322 matches
-
Maica Domnului! E sâmbătă! E parastasul bunicii, la Cislău! Iar ea era cât p-aci să se înece în propria cadă, colac peste pupăză! Iese repede din apa băii încercând să nu privească deprimanta vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de lămâie, aleargă în pielea goală în dormitor, scotocește în geantă și scoate celularul. Butonează repede numărul, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pauză. Atunci lasă jos din brațe geamul dublu, adus cu destule opinteli de la prăvălia de oglinzi și rame unde i-a fost înlocuită sticla crăpată. Se odihnește pe pat, își scoate ochelarii de miop și își tamponează cu batista fruntea asudată. Geamul e greu. Balamalele nu spun nimic. Însă își pune ochelarii la loc și le inspectează atent, în nădejdea că o observație sinceră și dezinteresată, coroborată cu o ultimă, zdravănă opintire, va aduce rezultatul dorit și geamul se va îmbina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu ea. Poate îi va fi de folos cândva. Auzise că Rozica aceea ar vinde și ea niște pământ, dar nu se înțelegea cu băiatul. Porni spre stația autobuzelor, în susul stăzii, spre cinematograf. Trecea o coloană de soldați, prăfuiți, trențăroși, asudați. Câțiva câini se țineau după ei. Se feri din calea lor. Îi urmări cum traversează la intersecție, abia tărându-și picioarele. Fruntașul care semnaliza, cu două stegulețe, abia se ținea pe picioare. Dădea din mâini și parcă s-ar fi învârtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dumnezeu săi te închini, El e bun și iertător!”... Stiu faptele tale, și osteneala ta și răbdarea ta și toate câte suferi pentru mine. Pacea și liniștea să fie în sufletul tău! ”, și, a dispărut în ceață. S-a trezit asudat tot, gâfâind lângă pat. Prin minte îi trecu ca un ecou, ultimele ei cuvinte: ”Știu faptele tale și dragostea ta, credința ta și răbdarea ta.!” Și, plângând, începu să se roage... citind din Carte... ”... Indură -Te de mine, Doamne, pentru că
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se întîmplă nimic. Vecinii se împrăștiaseră. Alături, vioriștii moțăiau. Rudele socrului strigau ar-monistului: - Ziceți, mă, cu suflet, că vă spargem diblele-n cap! Ghiță BQcu, aprins la fată, asudat tot, numai în cămașă, juca sârbește pe pavajul curții, înconjurîdu-și femeia, care pocnea din degete: - Și-așa! Și-așa! Cuscrul Vasile o răsucea pe soacră ca un titirez, lovea din călcâie și striga răgușit: -Hă-tu!Hă-tu! Stere cântărea paharele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucioasă a bălții, reflexele lui luminau până sus malul roșcat ca o pecingine. În țarcul lui moș Leu, armăsarii săi stăteau nemișcați, cu gâturile întinse, adulmecând spre ei. Erau negri și puternici, și păreau mai mari în încremenirea lor. Pieile asudate aduceau de departe cu o marmură spălată cu apă. . <■ - îți place? curmă fata tăcerea. -Da. - Nu-i bine? Procopie se întoarse spre ea, curios: .-. . 263 - Ia spune-mi, nu ți-e teamă că într-o zi ai s-o pățești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-a tras nădragii și cămașa. A scos șișul. Ușa s-a dat de perete și în prag îl văzură pe Bozoncea. Luna îi lumina umerii puternici și juca pe preșuri. Îl ținea c-o mână pe Gheorghe, care gâfâia asudat. Încă se auzeau lăutarii și chiotul curvelor venind din urmă. - Aici erai, Paraschive? a întrebat starostele. Didina a căzut pe așternuturi. A înțeles cel tânăr. Stăpânul s-a întors către codoș: - Asta o fi muierea lui, Treanță, că tu mi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Un fluier vâjâitor din frunză mă trezi din atonia mea; împușcăturile încetase și auzeam din ce în ce apropiindu-se pași; presupuneam cumcă sunt voinicii cari, neputând să susțină lupta, se retrăgeau. Și în curând văzui apropiindu-se bătrânul tribun, asudat și gâfâind, și împușcăturile se preînnoiră, mai în apropiere însă. - Ce face? zise el, cu vocea ostenită și aruncând o privire speriată asupra lui Ioan. - Moare! zisei eu apatic și rece. - Ne urmăresc! Feciorii mai se-mpotrivesc cât s-or
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu ai regelui Lear. Și Dumnezeu îl știe că el nu era omul care să ceară lucruri mari de la gineri - său. Un loc la masă și unul la sobă și acel cuviincios respect. El își ridicase fesul asudat de pe fruntea asudată și netedă pe cari erau urcate de dinapoia capului vițe de păr alb ca argintul, și-și scoase din sânii * antiriului basmaua mare, neagră cu flori verzi, și tabacherea [de] tinichea zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n gură. - Ș-apoi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
colo zăpăcit și-și privi mâinile, sutana, dar dintr-odată se trezi gol și, din nou, coridorul acela lung și întunecat și acea jelanie de glasuri nedeslușite și răgușite. Puterile îl părăsiră. Aleargă, aleargă și strigă, strigă...și se trezi asudat, cu capul plesnindu-i de durere și senzația că i s-au umflat mâinile. Starețul se purta cu el cu precauție, îl spiona; dacă îl vedea cu o carte în mână, se apropia, se interesa despre ce e vorba. Poate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
meargă mai departe, urechile îi luaseră foc, inima începuse să-i bubuie. O acoperise cu ceva și ieșise să-și tragă sufletul. Apoi o ținu într-o goană spre râu și, urcând spre Monte Consolino, se oprise la don Terentio. Asudat, îmbufnat, tăcut, nu acceptase din partea preotului nici măcar farfuria de cartofi și bucata de brânză. Refuzând făcând semn cu capul, plecase fără să salute. Cine știe dacă don Terentio mai trăia. La moartea sa, cineva va fi descoperit cărțile în dormitor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
câte o țigară. Am citit totul de două ori. Cum am ieșit de-acolo, primul lucru a fost să scriu, să nu uit. Ba nu, primul lucru a fost să trag adânc aer în piept, pentru că înăuntru mirosea a hârtie asudată și a îmbâcseală. Se întoarse spre Maca : Știai că și cărțile transpiră ? — Li s-o fi făcând și lor uneori frică. — Mie mi-e milă de cărți, spuse Jenică. Dacă aș putea, le-aș strânge și le-aș citi pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Acum înțelesese. - Cum întoarcem acum asta, unde este macaraua? În fine, Butoiescu plecă cu camionul în căutarea macaralei și a doi oameni, iar Ioanide până atunci dădu explicații celor doi zidari, le arătă cum să așeze cărămida. Bazamentul era făcut. Asudat, arhitectul își scoase haina și și-o împături pe un mormânt, șapca și-o atârnă de grilajul unui altuia, și-n cele din urmă, spre a supraveghea mai comod mișcările zidarilor și mai ales formula mortarului, se așeză jos pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unor gânduri? Impresii? Bănuiala lipsei de iubire? Supercivilizata absență a superhulpăvelii? Carne omenească care se tânguie? O să vrea să se știe, ca să poată fi date deoparte toate aceste luări la cunoștință. EA: Și toate aceste marginalii ale tale vor fi asudatele notițe de subsol ale unuia despre îndemânare și asigurare. EL: Și sub această formă citatul superâncârligat se va putea remarca. Se va găsi măcar că e șic să nu fi înțeles nimic. Vezi, nimănui nu-i place un om din cauza omului
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
zilei a șasea: „o fetișcană îndesată și groasă, scurtă și cam slută la trup, cu o pereche de țâțe de ai fi zis că-s două corfe de gunoi și c-un obraz cum numai pe la baronci mai vezi, toată asudată, unsă și afumată ca un horn”1020, care nu reușește să-și îndeplinească conștiincios îndatoririle). Puternic dezaprobate sunt prostia, mândria, snobismul (Ciesca din VI. 8 este obsedată de propria imagine, o narcisiacă ironică la adresa celor din jur, antipatică prin vanitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zilei a șasea: „o fetișcană îndesată și groasă, scurtă și cam slută la trup, cu o pereche de țâțe de ai fi zis că-s două corfe de gunoi și c-un obraz cum numai pe la baronci mai vezi, toată asudată, unsă și afumată ca un horn”1020, care nu reușește să-și îndeplinească conștiincios îndatoririle). Puternic dezaprobate sunt prostia, mândria, snobismul (Ciesca din VI. 8 este obsedată de propria imagine, o narcisiacă ironică la adresa celor din jur, antipatică prin vanitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se uită spre soarele dogoritor al verii. Se retrase cu boii undeva la marginea vlăstărișului. Îi slobozi, lăsându-i să pască oleacă. Se apucă, apoi, să scoată apă dintr-o cumpănă din apropiere și adăpă vitele. Nădușise, simțind cum cămașa asudată i se lipi de piele. Era leoarcă așa că o scoase și o azvârli îndărăt. Din desagă luă plosca din care trase vârtos o dușcă. Își turnă ceva apă și peste grumazul ars. Băgă apoi mâna adânc și găsi un boț
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de negru și cenușiu, mâinile legate și murdare În planul cel mai apropiat, cu nuanța cea mai luminoasă a palmelor și unghiilor, partea inferioară a feței pe care se proiecta umbra mâinilor, partea superioară luminată de soare, negru strălucitor, piele asudată, muște, fire de nisp alb lipite de pomeți. Și, În centrul cel mai exact cu putință, ochii nemăsurat de holbați, care Înfruntau groaza: două migdale albe, cu două pupile foarte negre pironite pe obiectivul aparatului, pe Faulques, pe miile de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Dumnezeu vin..., au de-a face mai mult cu... teologia... Preotul: Așa?! Da tu parcă făceai gropi...! Groparul: Da, părinte, fac gropi. Preotul:...Și-n timp ce sapi gropi, faci filosofie... Groparul: De fapt..., mai mult cînd le-astup... Preotul: (asudat) Bine, măi Ionică... Apoi noi am plecat... Octav: (după ce preotul și dascălul fac cîțiva pași) Dar tot nu ne-ați spus dacă îi da sau dacă îi nu în legătură cu ce se-ntîmplă după revoluție...! (preotul simte agresiunea, se oprește, îi privește
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
irepresibilei vieți, care e sinonimă cu seducția, cu strălucirea, cu amoralitatea. A doua sintagmă e un rest de propoziție, "placat cu lama rece a gândului asudat de amintire." N-am ce să explic, așa e. Amintirea este o lamă rece, asudată. Amintirea este amintirea unei vinovății. Al treilea moment sună astfel: "căci sufletul n-are conștiință, ci numai nemurire. El te ajută să fii mereu altul." Sebastian-Vlad POPA Fotografii din spectacolul Un carnaval al dragostei, 1989, Teatrul Fontanen, Suedia Kari Bunaes
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu păretele nu este semn bun. E foarte aleasă pomana cînd o faci cu o icoană. După icoana ce a stat pe pieptul mortului stă patruzeci de zile sufletul lui. Cînd icoana făcătoare de minuni are stropi de apă (e asudată) e semn că va ploua. Ied Cînd ți-a ieși noaptea ied înainte, să știi că-i dracu’; să-i arunci bîrnețul în coarne, că pe urmă nu-ți mai scapă; îi dai bîrnețul bine între coarne, și pe urmă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dorea să-și reamintească ce efecte nocive au acțiunile răului. Trebuie să înveți despre ce urmează să înfrunți. Întru pregătirea confruntării cu răul, își ciocnea uneori forțele cu ale lui Georgică, strîngîndu-l cu putere în pumn sau frămîntîndu-l în mîna asudată, după ce colegi răi își bătuseră joc de el. Lupta nu ajungea niciodată la final, pentru că încă nu învățase tot ce se poate despre puterile acestuia, încă mai rămîneau mistere de preluat. Totuși, pentru a-l face să înțeleagă că oricînd
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mama spre slugi. Lavinia vărsa fiere, de două zile nu mai mâncase nimic. Când se liniști, bău cu nesaț apa rece care i se păru nespus de dulce. Se așezară pe trepte amândouă. Mama îi ștergea cu o batistă tâmplele asudate, o mângâia pe păr și-i șoptea: — Erai tare frumoasă, nu s-a mai pomenit de mult la greci mireasă așa de frumoasă... O să treacă, lasă. O să fie bine. Doamne, cum te mai învârteai când dansai! O să fie bine, bărbatul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
perna unui jilț, poveștile cu fete și cu nunți nu-l interesau. După ce copiii fură duși la culcare de două slugi, Marica se opri din lucru, se sculă, luă de pe masă cupa lui Constantin, o umplu cu vin din ulceaua asudată și i-o duse lângă foc. Stăteau în fața cărbunilor aprinși care acum păleau sub cenușă. — Da’ ce-ți veni cu povestea asta? întrebă jupâneasa Stanca. — ... — Chiar așa. Mai bine le mai povesteai o dată despre arnăutul lui Matei Vodă, gândi cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pronunțat în Moldova o alocuțiune rămasă celebră. "Ați cucerit pământul cu sabia, le spunea el boierilor; dar strămoșii noștri nu erau alături de strămoșii voștri? L-ați cumpărat cu bani, dar nu-i produceți, tot mâinile noastre bătătorite și frunțile noastre asudate îi procură! Și când ne-a cotropit dușmanul, cine v-a păstrat domeniile în timp ce fugeați? Noi, tot noi." Și nu se va face nimic pentru astfel de oameni! E momentul potrivit să remarcăm că situația este analoagă cu cea a
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]