311 matches
-
1985, Moscova) a fost un general-locotenent de securitate din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al afacerilor interne în Guvernul RSS Moldovenești (1940-1941). Nicolae Stepanovici Sazîkin s-a născut în anul 1910 în satul Kolobovka din Raionul Tsarevsk, Regiunea Astrahan (Rusia), în familia unui țăran. A absolvit studii la Institutul de Economie Națională "G. V. Plekhanov" (1932) și la Institutul de Planificare (1935), obținând titlul științific de doctor în științe tehnice. Din anul 1928 a lucrat ca agent de filaj
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
exclus din conducerea Cominternului, apoi din Comitetul Central al PCUS (27 noiembrie 1927) și, în cele din urmă, în anul 1928, a fost scos cu totul din rândurile partidului comunist. De data asta a fost și surghiunit, mai întâi la Astrahan, apoi la Saratov și, după un timp, la Barnaul. La Astrahan, a fost angajat de Comitetul Regional de Planificare economică , "Gubplan", s-a ocupat de scrierea unui eseu despre sursele socialismului utopic și gândirea contelui de Saint Simon. I-a
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
noiembrie 1927) și, în cele din urmă, în anul 1928, a fost scos cu totul din rândurile partidului comunist. De data asta a fost și surghiunit, mai întâi la Astrahan, apoi la Saratov și, după un timp, la Barnaul. La Astrahan, a fost angajat de Comitetul Regional de Planificare economică , "Gubplan", s-a ocupat de scrierea unui eseu despre sursele socialismului utopic și gândirea contelui de Saint Simon. I-a întâlnit pe scriitorii simpatizanți Nikos Kazantzakis și pe Panait Istrati, care
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
să corespondeze cu Troțki, și să-și exprime neîncrederea în sinceritatea noilor măsuri "de stânga" luate de Stalin. Din toate scrierile sale din această perioadă, confiscate de serviciile de securitate , a supraviețuit cea intitulată " „Pericolele profesionale” ale puterii", scrisă la Astrahan și în care a denunțat falimentul moral al aparatului de partid comunist în URSS. În urma deteriorării stării sale de sănătate și ca urmare a scrisorilor lui Krestinski către secretarul CC al PCUS, Kaganovici, Racovski a primit permisiunea să se mute
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
în care a denunțat falimentul moral al aparatului de partid comunist în URSS. În urma deteriorării stării sale de sănătate și ca urmare a scrisorilor lui Krestinski către secretarul CC al PCUS, Kaganovici, Racovski a primit permisiunea să se mute de la Astrahan la Saratov. Louis Fischer, care l-a vizitat acolo a fost impresionat de consecvența cu care Racovski continua să i se împotrivească lui Stalin, spre deosebire de camarazi ca de pildă Karl Radek, Evgheni Preobrajenski, Aleksandr Beloborodov sau Ivar Smilga. La 4
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
secolul al XVI-lea, Hanatul Crimeii se considera succesorul de drept Hoardei de Aur și, de aceea, moștenitorul teritoriului acesteia din urmă, teritoriu stăpânit în acele vremuri de hanatele mongole din regiunea Volgo-Caspică, (în principal de Hanatul Kazanului și Hanatul Astrahanului). Aceste pretenții au dus la conflicte cu Principatul Moscovei pentru dominația regiunii. Devlet I Ghirai a condus un atac împotriva Moscovei în 1571, în urma căruia orașul a fost cucerit, jefuit și incendiat. După numai un an, însă, tătarii au pierdut
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
Tătarii urmau tradiția hoardei, adică spre deosebire de autocrația de tip otomană, hanul conducea cu participarea beilor (șefilor clanurilor nobile) din familiile Șirin, Barın, Arğın, Qıpçaq, iar mai târziu, Mansuroğlu și Sicavut. Nogaii, care s-au supus hanilor Crimeii după prăbușirea Hanatului Astrahanului în 1556, au devenit un element important al Hanatului Crimeii. Circasienii și cazacii au jucat în anumite perioade roluri importante în politica hanatului, supunându-se beilor sau hanilor. Teritoriul hanatului era împărțit între bei, iar, mai departe, între mîrzacii proveniți
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
comerțul cu răsăritul aducând venituri considerabile tuturor celor aflați pe această rută comercială. Concluzia este că mongolii au avut o influență pe termen lung asupra rușilor și a Rusiei moderne. Hoarda de Aur a fost succedată de Hanatul Kazanului, Hanatul Astrahanului Hanatul Crimeii și de Hanatul Siberian, ca și de Hoarda Nogailor, care au făcut ravagii în Principatul Moscovei în secolele al XV-lea și al XVI-lea.
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
legalizarea iobăgiei. În 1572, Ivan a abandonat practicile opricininei. În ciuda zbuciumărilor interne, pe plan extern Rusia și-a continuat procesul de expansiune externă. Ivan a cucerit Hanatul Kazanului de pe cursul mijlociu al râului Volga în 1552, iar mai târziu, Hanatul Astrahanului, de la vărsarea Volgii în Marea Caspică. Aceste victorii i-au asiguratn Rusiei controlul asupra întregului curs al râului Volga și accesul către Asia Centrală. Expansiunea Rusiei către est a întâlnit o rezistență relativ scăzută. În 1581, familia de negustori de blănuri
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
normanzii au dat numele Normandiei. ("Vezi și: "Etimologia cuvântului rus și a derivatelor sale). Teoria normanda se bazează și pe scrierile lui Ibn Fadlan, care folosește numele "rusiyyah" pentru un grup de popoare care sunt considerați a fi vikingii de lângă Astrahan, ca și pe însemnările călătorului persan Ibn Rustah care se spune că ar fi vizitat Novgorodul și descrie cum rușii îi exploatau pe slavi. Când varegii au ajuns la Constantinopole, bizantinii i-au numit "ros" (în limba greacă "Ρως") și
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
și păstrător al bogățiilor lui Teresenicli-Oglu, - persoană foarte importantă pentru interesele noastre, pentru principat și, îmi permit să spun, pentru interesele maiestății sale imperiale”. Prințul Czartoryjski a consimțit să-l înscrie pe Manuc în registrele cetățenilor ruși, ca „armean din Astrahan”, cu numele de familie de Martirosian (după prenumele tatălui său) și cu locul nașterii de Erevan . În mai 1806, consulul Bolkunov i-a eliberat pașaportul valabil și pentru Turcia . În august 1806, pașa Tersenicli-Oglu a fost asasinat de către trupele luo
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
acestui principat, ocrotit de înalta curte împărătească a Rusiei, către serhaturile vecine ale Giurgiului, Rușciucului, Nicopolei și Silistrei, în favoarea stipulațiilor întărite și prerogativelor țării. Având, după ordinul special al împăratului, de la consulul rusesc din Iași, un pașaport ca locuitor al Astrahanului, a fost confident tainic al consulului împărătesc la București, mai ales în vremurile furtunoase ale lui Mustafa-Baiakdar și Pasvant-Oglu. Prin creditul și influența sa, au izbutit boierii divanului muntean să așeze hrană și furaj pe toate punctele, unde trebuia să
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
de Națiune Germană. În timpul primului țar din dinastia Romanov, Mihail Feodorovici, stema Rusiei s-a modificat prin adăugare în 1625 a trei coroane. În timp, semnificația celor trei coroane a variat de la cea a reprezentării cuceririi a trei regate - Kazan, Astrahan și Siberia - până la simbolizarea unității Marii Rusii - Rusia, Mica Rusie (Ucraina) și Rusia Albă (Belarus). În zilele noastre, cele trei coroane sunt considerate simbolul unității și suveranității Fedrației Ruse. Globul cruciat și sceptrul sunt simbolurile heraldice tradiționale pentru puterii suverane
Stema Rusiei () [Corola-website/Science/302838_a_304167]
-
octombrie 1552). La 28 martie 1554 se naște țareviciul Ivan. Țarina mai născuse două fete dintre care una, Ana, a murit la douăzeci de luni și un băiat, Dimitri, care a murit la câteva luni. În august 1554 supune regiunea Astrahanului. Prin această cucerire, Rusia câștigă un debușeu la Marea Caspică și controlează tot cursul Volgăi. În 1558 armata sa pătrunde în Livonia. Țarina Anastasia moare la 7 august 1560 iar Ivan se căsătorește la 21 august 1561 cu fiica prințului
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
Pskov însă orașul i se așterne la picioare iar după câteva zile Ivan se întoarce la Moscova unde execută prizonierii pe care i-a luat din Novgorod. În 1570 sultanul Turciei, Selim al II-lea pretinde Rusiei restituirea Kazanului și Astrahanului sau ca Moscova să plătească un tribut anual Porții. În timp ce negocierile se împotmolesc, la începutul anului 1571, tătarii din Crimeea invadează teritoriile meridionale ale Rusiei. La 24 mai 1571 tătarii dau foc caselor de la periferia Moscovei. La 28 octombrie 1571
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
putere la Baku (1 august 1918). Dictatura Centrocaspi, compusă din ofițerii ruși și simpatizanții „Gărzii albe”, a invitat în oraș trupele englezești în frunte cu generalul Densterwill, iar cei 26 comisari bolșevici, care cu o navă încercau să ajungă la Astrahanul roșu, au fost arestați la Marea Caspică și au fost împușcați împreună cu Șaumian la nisipurile deșertului Agdjakum din actualul Turkmenistan. Însă soarta războiului era definită și la 15 septembrie Armata Caucaziană a întrat în oraș. Peste câteva luni Imperiul otoman
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
îl înfrânge pe regele maghiar Bela 4. Tătarii ocupă Buda și Székesfervár capitala ungară. Polonia Piaștilor este și ea jefuită. Moartea lui Ogodai han întrerupe temporar invaziile ce vor fi continuate de cele 3 regate mongole europene: Crimeea, Kazanul și Astrahanul. Ivan, tarul Rusiei a cucerit pe ultimele două. Ecaterina a Rusiei ia în stăpânire și Crimeea în 1783. După 1241, anul mării invazii tataro-mongole se încheie perioadă invaziilor asiatice. Regatele mongole din Europa vor mai rezistă sub suzeranitate turcă. După
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
Groaznic (1533-1584) își va lua titlul de „țar”, așa cum erau numiți în epocă împărații bizantini și hanii Hoardei de Aur, instituind o politică autoritară în interior față de boierii opozanți (familia Glinski) și de expansiune în exterior (anexează Hanatele Kazan și Astrahan, părți ale Siberiei). Reluarea luptelor politice, după scurta domnie a lui Boris Godunov (1598-1605), amestecul panilor polonezi în aducerea celor doi falși Dimitri (1605, 1608), care pretindeau a fi urmașii lui Ivan al IV-lea, s-a încheiat dezastruos cu
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
geografice. Astfel, în prima jumătate a sec. XVII, olandezii au explorat țărmurile Australiei, pe care au numit-o Nouă Olanda, și au descoperit insulele Tasmania și Nouă Zeelandă. Unificarea și centralizarea statului rus și cucerirea hanatelor tătare de Kazan și Astrahan (1552-1556) au creat condiții favorabile pentru explorarea și stăpânirea de către ruși a imenselor teritorii estice de munții Ural. Explorarea și cucerirea Siberiei au fost realizate de vânători de animale cu blană scumpă, negustori, cazaci, sprijiniți de stat, interesat de stăpânirea
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
aflate mai departe de linia frontului. Trupele rusești au intrat în sat la 23 august 1914, jefuind prăvăliile și dând foc la case, iar locuitorii satului (1.000 familii) au fost urcați în vagoane și deportați în Rusia, în regiunile Astrahan și Saratov. În anul 1936, a avut loc reînhumarea osemintelor din cimitirile militare și din mormintele soldățești izolate în cimitirul ortodox din Valea Cosminului, unde a fost amenajat un memorial al eroilor din primul război mondial . După Unirea Bucovinei cu
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
măsurarea paralaxei solare în timpul trecerii planetei Venus prin fața Soarelui din iulie 1769. Astfel se putea măsura exact și distanța dintre Pământ și Soare. Expediția fizică era alcătuită din cinci detașamente nu prea mari: trei în gubernia orenburgă și două în Astrahan. Detașamentul principal era condus de Pallas, pe care l-au însoțit familia în drum. Începând cu 21 iunie 1768 și sfârșind cu 30 iunie 1774, primul detașament al expediție în Orenburg a lui Pallas, în componența căruia intrau și căpitanul
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
a vizitat guberniile centrale, în particular regiunea Volgăi, șesul Caspic, Uralul, Siberia vestică, Altaiul, Baikalul și Transbaikalul. Alte detașamente erau conduse de academicienii Johann Falck, Johann Georgi, Ivan Lipiohin (în gubernia Orenburg), Samuel Gmelin și Johann Anton Güldenstädt (în gubernia Astrahan). În carnetul de sarcini al lui Pallas se găseau următoarele: «A se cerceta proprietățile apelor, solurilor, modurile de prelucrare a terenurilor agricole, situația în care se află agricultura, bolile răspândite printre oameni și animale și a se căuta metode pentru
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
Și totuși, critica primită a contribuit la apariția filologiei, pe atunci inexistentă. Din motive neînțelese, Pallas a fost lipsit de materiale în 1792. În anii 1793-1794 a făcut pe banii proprii călătorii prin guberniiile sudice ale Rusiei: în regiunea Volgăi, Astrahan, șesul Caspic, Caucazul de Nord, Crimeea și Ucraina. Aici a cercetat climatologia Rusiei de Sud și Crimeei, proaspăt alipită de ruși. Cu el a călătorit și un tânăr pictor din Leipzig, Christian Geissler. În 1796 Pallas a fost trimis în
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
1920 - 1922, la sfârșitul războiului civil rus. Cazacii care au emigrat au continuat să păstreze tradițiile armatelor lor. În Imperiul Rus, cazacii erau organizați în 11 armate separate, amplasate de-a lungul frontierelor: pe Don, în Kuban, pe Terek, în Astrahan, pe Ural, în Orenburg, în Siberia, în Semirecie, pe Baikal, pe Amur și pe Ussuri. Exista un mic număr de cazaci în Krasnoiarsk și Irkutsk, care aveau să formeze în 1917 Armata de pe Enisei și regimentul de cazaci din Irkutsk
Armată căzăcească () [Corola-website/Science/309285_a_310614]
-
un factor de maximă importanță care a contribuit la decăderea Hoardei de Aur. După asasinarea lui Geanibek, Hoarda a trecut printr-un război civil care a durat decenii. În penultimul deceniu al secolului al XIV-lea, mai multe state - Horezm, Astrahan și Cnezatul Moscovei - au încercat să scape de dominația tătara. În același timp, ținuturile de la cursul inferior al Niprului au fost anexate de Marele Ducat al Lituaniei și de Regatul Poloniei. Generalul tătar Mamai, stăpânul Hoardei Albastre, însă fără să
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]