3,263 matches
-
mm era pusă în scrumiere, iar căldura degajată de scrumul țigării ducea la vaporizarea ei, ucigând pe oricine care se afla în apropiere. O altă metodă era trimiterea agenților de sex feminin, care să ucidă comandanții cu ajutorul unor microbi fatali ascunși în oglinzile din genți.
Desecretizare: Naziştii plănuiau să-şi ucidă duşmanii cu ajutorul băuturilor şi ţigărilor otrăvite () [Corola-journal/Journalistic/70411_a_71736]
-
au pus botul", firește), lăsîndu-și cititorii să-și părăduiască banii pe cîteva tabloide și telespectatorii să-și sece izvorul lacrimilor în fața suferinței atroce a semenilor. Primul episod, pilotul, cum i se spune, începe în bătaia sacadată a tobelor, cu sunete ascuțite de țiteră și țambal, instrumente de coarde, neapărat: divorțează Mihaela Rădulescu de bogatul ei soț, Elan, vai!, se mută la hotelul Sofitel, ah!, face arte marțiale cu paparazzi de la ziare, ooooo!, își apără copilul de haitele nemiloase, de cîrdurile de
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
cu drapele în administrație, cu altele, si nu s-a rezolvat nimic. Primarii lor sunt foarte pragmatici și gospodari și au văzut că Ponta a năruit toate investițiile publice (...) Iar acolo unde au maghiarii secretari de stat, ei sunt la ascuțit creioane, sunt în plus, au văzut și ei asta". Vasile Blaga a opinat că scandalul cu MAE a apărut pentru că "au și ei nevoie de un motiv sensibil pentru electoratul lor".
Scenariul lui Vasile Blaga. Adevăratul motiv pentru ruperea Guvernului by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28577_a_29902]
-
Ioana Revnic Viena văzută de sus - din Donauturm, din roata mare a parcului de distracții, de la ferestre de palate, de pe colinele din preajma urbei, din turle de biserici și de domuri. Dantelăria așezămintelor gotice, proiectată pe cer în zvâcnet ascuțit de turle. Piatra lăcașurilor, înnegrită de ani. Palate. Sobrietate imperială. Eleganță austeră. Muzici: în saloane cu candelabre din cristaluri zornăitoare, ori în biserici, ori pe străzi. În piața de vechituri, delicatele melodii ale harpistei stafidite, cu mâini schimonosite de artrită
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
remarcabile. În totul, Neagu este un autor onest, fără înclinații spre omisiuni sau deformări. Dar, judecat din unghiul binefacerilor pe care le aduce emigrarea, nenorocul lui Neagu e că Germania nu l-a anesteziat cu bunăstarea ei. Dimpotrivă, i-a ascuțit sentimentul inadaptării funciare la spiritul locului, de aici impresia că doctorul s-a încapsulat în nostalgia unui ideal românesc, trăsătură care definește de altminteri orice om de dreapta. Patria e în fond o idealitate, un spectru din care jumătate e
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
dar evoluția social-politică din ultimul timp pare să demonstreze aceasta. În anul care a trecut, sminteala a cam apucat diversele tabere naționaliste din România noastră atît de săracă în conștiințe și valori. Conflictul, pe alocuri artificial și irelevant, s-a ascuțit în ultimul timp și a îmbrăcat forme convulsive (să mai amintim de cuvintele grele rostite în polemicile R. Codrescu - Dan Dungaciu [1] sau V. Neștian - Ion Zeană? [2]). Creștinismul, religia iubirii, „religia milei și-a iertării” (Nae Ionescu), pare să
Mihai Neamţu, scrisoare către mişcările neolegionare () [Corola-journal/Journalistic/42612_a_43937]
-
sunt previzibile, chiar intenționat astfel, metodă a tragediilor grecești unde povestea era spusă încă din prolog, pentru că miza era întotdeauna forma. Pentru Soni, timpul se dilată adeseori (ajutată sau nu de substanțe halucinogene), iar episodul în care simțurile i se ascut chiar în momentul accidentului bătrânului care încercase să treacă strada pe roșu face dintr-un subiect de știri, o scenă memorabilă: „O liniște aproape funerară, auzeam doar câteva insecte, care puteau fi și la kilometri depărtare. Simțeam undele sonore pâlpâind
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
dreapta, încercând să pun frână cu mâna de tocul ușii: unu e mic de tot, încât cu toți mușchii ăia pare pătrat, altu are urechile ca unu din piticii din Albă ca-Zăpada și altu are freza aia idioată care se ascute în mijlocul capului ca un fel de punk, da’ mai mic și învârtit. Adică mă cuprinde o milă de ei așa de mare, încât mă așez obosit pe un scaun lângă ei și le spun. Le spun asta. Că mi-e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
facă, unde-l târa după dânsa. Cerboaica reușise s-o înșele pe bătrână, să se furișeze pe lângă veghea sau prin somnul ei, și să vină, cum promisese, cu unul din cele trei costume ale lui Tom, cel bej, cu pantofii ascuțiți cu tocuri... Luă, tremurând, costumul și pantofii din mâinile ei, fugi după casă să se îmbrace, temându-se să nu-i fie prea mare. Se dovedi că haina-i era într-adevăr puțin cam largă, dar nu cine știe ce, îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg de lemn, scobit ca o strană, poate chiar o strană de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele erau lângă el. Le trase mai aproape. Se adânci în lectură rezemându-și ceafa de stinghia stranei și înălțând gazeta desfăcută în așa fel că bătrâna nu mai văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o mai fi și asta?" Trupul i se făcu ușor, picioarele îl duceau singure. Un câine se zbătea în lanț, zgrepțănând pământul cu ghearele, horcăind gata să se stranguleze! Ajutor! Oameni buni! Fraților! Salvați-ne! Anunțați familiile noastre..." Glasurile erau ascuțite, tremurate, înăbușite de bătăile de pumni în pereții vagonului... Fugea și-și ciulea întruna urechile năucit de vocile acelea îndepărtate, rămânând mereu parcă îndepărtate și de horcăielile apropiate ale câinilor. Încetini fuga, să asculte mai bine, apoi se strecură grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Dădu să plece, dar... (uf, și Bărzăunul ăsta!) ochii i se opriră asupra Bărzăunului, care ținea în mînă una din tăblițele descoperite în ruine și pe care ceilalți le dăduseră uitării de-atunci. Și doar Bărzăunul luase tăblița ca să-și ascută cuțitul pe ea, nu ca să facă vreun rău cuiva. Dar domnul Nicanor crezu cu totul alceva. Ce ții în mînă, mă, sarsailă? Bărzăunul se fîstîci cu totul. Oooo... O... ce, mă? Ia dă-o-ncoace! Și numaidecît îi smulse tăblița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acolo, săriră în sus. Să mergem imediat acolo! spuse repezit cel cu barbă. Nu cumva să dispară! Nu le ia nimeni! îl asigură, stăpîn pe situație, Bărzăunul. Le-am ascuns eu bine sub niște bolovani, ca să am cu ce-mi ascuți cuțitul. Cuum? ! sări ca ars cel cu ochelari fumurii. Le-ai pus sub bolovani?! Și voiai să-ți ascuți cuțitul cu ele?? Și ochelaristul rămase o clipă cu gura căscată, de parcă ar fi înghițit un ac. Apoi începu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ia nimeni! îl asigură, stăpîn pe situație, Bărzăunul. Le-am ascuns eu bine sub niște bolovani, ca să am cu ce-mi ascuți cuțitul. Cuum? ! sări ca ars cel cu ochelari fumurii. Le-ai pus sub bolovani?! Și voiai să-ți ascuți cuțitul cu ele?? Și ochelaristul rămase o clipă cu gura căscată, de parcă ar fi înghițit un ac. Apoi începu să-i turuie gura ca o pocnitoare: Păi tu știi, puștiule, că tăblițele astea poartă inscripții pe ele de la zidirea cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
uitîndu-se la tăbliță de parcă atunci ar fi trebuit s-o înghită cu apă rece. Extraordinar! se miră din nou Bărzăunul nevenindu-i să creadă. Eu le-am găsit pe toate trei, într-o crăpătură a zidului. Și voiai să-ți ascuți cuțitul pe ele, mototolule, așa-i? se zburli la el Nicanor. Bărzăunul nu găsi pentru moment un răspuns potrivit și, zdrobit sub greutatea privirilor domnului Nicanor, nu fu în stare decît să rupă o bucată mare de ciocolată și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Zău că da. Cum o să meargă el atîta loc? Merge el, n-avea tu grija asta. Dacă-l chem eu... Ilinca tăcu cîteva clipe devenind deodată serioasă. Aruncă o privire fugară spre pădurile care acopereau Dealul Ursului și spre crestele ascuțite de piatră, apoi se întoarse spre Virgil privindu-l drept în lumina ochilor: Ce naiba ai cu Vlad?... De ce v-ați certat? Virgil rămase de lemn, fără să mai poată măcar să-și miște buzele... Însemna că Vlad i-a spus totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
uitau deci fără nici un chef și nimeni nu îndrăznea să scoată vreo vorbă. Pentru o asemenea chestie să vii atîta drum?... De jur împrejur, numai pustiu și sălbăticie. Stînci, brazi piperniciți, cîte un snop de iarbă cu fire late și ascuțite la vîrf, iar aproape de intrarea în peșteră alt liliac mort. Ptiu, să nu-l mai vezi! Păi eu nu cred să fi putut intra pe-aici nici un om, de cînd îi lumea și pămîntul, zise Ilinca trăgîndu-se mai deoparte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mea de cosmonaut fără de care nu mai pot zbura în spațiu. O întrebare despre OZN-uri: s a creat o isterie a OZN-urilor. Este gluma secolului, poate cea mai reușită a omului, cu OZN-uri și extratereștri capturați și ascunși pentru experimente secrete. Deci, extratereștrii, OZN-uri capturate și alte apariții de fenomene naturale sunt S.F. de lectură. Alți cercetători cred că guverne și servicii secrete comunică de zeci de ani cu extratereștri și cer ca să se recunoască public acest
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
după corabie, ca pe-o amantă abandonată în port, în favoarea mereu altei, și altei, și altei goelete... Mergea spre Nord Ivan. Mereu spre Nord. De la o vreme încoace, până și barba i se închisese la cu loare. Chipul i se ascuțise, se colțuroșise într-un profil ca de cer chez, cu perciuni deja argintii, incongruenți cu chica întu necată și vocea din ce în ce mai rar auzită. Pe urmă începuseră festinurile. Rar era căpitanul să nu dea o masă de pomină, cu zeci și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
laborator, luptăm, una peste alta (cum adică nu mai vrei să lupți? păi trebuie să lupți! ce, e după tine? ai vrut recurs și acum ceri amânare? o, nu, suntem în turnir aici, toată lumea e pregătită de atac, săbiile sunt ascuțite, boala e încolțită din toate părțile, cum adică te chinuim? noi luptăm pentru tine! așa ai vrut tu!), avantaj noi, adică tu, adică noi, adică tu, adică......... ..................... stai. Ne regrupăm. Studiem situația. Au apărut noi date. Conflictul se extinde. Enclavă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aduci aminte? ce altceva îți mai aduci aminte?, nici mie nu mi-e foame. Asta a mai rămas, am să fac rezervare pentru mâine și iau și o noapte de cazare acolo și vocea Adei, mică, mică, dar tăind aerul ascuțit cu un sunet metalic, fără culoare. — Eu nu mă urc pe vasul ăla. 48. eu Vezi tu, așa se întâmplă în toate poveștile. La un moment dat, acțiunea trenează. Suspans. Moment binevenit de lâncezeală, cât să răsufle cititorul. Sau să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
te apese și nu le-nfrunta de unul singur. Eu sînt aici. Lupino își ridică privirea din pămînt. Ochii Hanei împrăștiau scîntei. Sau era doar o părere? Avea să-i fie dor de Hana, de blîndețea ei, de observațiile ei ascuțite despre lume, de înțelegerea de care dădea dovadă. Știa că Hana l-ar fi înțeles, dacă i-ar fi împărtășit planurile sale, și totuși nu îndrăznea s-o facă. Îi promisese lui Arus și trebuia să se țină de cuvînt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
știa cît de greu îi era să reușească. Epuizată, se întinsese pentru cîteva clipe. Trebuia să-și tragă sufletul, ca să-l poată supraveghea pînă la sfîrșitul zilei, cînd, în sfîrșit, avea să se oprească, răpus de somn. Închise ochii. Își ascuți auzul; zgomotul salturilor lui temerare avea să-i comunice exact poziția în care se găsea. Cîteva clipe măcar, să relaxeze mușchii, gîtul, capul... O secundă de liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză, în picioare. Puiul. Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se făcu una cu pămîntul. Învățase o lecție aspră: dacă și-ar fi anunțat prezența, animalele ar fi dispărut într-o clipă. Se mulțumi să le pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]