațiul lor, omul se-ncearcă, iar încercarea este creație, ca rezultat al muncii minții și al brațului. Libertatea devine responsabilitate, privită de Părintele Stăniloae ca un nou "ascetism", "generalizat și obligatoriu", cam într-o accepție apropiată de a eticii weberiene protestante a muncii. Munca nu este un scop în sine, căci finalitatea ei este dialogică, sobornicească. Iar sobornicitatea lumii implică nu numai dialogul om-Dumnezeu, ci și om-om
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
creadă ca André Marlaux: "Bizanțul a cheltuit atâtea veacuri ca să uite trupul omenesc câte antichitatea ca să-l descopere". Nici vorbă de așa ceva, fiindcă cine cinstește spiritul cinstește deopotrivă și trupul, iar creștinismul nu trebuie judecat după efectele parazitare ale unui ascetism rău înțeles. Părintelui Stăniloae nu i se poate reproșa năpăstuirea trupului, el aducându-i, dimpotrivă, suprema cinste. Doamna Annick de Souzenelle, romano-catolică din Franța, convertită la ortodoxie de la vârsta de 20 de ani, mărturisește că abia în creștinismul ortodox a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de identificat cu păcatul... Există o mare necunoaștere a corpului și a funcțiilor sale și a ajutorului pe care ni-l poate aduce în devenirea noastră interioară. Acestea nu pot fi separate..."63 Modernii, veneratori ai trupului, comit agresiunea inversă ascetismului maniheist, fiindcă ei îi reduc existența la biologic, frustrându-l de dimensiunea spiritualității, care-i dă adevărata frumusețe și vigoare. Un caz elocvent e cel oferit de Mircea Cărtărescu, în celebrul număr din Dilema anului 1998, dedicat lui Eminescu. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în lirism a făcut din Heidegger un renunțător, un pesimist, căci s-a refugiat în Casa Ființei limbajul poetic. Ar fi o faptă de monah. Heidegger n-a avut curajul să dea preoților asceți replica lui Cervantes romanul. A preferat ascetismul preoților. Rorty accentuează pe disprețul lui Nietzsche și al lui Heidegger pentru "ultimii oameni". (Aici, poate că are dreptate! Dar care erau acei "ultimi oameni" vizați?). Nietzsche și l-ar fi augmentat prin disprețul față de femeie. (Dar dacă filosoful viza
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
decisiv] în afirmațiile ei etice - și, probabil, din acest motiv, a avut un impact atât de extraordinar asupra gândirii hinduso-indiene. Gita se plaseaz] la jum]tatea distanței dintre dou] tradiții opuse: Nivritti (abstinent]), c]rărea auster] a anti-acțiunii (purtând ecourile ascetismului nevedic), si Pavritti (activ]), îndeplinirea îndatoririlor sociale și morale. Fiecare a avut la vremea să ramificații etice, iar codurile și regulile lor se aflau în competiție și conflict. În timp ce Gita este recunoscut] pentru ingeniozitatea cu care ridic] o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de exemplu, „Ar trebui s]-mi ucid propria rud] pentru a-mi rec]p]ta suveranitatea de drept?”), judec]țile sale nu au fost satisf]c]toare pentru toat] lumea. Conflictul adânc între tradiții este rezolvat printr-o sintez] de ascetism și datorie, sub forma conceptului nishkama karma - altfel spus, acțiune dezinteresat]. Acest lucru implic] faptul c] o persoan] își îndeplinește partea să de îndatoriri, dar ignorând consecințele sau roadele lor. Acțiunea reprezint] o necesitate universal], iar individul are „dreptul” (adhikara
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
parte. În vederea dezvolt]rii acestei metode, Gandhi combin] trei noțiuni cardinale, demult prezente în etică hindus], jainist] și budist], si anume, satya, ahimsa și tapasya. Cea de-a treia a mai ap]rut în discuția noastr] despre practicile austere asociate ascetismului (tapas, „c]ldur] spiritual]”). Pentru Gandhi, acest concept reprezint] un cadru pentru cultivarea curajului, ț]riei, tonusului și, în primul rând, a dezinteresului (invocând aici Gita) necesar pentru punerea în practic] cu succes a tehnicii în discuție. Satya se refer
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o pace a minții rezultat] în parte în urmă suprim]rii dorințelor fizice pasionale. Așadar, semințele dualismului erau bine înr]d]cinate cu mult înaintea nașterii lui Hristos; s-a creat un filon al sexualit]ții vestice caracterizat de un ascetism care recomanda detașare și eliberare de pasiunea sexual] sau, cel putin, sf]tuiește în direcția subordon]rii dorinței sexuale fâț] de rațiune; trupul este privit ca otemniț] a sufletului nemuritor, fiind adesea însoțit de p]rerea c] lumea noastr] este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
permise c]s]toriile în levirat, în care o v]duv] f]r] copii putea fi l]sat] ins]rcinat] de c]tre fratele b]rbatului, copilul rezultat din aceast] unire fiind privit drept urmaș al decedatului. Spre deosebire de dualismul și ascetismul din Grecia Antic], atitudinile Vechiului Testament cu privire la sex și lumea material] erau copleșitor de pozitive. În puținele versete evanghelice p]strate în care Iisus face referire la sex, el condamn] adulterul și divorțul. Nic]ieri nu stigmatizeaz] ins] impulsurile erotice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
numai, toate cele suferite. Este clar de ce mulți dintre aceștia au fost speriați de expresia revoluționară a acestei lumi cu corpuri goale, herculeene, cu atitudini violente, teribile prin exaltarea mus‑ culaturii, prin caracterul gigantic atribuit umanului, totul în contradicție cu ascetismul. Judecata de Apoi a fost criticată și pe considerente strict practice. S‑a afirmat că panoul care se împarte în trei zone nu are suficientă unitate, că nu există destulă coeziune între grupuri, că nu sunt destul de bine realizate din
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
prin Ortodoxie rolul lui Israel 7. Viața interioară a creștinismului ortodox nu se condiționează prin simplele lui conexiuni sociale, ci ființează prin el însuși, în absolută independență față de puterile lumești. Întrucât am stabilit că idealul vieții religioase în Răsărit este ascetismul, de aici decurg câteva consecințe importante: ca o corporație organizată, asceții nu au un rost public în viața socială răsăriteană pentru simplul motiv că stă în însăși natura ascetului să nu se poată organiza lumește. În Ortodoxie, Biserica nu este
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
latura de nord a lacului Maggiore, la câteva mile de Locarno. Pentru mulți intelectuali, numele Ascona se leagă de ideea constituirii aici a unei comunități spirituale pe principii creștine și oculte, unde urma să se practice, printre altele, alchimia și ascetismul. Inițial, ideea proiectului ar fi aparținut poetului Ludwig Derleth. De la el ar fi preluat-o mentorul de mai târziu al Eranos-ului, Olga Froebe-Kapteyn. Personaj celebru în memoria participanților la sesiunile Eranos (bineînțeles și în cea a lui Jean Servier), Olga
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
printr-o dorința activă, trecerea de la dependența de cauze externe la autonomia libertății. Libertatea nu este fuga în afara naturii, și nici negarea corpului, ci realizarea, în această natură și conform legilor ei, a puterii unitare a trupului și sufletului, contrar ascetismului. Ne este dată o singură lume, o singură dată, o lume care este a noastră, eliberată de valorile transcendentale. Libertatea obiectivă este eliberarea de frica de moarte și de teama metafizică, făcându-l pe om eficient și creator de fericire
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
vieții este dorința permanentă a omului de a obține satisfacții, fapt exprimat în cartea sa Lumea ca dorință și reprezentare. Dorința de satisfacții a lui Schopenhauer devine dorința de a domina, pesimismul reflecțiilor devine optimismul curajului, mila este înlocuită de ascetism și setea de a satisfice dorința cu prețul cruzimii. 19 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling (1775-1854), devenit von Schelling, filosof idealist german, produs al Școlii de Teologie Luterană. Scrie Natur-philosophie, al cărui capitol Von der Weltseele este considerat de Goethe ca
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
special confucianismul și taoismul, hinduismul și budismul, fără a uita iudaismul antic sau etica protestantă. Aceasta din urmă, În varianta sa calvinistă, poate clarifica, Împreună cu alți factori (Trevor-Roper, 1972), apariția treptată În Europa a unei „legalități proprii” și a unui „ascetism intramundan”, caracterizate printr-o „congruență” cu „spiritul capitalismului”, fie că este vorba de acumulare sau de investiție, de raționalizare a tehnicilor sau de eficiența sistemelor de producție. Dacă este adevărat că marile ideologii nu mai stârnesc același entuziasm și conduc
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în 59 de caiete, numerotate, datate, așadar, prin pitagoreicele numere, iar nu pe momente și zile. Eu i-aș zice și altfel. I-aș zice: biografia numărată a ideilor. Ucenicia codreniană răzbate din viziunea generală a tomului, comportă similitudini cu ascetismul, cu mucenicia. Ideea predilectă ce traversează perioada între ianuarie-decembrie 1964 și ianuarie-decembrie 1969, se particularizează în considerațiile despre geniu, în antiteză cu mediocritatea, problemă filosofică de sorginte kantiană și, mai ales, schopenhaueriană. Adolescentul, în formare ca profesor și scriitor, își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
răsai ca o icoană/ A pururi verginei Marii,/ Pe fruntea ta purtând coroană / Unde te duci? Când o să vii?113 Iubirea poetului este îngerească; el adună în sine tot ce-i mai pur din comportamentul uman, descoperindu-și valențele unui ascetism prin care să poată accede la iubirea divină: Azi sunt cast ca rugăciunea, și timid ca primăvara,/ Azi iubesc a ta ființă cum iubesc pe Dumnezeu.114 Prin 1877-1879, imaginea preia din atributele icoanei cu chipul Sfintei Marii, îndărătul căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]