6,769 matches
-
de două mari momente: cel inițial, ale cărui forme sînt abstracte, decorative și eterice, și cel actual care dezgroapă masivitatea figurativă, un fel de primitivism paleocreștin sau romanic, în a cărui iconografie și retorică religiosul este o componentă pe deplin asumată. Cum funcționează forma artistică în cadrul acestui complex ideologic și cultural care o absoarbe aproape ultimativ este o chestiune care trebuie analizată separat. Iar această analiză o vom face, mai aplicat, în cronica viitoare.
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
beneficiat - așa cum insinuează unii - de "privilegiul" exilului, căci, în pofida acestui "adăpost", a fost și este încă expus din plin răstălmăcirii, minciunii, insultei. A stat și stă pur și simplu cu fața în lumina adevărului, îndeplinindu-și obligațiile intelectuale și etice asumate, înțelegînd că, după cum spune Democrit, "neîndeplinirea și lăsarea lor în paragină este nedreptate". *** Vîrf de lance al criticii românești actuale, Virgil Ierunca a fost acuzat - nici nu se putea altminteri - de "exagerare". Nemaiputîndu-l stigmatiza în numele propagandei de partid drept năimit
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
surprinsă de ceea ce i se întâmplă, eroina relatează totul cu un fel de stranie detașare, aproape cu indiferență. Asistăm la un caz de alienare, dezechilibrul psihic produs prin senzația ștergerii granițelor spațiului real, cât și criza sufletească produsă de vina asumată a uciderii propriului copil și părăsirii lui Victor, o împing pe Irina, aproape previzibil, către sinucidere. În orice roman cu intrigă polițistă finalul aduce o rezolvare mai mult sau mai puțin spectaculoasă a enigmei în jurul căreia se construiește întreaga narațiune
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
tuberculozei magice prin care dragostea față de umanitate se epuizează în asumarea unei cantități de suferință, generos deversate de semenii mei, mai fericiți în acest fel decît mine". Astfel se justifică discursul poetic organizat într-un registru al inadaptării, al morbidității asumate. Particularitățile volumului sunt reprezentate de folosirea excesivă a metaforelor pretențioase, de vocabularul mistic-religios, dublat aproape în permanență de unul neologic contrastant, de imaginile scatologice, de un limbaj poetic ostentativ "ermetic", deși nu rămîne decît intenția ermetismului. Dacă în prima jumătate
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
unor arii cât mai largi ale electoratului. Enigma de a vedea o țară dotată de natură cu resurse naturale abundente, cu oameni inteligenți, cu o natură de cele mai multe ori clementă, ocupând constant locuri din urmă între națiunile Europei se cere asumată frontal, responsabil, de fiecare individ al societății civile. Căci responsabilitatea pentru această situație revine, în mai mică sau mai mare măsură, întregii societăți. Este vorba de o falsă enigmă, de o anormalitate flagrantă, eradicabilă cu condiția de a fi abordată
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
de un "înspăimîntător gol ideatic" nu-și dădeau seama sau voiau să pară că nu-și dau seama de congruența imaginii cu "ideea", de substanțializarea spontană a scriiturii, al cărei "conținut" devine libertatea însăși de-a o elabora. Rezultatul libertății asumate e tocmai acest salutar proces de respingere și reconstituire a realului scăpat din chingi, nociv ("aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite"), pe coordonatele unui imaginar care echivalează o utopie pozitivă prin estetic, opusă utopiei negative
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
care apar în roman) nu mi se pare că ar ajunge vreodată să se transforme și în tristețe frumoasă. Keiko rătăcește prin memoria celorlalte personaje din roman, dar rătăcirea ei e convulsivă și disperată, ea nu devine niciodată calmă și asumată. Cu alte cuvinte, nu devine niciodată blîndă nostalgie. Yasunari Kawabata, Frumusețe și întristare, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, București 2000, 204 pagini, preț nemenționat.
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
întristare are fiecare spectacol al său. Nunta lui Krecinski este poate cea mai împlinită și mai profundă punere în scenă a sa, în care nimic nu este demonstrativ, în care există rigoare și nebunie, în care deciziile sînt conținute și asumate, în care dispare aerul cuminte și școlăresc care-i însoțea, uneori, montările. Mi se pare că în Nunta lui Krecinski regizorul Felix Alexa se lasă pentru prima oară pînă la capăt pe mîna aventurii teatrului. Un sprijin major i l-
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
el a întîrziat, a alunecat și roata i-a prins picioarele. Terci. L-am tras de o parte...". E drept că ororile evocate, inclusiv crimele, capătă un aer neverosimil, teatral, ca spre a indica incapacitatea evadării din mediul ficțiunii - damnare asumată a creatorului în raport cu propriile-i plăsmuiri. Drept care acesta se adîncește în mediul "pierzaniei" sale, aidoma unui narcoman ce, nemaiavînd nici o scăpare, își mărește doza de drog. Ne reîntoarcem la începutul veacului al XX-lea, nu doar expresionist, ci și crepuscular
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
mare lovitură..."; "Alegerea lui Bill Clinton: o comedie americană în care vulgaritatea și brutalitatea se iau la întrecere..." etc.) O gândire provocatoare Jurnalul lui Cristian Bădiliță - Tentația mizantropiei - are un mai mare grad de subiectivitate - este vorba de o subiectivitate asumată (autorul, încă tânăr, sfidând riscurile pe care le implică împărțirea lumii în eu și ceilalți). Cristian Bădiliță este, după cum se știe, un tânăr poet și eseist strălucit, aflat la studii la Paris. Jurnalul său cuprinde însemnări făcute în anul 1997
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
adevărat corectă a jurnalului ar constitui-o transcrierea lui integrală!): "Cu cât meditez mai mult asupra Testamentului lui Avraam, cu atât îmi dau seama că nu am întâlnit încă niciodată până acum o asemenea mărturie despre actul morții. Moartea trebuie asumată ca un act, cel mai semnificativ și, desigur, cel mai important din viața unui om. Ea se trăiește, așa cum se trăiește viața însăși, numai că la o intensitate nebănuită vreodată. E viața la puterea infinit."; " Viața mea crește dintr-o
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației hebraice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului de factură orientală. însă indiferent care ar fi ponderea acestor posibile surse, asumate sau doar intuitive, pictura lui Meret are în mod cert acel rafinament al gîndirii și acea implicare metafizică pe care spiritul oriental știe atît de bine să le camufleze în spatele frumuseții imediate și al stereotipului decorativ. Prin discursul ei de
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
drept comun și în seama haitelor de câini hămesite ce scurmă prin gunoaiele infecte ale marilor orașe nu sunt ieșite din imaginația luxuriantă a adversarilor "președintelui democrat" al României. Toate acestea sunt ivite din incapacitate, indiferență și dispreț față de misiunea asumată. Căderea zgomotoasă în sondaje a d-lui Constantinescu - dar și a egal de impotenților parlamentari din coaliția de guvernământ - se explică prin astfel de lucruri simple, și nu prin comploturi mondiale sau prin incapacitatea poporului prost de a înțelege adânca
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
important, n-a reușit să elimine handicapul rostirii frumosului text, fapt ce i-a umbrit considerabil interpretarea. Am avut de multe ori senzația, pe parcursul spectacolului, că există undeva o fractură între ideea regizorului și modul în care a fost ea asumată și concretizată de trupă. Și nu orice trupă. Un anume scurt-circuit s-a strecurat pe drumul actorilor de la gînd, la materializarea lui scenică. Și numai creatorii pot ști exact la ce nivel anume comunicarea n-a funcționat și de la ce
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
cărți. Victor Felea a semnat și el, în "Tribuna" ori în volumul său Poezie și critica (1971), cronici nespus de elogioase asupra poeziei și criticei mele; puse, astăzi, în paralel cu notele din Jurnal, ce mai pot însemna comentariile public asumate? Și-ar fi putut oare modifica, prin ani, atitudinea ostilă? Greu de crezut, dacă mă gândesc la ultima din însemnările sale asupra mea, din 16 aprilie 1973 (pagina 265). Autorul povestește cum ne-a întâlnit, la București, pe Dan Laurențiu
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
ca Delia Pavlovici, Corina Sângeorzan sau mai tânăra Angela Drăghicescu și mulți alții răspândiți în lume. Dar spre deosebire de legendara asprime a Maestrei - uneori greu de suportat - Josette Hârsu a adus în practica ei pedagogică - fără să se abată de la ordinea asumată - blândețe, răbdare, îngăduință față de dificultățile studiului, creînd un climat de încredere în forțele proprii. Iar cele aproape două decenii de solistică de la începuturi i-au fost utile în comunicarea experienței de scenă. Pe vremuri, între studenții claselor de pian exista
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
lui Kovacevic colcăie de tare, de obsesii ridicole, de miza mică a unei societăți închise, captivă a unei gîndiri dirijate ideologic. Mulți contemporani sînt de părere, astăzi, că trecutul nu mai trebuie răscolit pentru că mirosurile putregaiurilor sînt dezagreabile. Trecutul trebuie asumat numai cunoscîndu-i fața adevărată. Nici contorsionată, nici cosmetizată. De aceea, mi se pare lăudabilă strădania lui Goga de a face asta, contra curentului. Cei tineri, de seama lui, habar n-au și nici nu-i interesează ce au însemnat cu
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
tril, a furiei pe cabaletta, a complotului în cadențe de marș, a muribundului care cânta lung 'adio', a poporului jeluind sau hohotind 'la rampă' în cascade de armonii. Confruntarea dintre scenă și spectator, oricât am considera-o firească, este convenție asumată: și la teatru. Muzica o poate neutraliza. Și așa ajungem și la Mozart. La el semnificațiile trec dincolo de litera scrisă a libretului. Mozart transformă neverosimilul în realitate posibilă, superficialul în putere a omului de a crede că viața poate fi
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
fluvială vioiciune și nestatornicie, fragmentul aluvionar. Nu e lipsit de temei să presupunem că forța risipită a cărții semnifică nu ratare ori irosire, ci voia firii autorului - chiar peste voia lui. Consecințele bune ale acestei "strategii" sunt un ton liber asumat, curgător, absența salutară a mizanscenei și transparența confortabilă a bibliografiei. Vasile Băncilă, Spațiul Bărăganului, Editura Muzeul Literaturii Române și Editura Istros - Muzeul Brăilei, ed. îngrijită de Dora Mezdrea, 2000, 305 p. O uitare prea manifestă Un alt brăilean, Sorin Pavel
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
deja în coordonatele stabilite, atît ca proiect cultural, cît și ca eveniment organizatoric, Salonul dezvăluie, de la o ediție la alta, o anumită continuitate, o sumă de elemente repetitive care intră obligatoriu în metabolismul oricărei manifestări cu o ritmicitate prestabilită și asumată, așa cum sunt, îndeobște, astfel de acțiuni. Dacă ar fi să identificăm elementele noi care intervin în dinamica edițiilor, acestea nu trebuie căutate în structura Salonului și în configurația lui de ansamblu, ci în detaliile semnificative, în geografia participării, în mutațiile
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
din cînd în cînd plescăitul limbii se auzea în tot vagonul, iar de unde ședeam eu nu era greu de observat că suptul acela depășea simpla nevoie alimentară, avea în el ceva mult mai complicat, părea o acțiune voluntară, pe deplin asumată și chiar puțin manieristă. După cum se apăsa în burduful, de culoarea măslinei verzi, al țîței, după cum întindea sfîrcul și după cum închidea și deschidea ochii, lăsa impresia că îl interesa mai mult ceremonialul decît hrana propriu-zisă. Țiganca, de o frumusețe stranie
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
ritmică era propulsată de fanteziile bateristului Michael Koettner, în timp ce contrabasistul macedonean Martin Gijakonovski asigura puntea de legătură între instrumentul melodic și cel ritmic. Cvartetul condus de saxofonistul/ flautistul Heinz von Hermann a venit cu un program, aș zice, neoclasic, de asumată filiație hard-bop. Născut la Viena în 1936, von Hermann a colaborat cu numeroși jazzmeni celebri, de la Gil Evans la Bobby McFerrin, sau de la Dizzy Gillespie la Mal Waldron, însă e lăudabilă perseverența sa de a cultiva idiomul muzical-improvizatoric în Austria
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
luptători politici, tocmai pentru că se aflau în margine. O altă caracteristică ar fi "refuzul compromisului". Pare o sintagmă fără sens pentru un marginal. Autorii tineri erau din ce în ce mai greu publicați. Textele apăreau cu foarte mari întîrzieri. între marginalizare forțată și marginalitate asumată ar putea exista o sinonimie. Bodiu proclamă mult prea răspicat (deși enumeră toate nuanțele pomenite aici) subversiunea politică a optzeciștilor. Cel puțin acum, lucrurile nu se mai văd așa de clar. Pe cît de răspicat era protestul (și sînt, slavă
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
dimensiune: acțiunea este scoasă din interiorul casei și mutată afară, într-un fel de chioșc (dar ce chioșc!) suspendat pe ape care comunică cu uscatul printr-un podeț, destul de nesigur. Aici se consumă totul. Pe această insulă, expresie a solitudinii asumate, izbucnește vulcanul din fiecare. Trambalarea din casă afară și invers, un du-te-vino amețitor și nu mereu cu sens, este prelungirea vizuală a agitației din noi, insule plutitoare care-și mai aruncă puntea spre cîte o bucățică de pămînt. Funcția acestui
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
percepe poetul, avem impresia însă că nu putem vorbi nici de o "cădere în vid" a acestuia, în calitatea sa de creator, ci de o "contaminare" a lui de vid, care se exprimă prin cultul tăcerii (exprimate!), prin nonretorica absolută asumată... declarativ. Nu e o "afazie", cum consideră un comentator, ci mimarea unei afazii, nu e o "formă ideală" a poeziei ce se autoanulează, așa cum socotește altul, ci o formă a poeziei în toată puterea cuvîntului. Nonretorica nu e mai puțin
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]