524 matches
-
în † rărea celor ce vor a deschide bună.voirea credinței e potirul cel dulce ce ne face sălașul cu Cină de † aină și nunta întreit în porunca cât să mai bată cât să mai plângă cât mai așteaptă... cât mai asuda cu palma întinsă cer.șește cu truda ...?... omule domnule străjer castelen și ne.rudă atât te-ai orbit atât te-ai surzit și te-ai dus în de.rută o clipă să iei și să ai din răgazul din urmă
POEM HIERATIC XLIV-POARTA CUVINTELOR VII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371757_a_373086]
-
din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plămânul pământesc respiră-n pace, Eliberat de alba apăsare. Își duse iarna albele cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri, Țesute ca baticuri colilii Și mișcă-ncet perdelele la geamuri. Decorul verde-ncepe să-l brodeze, Natura zăpăcind-o de
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374259_a_375588]
-
partidul îi scurtase lunga posibilă cărare, pe care aveau s-o urmeze șefii de promoție, cei dotați, cei împătimiți de științele naturii, nu?! Asta îi reproșa nepoată-sa acum, uitând că mătușa ei își spălase obrazul de rușinea pilei politice, asudând din greu pe altarul învățământului, depășind orice așteptări, devenind chiar doctor în științele predate, într-o vreme când admiterea pentru doctorat era aproape de netrecut. Dar se vede că asta nu conta pentru Mira-Mică acum. Era atât de înverșunată pe sora
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
250} prin ambițiile nutrite și vânate într-ascuns de tagma patrioticească, dar în sfârșit multe de-astea s-au mai întîmplat la casa marelui partid fără ca să se strice tovărășia. Vorbe rele câtă frunză și iarbă, dar patriotul adevărat n-asudă de vorbă. Ei, vorba lui Grigorie Alexandrescu "s-a schimbat boierul, nu e cum [î]l știi". De aci geaba s-o mai ținea reacția să bârfească asupra patrioților că n-au stare și învățătură. Acu [î]și întreiesc capitalul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
consumat demențial sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită, continuă să asude la gen. Deși pare că totul a murit în materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce vor ele? Mă lasă să desfășur minciunile acele. Femeia, ca copiii, visează multe, zburdă Să-ți spun eu toată taina. {EminescuOpVIII 85} [DRAGUL] Urechea mea [e] surdă, Răcnește numai tare ca lumea să audă, Preaînălțate Doamne! De ce fruntea-ți asudă? Ți-e frică, scumpe vere? De ce ți-e frică ție? [SAS] O, milostive Doamne, femeia-n nebunie... Dar eu sânt cu credință, plecat îți sărut poala (el îngenunchie) Tu vezi toate acestea cum le văpsește boala, Iei altfel lucrul, Doamne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
două înțelesuri! Femeile-s nebune și pline de eresuri, Bărbatul, eu de vină-s dacă femeia zburdă? Las' să-ți spun la ureche. [IUGA] Urechea mea e surdă, Răcnește numai [tare], ca lumea să audă, Preaînălțate Doamne, că sufletu-ți asudă. Asuzi, da! Te văd bine - ca mazărea de mare Pe fruntea [ta] tîșnește în boabe mari sudoare. Ți-e frică, Mihnea Sânger - de ce ți-e frică ție? [MIHNEA] (s-apropie de Domn) O, milostive Doamne, mă iartă - nebunie Muierea are
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înțelesuri! Femeile-s nebune și pline de eresuri, Bărbatul, eu de vină-s dacă femeia zburdă? Las' să-ți spun la ureche. [IUGA] Urechea mea e surdă, Răcnește numai [tare], ca lumea să audă, Preaînălțate Doamne, că sufletu-ți asudă. Asuzi, da! Te văd bine - ca mazărea de mare Pe fruntea [ta] tîșnește în boabe mari sudoare. Ți-e frică, Mihnea Sânger - de ce ți-e frică ție? [MIHNEA] (s-apropie de Domn) O, milostive Doamne, mă iartă - nebunie Muierea are-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfinte Cu promisiuni deșerte șterg lacrima fierbinte Arați câmpii de pietre în crudele sudori Și cură[ța]ți spinișe din lucrul fără spori Pe când tiranii voștri din munca voastră crudă Trăiesc ca zeii-n ceruri și neci în vis n-asudă. 2254 Fiți răi și veți străbate La țint-orcît de mare numai prin răutate! Fiți răi! Ș-urmați principiul ce lumea o domină - Lăsați să creadă alții, mai proști ca voi, în bine. De ce n-aveți voi minte? Deschideți ochii voști
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
L-am văzut! Pe-acolo a luat-o! — L-am văz’t. Șoferul schimbă dibaci banda și, cîteva clipe mai tîrziu, virăm și noi spre aceeași străduță laterală. Mercedesul e la capătul ei și tocmai dă colțul. Încep să-mi asude palmele. Inițial, cînd am oprit taxiul, totul mi s-a părut un joc. Însă acum jocul a devenit serios. La un moment dat, mașina lui o să oprească, el o să coboare și... atunci ce fac? Ne Învîrtim pe străduțele Înguste din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o noutate. Poetul exilat Nicu Caranica ne relatează că viitorul "toboșar al timpurilor noi", proletare, se exersa la toba extremei drepte, citindu-și în premieră, într-un cerc de prieteni, poezia care începea cu versurile: "În zadar se zbate și asudă/ Fruntea voastră galbenă ca ceara", cu subînțelesul unui protest liric la condamnarea lui Corneliu-Zelea Codreanu. Iar dacă dăm crezare unei "note-sinteză" a Securității, în "cazul Mihai Beniuc", datînd din 22 iunie 1985, trecutul bardului ar fi fost pătat de erori
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
mine începe să mă zorească, sfidând simțirea învățată să aștepte. Cu inima dorită de-amintire, în lumi ce nu cunosc singurătatea, nesomnul răcoros mă poartă’n brațe. DE-AR FI De-ar fi să vii, lacrimile îți vor îmbăia trupul asudat de împreunarea dorurilor. În cearceaful de fân proaspăt cosit, un colț de câmp pătat de roșul macilor ascunde gândurile vremuite. Ca și cum așteptarea s-a oferit gaj la poarta lui Dincolo. De-ar fi să vii, întrebările vor atârna pe fitilul
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
avea în vedere „vechea disciplină școlară”, nu „disciplina monastică”, ce nu avea „vechime”. Dar lucrurile nu stau astfel. Dimpotrivă, Sidonius avea în vedere „disciplina militară”. În Epistula VI, I găsim această apreciere neechivocă: Post desudatas militiae Lerinensis excubias („După ce a asudat în gărzile milităriei lériniene”). 23. Într-o biografie a lui Antonius din Lérins, Ennodius face acest elogiu lui Faustus. Descriind comunitatea din Lérins ca pe o „oaste a sfinților” care trăiește în nutrix sanctorum insula („insula doică a sfinților”), Ennodius
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca harponist, nu numai că era silit să înfrunte întreaga furie a balenei vii, ci - după cum am văzut - trebuia să se urce și pe spinarea ei moartă, în mijlocul mării agitate și să coboare apoi în bezna din adîncul calei, ca să asude amarnic în acea temniță subterană, mînuind cu dibăcie butoaiele grele, pentru a le anima. într-un cuvînt, harponiștii de pe o balenieră sînt niște hamali, cum li se și spune. Sărmanul Queequeg! Dacă în momentele acelea, cînd corabia era cu burta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că știi, dar nu vrei să-mi dai timp să mă pregătesc dinainte. Pe neașteptate, își pierde răbdarea. Izbește cu pumnul în tăblia patului. — Am nevoie de fapte, de dovezi incriminatorii, nu de vorbe, Livia. Augusta își trece discret palmele asudate peste satinul stolei. Pierde din nou teren. Se decide să-și joace ultima carte. — Bănuiesc, rostește sec, că o să te amuzi în continuare când am să-ți spun că Trio Fulcinius a văzut în casa acestui individ o statuetă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cu un gest lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se scoală năucit în șezut, cu toate fibrele corpului întinse la maximum. Își duce palmele asudate peste privirea împăienjenită, încercând să alunge vedenia. A fost doar un vis. Același vis pe care l-a retrăit de atâtea ori până acum. Buimac, caută un punct de sprijin în jur. Ce face Agrippina lângă el? Încetul cu încetul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adîncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei, Contra legilor ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu mai trebuiau să se lepede de ei înșiși. — Ei, haide, senior Velasco, n-ai vrea să chemi aici încă și mai mulți padres din Nueva España? Vocea seniorului Shiraishi era blândă și ademenitoare. Misionarul își încleștă mâinile până îi asudară încercând să nu se lase înfrânt de glasul acela blând. Cum era tare mândru din fire, nu-i plăcea deloc să fie luat peste picior în acest fel de către japonezi. Vă bateți joc de mine? Nu vă cred. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în timpul orei, cu profesorul în clasă. În alte țări, tineri minori au pus mâna pe armă și au împușcat dement, mai multe persoane. Factorii de decizie dezbat problema violenței, aruncând vina de la unii la alții. „ În zadar vă zbateți și asudă Fruntea voastră galbenă ca ceara” Versuri din poezia „Cântec de primăvară” de Mihai Beniuc (citat de Zoe Dumitrescu Bușuleng, 1974, (5)). ÎN ȘCOLI, CULEGEȚI VIOLENȚA ȘI ALTE RELE, PE CARE LE-AȚI SEMĂNAT PRIN UNELE EMISIUNI DE LA T.V. Nu școlile
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
mesaje publicate în presă, a adus multe „câștiguri“. Ca urmare a eliminării unor metode la îndemâna oricui, s-a creat o legătură strânsă între scriitor, cercetători și editor și s-a născut un sentiment de împlinire sufletească. Ceva de genul: „Am asudat împreună“. Lucrul cel mai important este că materialele au fost compilate de o echipă unită, ceea ce ne-a făcut să-i apreciem și mai mult pe cei care ne-au acordat interviurile. Transcrierea înregistrării a fost mai întâi trimisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
amintesc nimic despre nimeni. Eram îngrijorat numai pentru mine. Expiram, dar nu puteam să inspir. Aerul se oprea undeva și nu puteam să-l trag în piept. Nu-mi pătrundea în plămâni. Din această cauză îmi era și mai rău. Asudasem tot. «Oare de ce nu pot să inspir? Probabil că sunt pe ducă», îmi ziceam. M-au transportat la spitalul Kyōbashi. Am fost primul pacient intoxicat cu sarin. Mi-au pus o mască de oxigen și trei perfuzii. Am continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
toată inima. Au venit domni de la oraș care au adus coroane multe, muzică militară și au ținut discursuri. Ca și cum natura ar fi fost părtașă la această sărbătorire, cireșii toți erau în floare. Pe dedesubtul florii albă-roz au purtat opt țărani asudând trupul de plumb. Când a atins sicriul pământul din fundul gropii, zgomotul a avut o nuanță ciudată: un plescăit special, prelungit și forte, ca o sărutare pe care ar fi dat-o Wotan Endei. Preoții au continuat multă vreme cântecele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
eforturi să o afle. Întorcându-se acasă din Asia de Sud-Est, preotul era un simplu turist În Atena, care admira Acropola, când auzise de război și se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din pământ. Puține zgomote se iscau. Domnul Sammler În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]