380 matches
-
trecut decât acela pe care l-ai trăit? Și că poți să-ți amintești lucruri care n-au existat de fapt, suferind apoi din pricina lor? Dar, atunci, fiara? Cum a apărut în mine fiara? Cine a trezit-o, cine a asmuțit-o împotriva celeilalte părți din mine? Nu, n-am să mă spânzur în sala de așteptare. Chiar dacă dumneavoastră veți declara la sfârșit că nici gara nu există, că ea nu e decât nălucirea unei minți rătăcite. Vă înșelați, domnilor, dați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi putut tăgădui foarte bine, invocând un motiv de circumstanță, orice. La ce bun? Din clipa când Lena îmi dezvălui brutal jocul meu subconștient, am simțit că se sfârșise farmecul care dădea viață acestei legături auxiliare. După înfrîngere, haita gândurilor asmuțită de simțiri se năpusti mai sălbatic asupră-mi, dezlănțuind o adevărată răscoală în ființa mea. În definitiv, pentru ce părăsisem pe Mihaela? Ce anume mă determinase să fac acest pas necugetat? Îmi era frică de ea, frică de dragostea ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căreia să simt că-i datorez ceva.Țara care oficial trece drept «a mea» este aceea care mi-a frânt destinul, care mi-a pus viața în dosar vreme de douăzeci de ani, care m-a hăituit, care ne-a asmuțit pe unii împotriva altora, care m-a transformat în obiect al urii, care m-a cenzurat, care mi-a interzis să umblu și să vorbesc liber. Și totuși, aveam nevoie de-o țară. Izgonit din prezent, am luat în brațe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bogat și sexy, ce-și poate dori mai mult o femeie? Mișcările ei erau în același timp tensionate și vesele, dar el nu le pricepea. — Sînt o femeie îngrozitoare, Duncan, continuă ea. Mai am patru sau cinci prieteni și-i asmut unul împotriva celuilalt, iar în clipa asta mă interesează femeia care vorbește cu Aitken. Te-a interesat vreodată un bărbat? — Nu pentru a-l dezmierda, spuse Thaw. își odihni capul pe umărul ei și mîinile îi prinseră jumătate din fese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a venit mai bine. Nu ești foarte inteligent, Lanark. — Am început să remarc asta de curînd, spuse Lanark după un moment de tăcere. — îmi pare rău, bătrînelule, nu-i vina ta. Oricum, acum încerc să te înfurii. — De ce? — Vreau să asmuți tot iadul la banchet. — De ce? N-o s-o fac, dar de ce? — Pentru că a fost cea mai blîndă, cea mai politicoasă, cea mai docilă adunare din toată istoria. Delegații s-au comportat unii cu alții de parcă ar fi manevrat explozive. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atîrnîndu-i de buze se întorcea la Hingherul, care-l mângâia mulțumit, bolborosind vorbe tandre, și o lua de la început. Refăcea cu răbdare manechinul, îi dădea câinelui să miroasă fularul și asmuțea fiara din nou. Nu intrasem niciodată până atunci în bălării. M-am decis să dau și eu o raită pe-acolo. Nu era foarte ușor să înaintezi. Bălăriile creșteau ca într-o boală. Se uscau în picioare, în timp ce altele, tinere
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în acele vremuri crâncene, România a fost mama protectoare care nu și a trimis evreii în lagăre de exterminare, așa cum au făcut statele aflate sub dominația ideologică a Germaniei hitleriste. Autoarea se întreabă retoric, „de ce atâta ură? constatând că “Poți asmuți oameni mai slabi,mai neștiutori chiar primitivi în gândire. Mulți au și făcut-o atât de la amvon cât și de tribună”. Personalitatea autoarei cu atâtea potențe intelectual-artistice și de comportament general uman apare ca un rezultat așteptat în mod normal
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
matahală nebună, țipa Darlene. Tocma’ în noaptea premierei! De ce-a trebuit să vii chiar în noaptea premierei? — Doamne Dumnezeule, se văita Ignatius, încercând să ajungă la ușă. În urma lui lăsă o dâră de mese răsturnate. Cum îndrăzniți, nemernicilor, să asmuțiți o pasăre turbată împotriva unor clienți nevinovați? Pregătiți-vă să fiți dați în judecată mâine dimineață. — Come! Datorezi două’j’patru de dolari. Plătește chiar acu’! Ignatius mai răsturnă o masă, dând buzna spre ușă împreună cu papagalul. Simți cum cercelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atârnându-i de buze se întorcea la Hingherul, care-l mângâia mulțumit, bolborosind vorbe tandre, și o lua de la început. Refăcea cu răbdare manechinul, îi dădea câinelui să miroasă fularul și asmuțea fiara din nou. Nu intrasem niciodată până atunci în bălării. M-am decis să dau și eu o raită pe-acolo. Nu era foarte ușor să înaintezi. Bălăriile creșteau ca într-o boală. Se uscau în picioare, în timp ce altele, tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rămas să o înfrunte fățiș - și a izbutit să pună la cale alegerea unui nou rege în persoana nepotului ei Ariberto. La o săptămână după încoronare, a revenit la curte, primită fiind cu mare fast și cu binecuvântarea papei. Ariberto, asmuțit de catolici, după un an de domnie, a început să-i persecute pe evrei, obligându-i să aleagă între botez și moarte. Cei care, cutezând să nu-și renege credința, s-au refugiat din Pavia, au găsit adăpost la Cividale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o poveste cu extazul? ARTUR (Iluminat.): Ba da! Ceva despre o bijuterie... Ceva frumos... GARDIANUL: Așa! Așa! V-a amețit cu vorbe și a încercat să vă taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL (Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR (Către CĂLĂU.): Ce făceam cu capul pe buturugă? CĂLĂUL: Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor mei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ștefan prin Herăstrău. Sau cu apa neagră și adâncă din ochii unei femei care mă deochease odată În copilărie. De data asta simțeam că fiara din Jean-Claude, odată trezită, stă mereu cu ochii pe mine, la pândă, gata să se asmută asupra mea, În timp ce stăpânul ei dormea și nu o putea ține În frâu - pentru că nu mi-l puteam Închipui pe Jean- Claude făcându-mi vreun rău În mod deliberat. orice rău care ar fi venit de la el nu putea fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Ștefan prin Herăstrău. Sau cu apa neagră și adâncă din ochii unei femei care mă deochease odată în copilărie. De data asta simțeam că fiara din Jean-Claude, odată trezită, stă mereu cu ochii pe mine, la pândă, gata să se asmută asupra mea, în timp ce stăpânul ei dormea și nu o putea ține în frâu - pentru că nu mi-l puteam închipui pe Jean- Claude făcându-mi vreun rău în mod deliberat. Orice rău care ar fi venit de la el nu putea fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pretexte de zînzanie. Spre dovadă, Robin a mai fost hăcuit și pentru necuviința de-a nu-i plăcea carnea de pește. Ce e drept, e drept. Nu-i plăcea. Papa Secund îi dojenea pe toți, dar atunci Diavolul i-a asmuțit chiar pe câțiva dintre cei împăciuitori catolici să ridice brațul asupra lui. Să-L suprime, să-L tăvălească prin făina asasinatului politic... - De ce naționalitate era Diavolul ăsta? Era rus? Era sîrb? Era neamț sau englez? - Și-și... Diavolul poartă întotdeauna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își instrui sunetiștii. Aerul firesc cu care duse, aproape fluierând, toate acestea la un bun sfârșit, denota că: (unu) sunetiștii și instalatorii giganticelor lui scene erau niște băieți devotați și îndestul de tăcuți, cu care (doi) Pink Floyd, când se asmuțea să lucreze, se isca un vârtej ce pregătea, în doi timpi și trei mișcări, concertele lui Pink Floyd. Așeză discul. Își încălzi mâna, degetele, articulația brațului, toate încheieturile muzicale. Dădu drumul la un "The Piper at the Gates of Dawn
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Scormonea, pe sub niște velințe, după icoana făcătoare de minuni. Și, doar în chiloți, cu icoana făcătoare de minuni pe genunchi și cu pachetul de Snagov după ea, se instala în vârful patului și se asmuțea singură să ghicească, plină de cochetărie, în icoană. - Bună dimineața, cameră! Bună dimineața, icoană! Bună dimineața și vibrațiile armonioase și aparițiile subtile fie cu tine, sufletul meu! Ai dormit bine? - Am dormit nemaipomenit, răspundea Doru, care nici ăsta nu era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfâșiară urlând, își apucară beregățile, căzură unul peste altul și căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuțindu-i cu alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îl auzea numai trecând 24 pe la gard, fluierând până târziu, când se stingeau lămpile. O apuca un pojar, să fugă, să sară gardul și să-i cadă în brațe. Dogarul, tot cu ochii pe ea. Înjura și ieșea în curte, asmuțind câinii. Nicolae da târcoale. -La mai zărit de câteva ori. Ba o dată, când a fost plecat taiqă-său, mă-sa s-a făcut că nu bagă de seamă și-a lăsat-o la poartă. Au vorbit puțin, că-i era frică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hangarului erau însoțiți la înapoiere cu lovituri de baston pe spinare și cu vergele de oțel peste glezne. Vergelele spărgeau vinișoarele de sânge și glezna se făcea vânătă și tare ca piatra. Apoi, toată noaptea au lătrat pe la uși câinii-lupi, asmuțiți cu bucățele de carne crudă, prea puțină ca să se sature, dar destul cât să-i ațâțe mirosul de sânge amestecat cu sudoare. Spre dimineață, ușile s-au deschis, cei încă în stare să se țină pe picioare au început să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Arhitectură să ridice baricade. „E degeaba !“, spusese Alexandru, privind amândoi pe fereastră, la detașamentele încolonate care veneau dinspre bulevard, răcnind ceva despre muncă și ordine. Încă nu se făcuse lumină, muncitorii fuseseră scoși din schimbul de noapte, lunatici și furioși, asmuțiți de cei de pe margine care îndrumau coloana. „Ce puțin a durat !“, adăugase Rada, privind pierdută către coloana care înainta ca o lavă. „Sau poate că nici n-a fost.“ Și încă nu văzuse totul, vulcanul avea să erupă ceva mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în sticle peste tot, și la Universitate, și acolo pe unde trece lumea pe dedesubt, ascunse în niște camere. — Bine, măi, omule, dar drogurile sunt prafuri, nu se țin în sticle. Așa v-or fi zis oamenii ăia care vă asmuțeau, dar alea nu erau droguri. Cine știe ce-or fi fost... — Ba erau sticle, se împotrivi bărbatul. Erau multe, cu navetele... Pavel Avădanei căuta cu mintea, poate că intrase din nou într-un dialog interior. Rada socoti nimerit să-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și prin alte deprinderi lăudabile: este pricepută la vânătoare, știe să mânuiască arcul și săgețile, să întindă 239 Giovanni Boccaccio, Fiammetta, ed. cit., p. 2. 240 Ibidem, p. 3. 241 Ibidem, p. 7. 242 Ibidem, p. 100. 87 plasele, să asmută câinii, să poarte pasărea răpitoare pe braț. Dansează la îndemnul celorlalți, dar sufletul îi este încărcat de durerea pricinuită de absența iubitului. Ajunge să deteste viața mondenă și nu mai găsește alinare nici în excursiile în munți sau la băi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și prin alte deprinderi lăudabile: este pricepută la vânătoare, știe să mânuiască arcul și săgețile, să întindă 239 Giovanni Boccaccio, Fiammetta, ed. cit., p. 2. 240 Ibidem, p. 3. 241 Ibidem, p. 7. 242 Ibidem, p. 100. 87 plasele, să asmută câinii, să poarte pasărea răpitoare pe braț. Dansează la îndemnul celorlalți, dar sufletul îi este încărcat de durerea pricinuită de absența iubitului. Ajunge să deteste viața mondenă și nu mai găsește alinare nici în excursiile în munți sau la băi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-mbii la galeșe taifasuri, Mi-am pus În gând să fiu un ticălos, Urând huzurul zilelor de azi. Urzeli am Înnodat, prepusuri grele, Prin bete profeții, scorneli și vise, Pe rege și pe Clarence, frații mei, La ură să-i asmut, mistuitoare 1. Richard al III-lea e rațional și abil, Își atinge scopurile apelând la calcule și viclenie, Însă nu Își folosește inteligența Îndeajuns. Percepe realitatea doar prin prisma deficiențelor sale. Ceva asemănător i s-a Întâmplat ducelui de Bomarzo
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Iulian recurse la acest expedient: a impus o taxă creștinilor care nu voiau să sacrifice, corespunzătoare condițiilor economice ale fiecăruia. Aceștia, pentru a nu fi tulburați în credința lor, plăteau cu bucurie: Iulian îmbogățea tezaurul statului, dar prin cămătărie își asmuțea tot mai mult într-o bună parte din supuși ura și adversitatea împotriva sa. A reușit să târască în apostazie numai soldații cei mai fragili spiritual, care erau creștini de nume și nu în suflet, aceia care în locul fericirii veșnice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]