1,443 matches
-
argument. Un exeget care se supune unei cenzuri drastice din dorința de fi, față de sine, tot atît de crud ca față de ceilalți. Rezultatul este aerul impasibil cu care trece sub lupă fiecare autor asupra căruia se oprește, minei reci adăugîndu-i-se asprimea unui jargon analitic pe care îl mînuiește cu mișcări sigure. De aceea, profesorul Flonta scrie despre darwinism cum scrie despre creștinism, cu rigoarea rece a unui comentator care, interzicîndu-ș i preferințele sau simpatiile, caută calitățile sau cusururile doctrinei. Pare un
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
Chițea neavînd predispoziții de sensibilitate religioasă. În ochii lui, Dumnezeu e un concept care se cuvine a fi tratat ca atare, ca pe o temă a cărei soluție stă în conștiința omului, nu în afara ei. Eseistul are o luciditate de asprime pozitivistă, care îl face să repudieze viziunea religiilor, neavînd apetență pentru imbolduri mistice sau ispite spiritualiste. E o natură logică care nu-și îngăduie slăbiciuni de ordin superstițios, de aceea își înfrînează alunecările în nebuloasa unui spirit transcendent. Și cum
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
pe acolo. Cumnecum, a aflat de mocirla în care mă scufundam cu fiecare mișcare și m-a vizitat în cămăruța redacțională, unde lucram de multe ori singur. La început a părut binevoitor și bine intenționat, apoi m-a tratat cu asprime, iar în cele din urmă a trecut la amenințări. Că, dacă nu semnez, satul meu va afla foarte repede despre mizerabila mea poveste, pe care încă încercam s-o repar. Că și felul cum am fost tratat de profesori și
„De acum încolo, te vei numi Marton“ by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Journalistic/5616_a_6941]
-
are parte de o îndoctrinare masivă pe care o suporta fără frământări. Ba, mai degrabă, cu entuziasm. Poartă cu mândrie cravată de pionier, desenează cu iscusința steaua roșie, cu cele șase colțuri ale ei, o republică - un colț, indura stoic asprimea învățătorului care-l tratează că pe un mic soldat. „E războiul rece și suntem la scoala partizanilor” conchide copilul, înțelept. Alți idoli s-au ivit: Marx („care poartă un nume de câine: nu e nici Rex, nici Lux, ci Marx
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
simbolistica sa, dar redus ca scară, bâlbâim atâtea ore ca să depistăm niște oameni și un aparat de zbor, ce s-ar întâmpla în cazul unui cataclism sau unei probleme severe de siguranță națională? Acest tip de problemă (...) trebuie tratat cu asprime, cu celeritate și cu foarte multă fermitate. Nu există altfel de soluții, tergiversare, soluții la jumătate de viteză, nu sunt suficiente nici politic și public, dar nici instituțional și structural din punct de vedere al funcționalității statului român", spune Mircea
Geoană cere ședință de urgență a CSAT: "Trebuie tăiat în carne vie" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32882_a_34207]
-
Bruno zâmbi din nou în sinea lui. Martín o privi fascinat: părul negru contrastând cu pielea mată și palidă, trupul înalt și colțuros; era ceva în făptura ei care amintea de manechinele din revistele de modă, dar degaja totodată o asprime și o profunzime pe care astfel de femei nu le au. Arareori, aproape niciodată, avea să-i descopere vreo trăsătură mai blândă, una din acele trăsături ce se consideră a fi specific feminine și îndeosebi materne. Zâmbetul ei era aspru
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Sobrietatea riguroasă, cea a lui Kant de pildă, pretindea o filosofie pe măsura înclinațiilor sale înnăscute. Citiți-i viața și veți afla imediat cu câtă amabilitate retrăgea el stoicismului său, care se afla într-o opoziție tranșantă cu relațiile sociale, asprimea, îl punea în ordine și în echilibru cu lumea. Datorită înclinațiilor sale, orice individ are un drept la principii, principii care nu-l anulează ca individ. Și doar aici trebuie căutată originea oricărei filosofii. [...] Fiecare sistem [...] reușește să se împace
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
la vederea anomaliilor, pe care le înfățișează cu discernămînt, dar fără încrîncenare. Exemplele alese, oricît de sordide, sînt descrise cu umoare mucalită, tot ce cade sub privirea autorului căpătînd o tentă de iremediabilă comicărie. Sub imperiul glumei, aberațiile își pierd asprimea și devin simpatice în latura lor caraghioasă, comedia umană de sorginte românească fiind un bazar de exotisme care stîrnesc zîmbetul. Bucureștiul, cu lumea lui picarescă și sicarescă, de aventurieri și de tîlhari cu ștaif monden, se preschimbă sub înrîurirea poantei
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
riscul unei ieșiri din cadrul creației. În fapt e o înnoire la limita limbajului, dar nu o suspendare a sensului literar (cu a sa rădăcină ontologică), precum o dovadă a unei supraviețuiri a acestuia în condițiile originalității maximale, asemănătoare cu o asprime de climă polară sau tropicală. A fi suprarealist înseamnă a vedea altminteri aceleași subiecte ale limbajului ființei, deformate, fragmentate, combinate în chip insolit, dar nu evacuate. Tragedia e doar aparentă. Poezia lui Sebastian Reichmann, acum bilingv, grație textelor sale în
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
la înălțime patetică, care vibrează impropriu în gura romancierului, exces pe care și-l va netezi pe parcurs, pe măsură ce va intra în miezul unor considerații seci, de strictă aplicație la tema propriu-zisă. Dar chiar și acolo unde accentele discursului capătă asprime critică, tonul e de evocare caldă, de unde și impresia de reverență în fața unui monstru cultural pe care posteritatea nu-l poate așeza în categorii consacrate. De altminteri în asta stă și valoarea prelegerii de față, în surprinderea unor paradoxuri din
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
sfere din Apus. Și îngroșându-și vocea, lansează, prin capitolul final din romanul său ultim, un bombastic apel: "Am purtat până aci acest mesaj, după ce am plătit foarte scump acest drept. Căci TRANSFERUL FOCULUI a fost totdeauna pedepsit cu mare asprime!". Deci între Prometeu cel înlănțuit pe stâncă și dumnealui Petru Dumitriu, cel țintuit la stâlpul infamiei, acesta din urmă a descoperit asemuire și afinitate. Amândoi au furat! Și unul și altul sunt hoți. Acesta e punctul comun dintre semizeu și
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Stabilimentul Tipografic al Societății Deutsch, 1869, p. 15; 5) G.L. Frollo, O nouă încercare de soluțiune a problemului ortografic, București, 1875, p. 231; 6) Lucrarea nu i-a scăpat lui Titu Maiorescu care, recunoscîndu-i meritele, da un verdict de o asprime exagerată: Cred că ar fi bine să facă cineva, poate Miron Pomp., o dare de seamă asupra cărții lui Frollo aO nouă soluțiune a probl. ortogr.ă. cartea e lucrata cu conștiința și merită o critică binevoitoare, desi soluțiunea dată
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
mai este neapărat una a genului, ci aspiră asimptotic către Urgeschichte, către poetica textului originar, în care până și frontiera dintre ficțiune și non-ficțiune (vezi ego-literatura de dată recentă) dispare. În acest context, prozele lui Sașa Pană, judecate cândva cu asprime sau doar condescendență de către cei care vedeau viitorul prozei românești în termenii romanului obiectiv și ai creației epice de mari dimensiuni, pot aspira astăzi la o lectură mai comprehensivă. Una care să țină cont de evoluția literaturii, dar și de
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
confruntarea simbolică, maniheistă și cam tezistă, a ruralului obidit dintotdeauna cu brutalul conductor care-l umpluse de sânge, nu cu mult timp înainte: „Pentru câteva clipe, privirile celor doi se încrucișează precum săbiile într-un duel, unul se uită cu asprime și mustrare, triumfător, celălalt privește cu năduf și răutate, înfrânt“. S-ar putea glosa, desigur, că necăjiții de la început sunt ajutați de pronie, în spiritul ardelenesc, moralizator, vizibil încă de la Slavici. Ipoteza prinde putere dacă evaluăm și proza intitulată Bator
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
autorii de acest soi scriu cărți sobre, ce pot fi luate în serios. Mai mult, deși sînt din altă tabără, au politețea de a fi prevenitori cu adversarii, ba chiar au eleganța de a se considera agnostici, spre a ocoli asprimea radicală a ateismului. În fine, din a treia categorie fac parte ideologii, indiferent că sînt literați, sociologi, filosofi sau gazetari prestînd oficiul literelor la felurite reviste din Occident. Ce-i unește e o dublă lacună: lipsa pregătirii științifice și repulsia
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
istoric, documentar, comparând edițiile între ele, cercetând variante și variații, restabilind puncte și virgule, discutând cu gravitate date minime, aducând obiecții infinitezimale și inutile, în ton doct și peremptor, spectacolul vechilor pustnici ce voiau să-și înfrângă tentațiile trupului sub asprimea ciliciului". Replica la acest punct de vedere n-a întârziat, atât din partea unor critici, cât și a celui vizat însuși. Mihai Sebastian, în "Revista Fundațiilor Regale" (1939, nr. 2), scria între altele: "Există capitole de literatură în care nimic nu
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
ține piept stihiilor, potrivnicelor întâmplări ale celor cu destin primejdios acceptat. Fericiți, tot astfel, cei ce, de pe țărmuri, concep prietenia ca pe tot atâtea borne ale existenței, înfruntând ispitele neantului, capcanele cotidianului, suma de obstacole ce par de netrecut în asprimea anotimpurilor vieții: ei își salvează personalitatea și, cu ea odată, destinul în creație. Aceștia erau termenii înalți în care pregăteam o scrisoare lui Pavel Chihaia, la împlinirea de către el a biblicei vârste de optzeci de ani. Scrisoare, ca răspuns la
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
că indirect și cam cu strângeri de maxilare, dar e bine. Și, dintr-odată, simt cum viermele invidiei, față de atâta armonie PD-PNL-istă, începe să mă ronțăie, mai ales că Domnul președinte al PNL, Tăriceanu, tocmai declară cu mare sfătoșenie și asprime la telejurnale adresându-se dușmanilor politici, în frunte cu PSD-ul: - Cei care își fac iluzii că Alianța se va destrăma se înșeală profund... Vai de noi! Cum de am cutezat să ne îndoim luându-ne după știrile tv? - Uraaaaa
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
în adîncul firii sale, Valeriu Gherghel nu are defel o natură polemică, dimensiunea ironică a ființei sale înăbușindu-i coarda vituperantă a scriitorului belicos. Valeriu Gherghel are o blîndețe constituțională, iar părerile lui, cu toate că sînt răspicate și ferme, nu au asprimea unui spirit încrîncenat. Și chiar și atunci cînd se distanțează de opiniile unui Nicolae Manolescu, Mircea Mihăieș sau Emil Brumaru, o face fără patosul beligerant al celui care caută cu tot dinadinsul să-și impună punctul de vedere. Dimpotrivă, e
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
urmă cu doi ani, când s-a produs o regretabilă ruptură cu Leon Wieseltier, în ,The New Republic", sunt deja familiarizați cu scrisul autorului: un discurs ofensiv, perfect informat, care nu se sfiește să pună verdicte (unele poate nedrepte, dar asprimea judecății e o caracteristică a analizelor sale) și să ofere soluții. Prin întregul său scris, Tony Judt ilustrează cu strălucire categoria ,intelectualului critic", a ,spectatorului angajat" (ca să folosesc o formulă a lui Raymond Aron), dar mai ales a excepționalului profesionist
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
Din nou, două comple mentarități semantice, la THEODOR RĂPAN! Iubirea fiind echivalentul semantic-demiurgic al Armoniei Cosmice a Creației/POEZIA SACRĂ - Poetul poate să-și ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. ...În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă (chiar dacă se cam încalcă scripturistica veterotestamentară...) nu prin
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
al supușeniei, smereniei și castității devenea sursa unei vieți de privațiuni adevărate, spre deosebire de traiul mai blînd și mai comod al regimului monahal. Iar în virtutea obîrșiei și educației primite, lui Toma îi era hărăzit drumul monahal de afirmare teologică, iar nu asprimea neîngăduitoare a nevoințelor călugărești. Și cu toate acestea, încălcînd tiparele în uz ale epocii, Toma devine călugăr dominican la vîrsta de 19 ani. Familia reacționează imediat, răpindu-l pur și simplu pe tînărul călugăr și claustrîndu-l în castelul din Roccasseca
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
de deșeuri al Dilemei vechi nici când, Dumnezeu să ne ferească, ne vom afla la ananghie, în lipsă, adică, de colaboratori. Riscul de a da peste un articol al dlui Ștefănescu ne va ține departe de o asemenea ispită. (N.M.) Asprime și populism Ne-a vizitat țara Leszek Balcerowicz, personalitate a vieții publice poloneze și economist de marcă, a cărui contribuție în reformarea și stabilizarea economiei poloneze este remarcabilă. Acesta a fost ministru al Finanțelor din Polonia (între anii 1989-1991 și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4157_a_5482]
-
orice om s-ar retrage, s-ar ascunde rușinat. Putem paria însă că nu și Mircea Arman! Despre „komartinizare“ În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 405, 28 februarie- 6 martie), un cristian semnează un articol (scris cu exasperare, cu franchețe și cu asprime, toate venind din onestitatea autorului) despre condiția scriitorului român în condițiile „disoluției culturale” pe care o trăim: „Într-o țară în care nu funcționează sistemul lecturilor publice plătite, în care bibliotecile preferă să finanțeze autori locali (editați pe la tiparnițe la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3869_a_5194]
-
însuși apetență. Întâlnirea cu America n-a bucurat- o pe tânăra doamnă Bradstreet. Molima declanșată îndată după debarcare i-a răpit ființe apropiate - Lady Arbella, fiica contelui de Lincoln și soțul acesteia, Isaac Johnson, s-au numărat printre ele -, iar asprimea vieții s-a dovedit un test solicitant și de durată. În repetate rânduri, familia și-a schimbat domiciliul, îndepărtându- se de Boston, pentru a se stabili în final la Andover, așezare la hotarul dintre colonie și teritoriul aparținând (încă) nativilor
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]