718 matches
-
Radio Helsinki.” „Împreună cu tatăl meu am gândit că ar fi bine să auzim în Graz, la radio, programe în limba română” ne spune Cristina Popi. Așa a început, în 2006, programul în limba română prezentând audio tradițiile și folclorul românesc, asortate cu muzica din toate domeniile.”” Eu ascult cu plăcere orice muzică: populară, jazz, operă, dar numărul unu rămâne muzică rock” Cristina Popi Comunitatea românilor în Graz este mare.Aproximativ 5000 spune Cristina, dar nu sunt incluși și cei care, ca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93093_a_94385]
-
el învăța din copilărie cum să se poarte în restaurante, iar dacă nu e tot atât de exigent că francezul, are totuși o bogată cultură gastronomica. Asta se vede atât în comportament, cât și în felul cum își alege meniul, cum își asortează deșertul și băutură”... Mihai își pune în față o porție de cârnați și, așteptând să se mai răcească, continuă povestea: “Am cunoscut în Grecia un medic austriac, Helmut, care m-a invitat să vin la el la Viena, la «Restaurantul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
De talie mijlocie, zveltă, grațioasă, cu taior și fustă roz-bombon, cu aplicații albe de broderie și cu eșarfă roz, “coana preoteasă” era primăvara personificată în acele zile de început de martie. Obrazul rotund, cu pielea ca piersica, fină și catifelată, asortată în ton cu eșarfa, strălucea de la lumina seninului albastru al ochilor luminoși, adumbriți de genele lungi. Șuvițele de păr arămiu aveau reflexe solare în onduleurile revărsate pe bustul său statuar. La ivirea ei în mijlocul nostru am avut senzația că un
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri de casă, cu un fular de mătase asortat la gît, se ridică și veni s-o Întîmpine. — Îl căutați pe Armand Isvoranu? — Nu... adică da. Îl cunoașteți? Se angaja În jocul propus, spera În felul ăsta să afle ce o interesa. Nu mă mai recunoști? — Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
proprietății a plecat. Femeia care Îmi vorbea avea vreo șaizeci de ani și era echipată În uniforma națională a văduvei evlavioase. O pereche de bigudiuri se ițeau de sub un batic roz care Îi acoperea părul, iar papucii de boatiné se asortau cu niște ciorapi trei sferturi de culoarea cărnii. Am considerat de la sine Înțeles că era portăreasa imobilului. — Prăvălia e de Închiriat? am Întrebat. — Nu pentru asta ați venit? — În principiu nu, dar nu se știe niciodată, poate că mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la lăută. Aplecată deasupra instrumentului, Amara parcă mângâia corzile cu degetele ei subțiri, cu o mișcare prelungă. Parcă respira vibrațiile cutiei armonice, adâncită În miraculosul extaz al unor sunete pe care poate că nu le putea auzi. Lumina lumânării se asorta cu albul imaculat al părului ei, transformându-l Într-o cascadă de argint. Privirea lui Dante zăbovi cu aviditate pe chipul ei desăvârșit, În timp ce simțea cum inima Îi bate tot mai tare. Deodată, femeia Își ridică ochii și Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
exersa. Vezi cât era de important, vroiam eu să fiu prima?! Ne pregăteam cum știam noi mai bine pentru joc, pentru întrecerea asta copilărească pentru unii, vitală atunci pentru mine, eu mă făceam frumoasă, îmi puneam în păr clame aurii, asortate cu ochii mei de aur, era un sclipici ieftin, de tarabă, doamna Neli, dar atunci nu știam asta și nici nu vroiam să știu (pe mine, nici acum nu mă cheamă „vreau să știu”, nu asta mă interesează), aveam fustițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cămășile, scrobite din belșug și călcate la marea artă, se transformă în niște cumplite arme tăioase - că doar omul e un crai și are și reputație de așa ceva), iar mami ca scoasă din gunoi, cu lucruri distonante, care nu se asortează de nici o culoare și nu s‑au asortat nici în tinerețea lor, părinții, deci, merg în vizită la o mătușă îndepărtată, căreia privirea lui Rainer i s‑a părut dintotdeauna tulburătoare; are ceva pătrunzător și, în același timp, viclean, mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
artă, se transformă în niște cumplite arme tăioase - că doar omul e un crai și are și reputație de așa ceva), iar mami ca scoasă din gunoi, cu lucruri distonante, care nu se asortează de nici o culoare și nu s‑au asortat nici în tinerețea lor, părinții, deci, merg în vizită la o mătușă îndepărtată, căreia privirea lui Rainer i s‑a părut dintotdeauna tulburătoare; are ceva pătrunzător și, în același timp, viclean, mătușa îl consideră în stare de orice. Asta l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
este justificată sau nu. Monkey avea dreptate. Totuși, ascultându-l, simțeam cum mă apucă toți dracii. Monkey era frezat cu o creastă pe mijloc, vopsită În roz și albastru, purta o cămașă cu imprimeuri cum se purtau prin anii ‘60, asortată la o pereche de blugi-trapez, era Încălțat cu niște mocasini cum purtase John Harrisson acum treizeci de ani În Liverpool. Pe masă, lângă farfuriile cu sortimente de sashimi și vinete coapte, Își așezase The Yage Letters a lui Burroughs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spune despre el, în afară de faptul că valorează cât un rahat de pe talpa pantofului? Teatrul de Comedie de pe Schiffbauerdamm se afla în partea de nord a Spree-ului, o relicvă cu un turn în vârf, ornamentată cu tritoni, delfini și nimfe goale asortate din alabastru, iar studioul lui Poliza se afla într-un subsol din apropiere. Am coborât niște trepte și apoi am luat-o pe o alee lungă. În fața ușii studioului lui Poliza am fost întâmpinați de un bărbat îmbrăcat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era o poloneză cu părul tăiat scurt, care mirosea vag a ulei de Macassar și cu un decolteu periculos ca o crevasă. Deși era doar mijlocul după-amiezii, era îmbrăcată cu un neglijeu din voal de culoarea piersicii peste un furou asortat din satin gros și încălțată cu papuci cu tocuri înalte. Îl salută pe Becker de parcă era un funcționar de la primărie venit acolo să o anunțe de reducerea chiriei. — Dragă Emil, gânguri ea. Nu te-am mai văzut de mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
într-o zi însorită cum era asta, biroul meu avea un aspect întunecat, deprimant. Biroul din metal verde-oliv avea mai multe margini în care te puteai agăța decât un gard din sârmă ghimpată și singura lui virtute era că se asorta cu linoleumul tocit și cu draperiile murdare, în timp ce pereții aveau o tentă galbenă de la câteva mii de țigări. Intrând în birou, după ce furasem câteva ore de somn în apartamentul meu, și zărindu-l pe Hans Illmann așteptându-mă răbdător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vânt se vedeau niște buze roz și senzuale. Perechea de cercei, cu clipsuri și cu trei biluțe turcoaz dădeau fizionomiei sale un aspect de eleganță. Și el era un bărbat înalt și bine făcut. Era îmbrăcat în niște blugi albi, asortați cu o curea neagră, iar în picioare purta o pereche de pantofi maro și lăcuiți, o cămașă lungă, înflorată și bufantă, cu primii doi nasturi deschiși, care-i dezvelea gâtul lung, împodobit cu un lanț de aur și avea o
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
se suie pe picioarele mele de “Gulliver în Țara Piticilor”, semn că m-au adoptat în universul lor. Sper să fi reflectat în aceste rânduri o părticică din măreția credinței șintoiste. Banchetul final a avut loc la Miyako Hotel, fiind “asortat” cu un program cultural. Nu m-au atras ceremonialul ceaiului și aranjatul florilor (Ikebana), treburi tipice pentru cucoane. Era firesc ca, în Orașul Gheișelor, să fiu mai atent la dansurile lor specifice! Minione brunete cu chimonouri viu colorate se mișcă
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
că mă accepți aș cum sunt, cu acei ani în plus, cu acele mofturi pe care le dau pe seama "bătrâneții" pentru a ascunde cât de obosit sunt, uneori, gândindu-mă la tine, cu acele gesturi de ștrengar ce nu se asortează cu albul tâmplelor mele... Știu că mă privești și mă alinți ca pe un copil și am simțit, adeseori, grija maternă pentru copilul din mine, ce se manifestă năbădios în acele dulci momente de iubire, în care uităm că existăm
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
o dulceață anume, ale pastramei nesărate, ciorbei de burtă și tuslamalei numai din mura stomacului de junincă. Deseori la comandă puteai degusta specificul domnișan: bulzul ciobănesc cu mămăliguță pripită și brânză de burduf din abundență. Nelipsiții gogoșari cu conopidă și asortați cu rondele de morcovi cum numai coana Leana știa să prepare, îi puteai mânca până în vara următoare, păstrându-și calitățile culinare. Castraveciorii cât degetul mare erau de două ori fierți cu cimbru și ardei iute puși în saramură după o
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
piept cu balaurii cei mai mari, nu pot crede, că te sperie o bătrână infirmă. Madame zâmbi ușor ironic. Se evaluau reciproc, prima impresie era formată. "Babă e tare"observa Ava, ținută femeii. Purta un costum din două piese, grena, asortat cu bijuterii fine. Părul grizonat, îi încadra chipul. Ochii captau atenția, albastru limpede. O privea fix: "..e cea mai bună alegere făcută.." Ava îmbrăcase o rochie bleumarin cu alb, strâmta pe talia subțire. Nu era prea înaltă dar față expresiva
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
soare agățați de buzunarul cămășii și borseta în mână striga la mama sa că a ieșit să aducă un taxi la poartă. - Bine, sunt și eu gata într-un minut. Veronica a preferat să-și îmbrace o rochie subțire, vaporoasă, asortând la ea o pereche de sandale cu tocul jos, pălăria de soare cu borurile largi și cu un buchețel de flori prins de pamblica roz legată cu fundiță în jurul calotei. Nu și-a uitat nici umbreluța sa de soare. Mircea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
această carte. * A treia secțiune a cărții m-a surprins cu ineditele sale “Fărâme de spiritualitate bologană” - legende, rememorări ale istoriei și ale unor superstiții locale - în versificarea autorului. Așadar, un “album” de folclor memorat, interpretat într-o manieră poetică “asortată” prozodic, fidelă tematic - lingvistic chiar -, picturală, dinamică și ... persiflantă. * Când am închis cartea, memoria mea m-a “atacat” cu încă o “notă acută”, pe care (asumându-mi-o “hic et nunc”), o ... “dau mai departe” (în contextualizarea subsemnatei): Botezând ( dar
IMPRESII PERSONALE DESPRE CARTEA „FĂRĂ VOIA MEA” DE MIRCEA GORDAN de CORNELIA COCIŞ în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368390_a_369719]
-
avut prea multă căutare... Pe de altă parte, printr-un minim efort, vă puteți aminti de vremurile în care marii mafioți se îmbrăcau, cu mare fast, în alb. Într-un alb purtat cu distincție, adevărat, adeseori forțată, la care se asortau - dorind și reușind tot ei să convingă - ochelari cu ramă și lentile de culoare neagră, atât în încăperi ori limuzine negre, cât și în liber mers pe stradă. Ei da, sunt sigur, ați ghicit! În acest fel, ei reușeau să
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
și reușind tot ei să convingă - ochelari cu ramă și lentile de culoare neagră, atât în încăperi ori limuzine negre, cât și în liber mers pe stradă. Ei da, sunt sigur, ați ghicit! În acest fel, ei reușeau să-și asorteze gurile de foc ce le ieșeau cu negre găuri din buzunar la colț de stradă ori la "dineuri" de reglare a conturilor lor murdare... Cearșafurile albe s-au purtat mult timp (vă amintiți?) pentru a înveli cranii și trupuri purtătoare
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
înveli cranii și trupuri purtătoare de negre suflete ce-n viață îi țineau pe cei din Ku-Klux-Klan. Iar marile metrese și însoțitoarele nobililor romani, la recunoscutele orgii de prin cetatea Roma, se-nfășurau în voaluri albe. Ca pentru a se asorta cu "cearșafurile" aruncate pe umerii „vitejilor” războinici cu negre gânduri de trecere în negrul iadului pe acela ce fusese Cezar..., îmbrăcat în alb! Revenind mai aproape, în timp, să nu uitați că albul a fost părăsit de miresele timpurilor moderne
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
ani, înaltă, subțire la trup în pofida vârstei, cu o coafură elegantă și un păr vopsit în culoarea razelor de soare, cu ochii albaștri intens, cu gene mari, arcuite și îngrijit rimelate. Purta o rochie vaporoasă lungă până în pământ, ce se asorta la culoarea părului și de sub care se zăreau vârfurile unor pantofi fini, argintii. Alături de ea, un bărbat impunător, cu o vestă la două rânduri de nasturi metalici, de buzunarul căreia atârna un lanț gros de aur legat la butonieră indicând
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
în săptămâni de repetiții și perfecționare. Un concurs inedit țesut cu măiestrie din nemuritoarele „Amintiri din Copilărie” scrise de cel ce avea să se nască în Humulești, la 1 martie 1837, Ion Creangă - „Împăratul Poveștilor”. Cântece, poezii, momente de teatru-scurt asortate cu vibrațiile oratorice ale unui recital artistic „în cascadă”, toate adunate într-o rapsodie a florilor, a îmbrățișărilor, a surprizelor păstrate cu sfințenie în sipetul aurit al unei inimi de copil. Acesta este tabloul orei deschise oferită mamelor și bunicilor
UN MĂRȚIȘOR DE LA ÎMPĂRATUL POVEȘTILOR de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367633_a_368962]