867 matches
-
Pentru a oferi o explicație completă a socializării statului, sistemul internațional trebuie să fie înțeles în termeni holiști (structura afectează și proprietățile, nu doar comportamentul) și idealiști (structura definită în termeni culturali, și nu materiali). Astfel, Wendt dezvăluie că, după ce asumpțiile filosofice aflate la temelia neorealismului sunt expuse într-un mod adecvat, ar fi fals să se afirme că descrierea neorealistă a sistemului internațional funcționează prin auto-reglementare reflexivă. Într-adevăr, ambiguitatea neorealismului la nivel filosofic are efecte directe asupra statutului său
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ale modelului neorealist. Mai întâi, el se bazează pe un model pozițional al structurii. Ca urmare, preia un caracter reproductiv și are o tendință homeostatică. În al doilea rând, neorealismul nu ține cu necesitate, așa cum se presupune în general, la asumpția că statele sunt actori raționali. Neorealismul poate fi interpretat și astfel, după cum propune Keohane. Dar, așa cum ar prefera chiar Waltz, neorealismul poate fi privit și ca bazându-se pe selecția și socializarea produse de consecințele generative ale sistemului. Descrierea făcută
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în cadrul sistemului internațional. Modelul instituționalist Variabila cheie identificată de modelul instituționalist este distribuția informației și instituțiilor în sistemul internațional. Concentrându-se asupra impactului sistemic al informației și instituțiilor, instituționaliștii urmăresc să demonstreze că este posibilă cooperarea internațională, plecând de la aceleași asumpții privind sistemul internațional precum neorealismul. Esența argumentului instituționalist este că în cazul neorealismului, concluziile nu decurg din premisele sale. Trebuie să facem două precizări cu privire la versiunea de instituționalism ce urmează a fi prezentată. Mai întâi, descrierea pleacă în principal de la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sunt dificil de creat pentru că este dificil ca statele să stabilească obligații legale prin intermediul regimurilor. Totuși, odată create, ele vor fi utile statelor și, în consecință, vor tinde să reziste în timp (Keohane, 1984, pp. 85-109). Keohane explorează și implicațiile asumpției "raționalității mărginite" și a redefinirii limitate a intereselor actorilor, prin îndepărtare de egoism. Dar autorul afirmă clar și că aceste implicații depășesc teoriile funcționale ale regimurilor. Prin urmare, Keohane recunoaște că "teoriile raționaliste nu conțin o dinamică endogenă (pentru că) ... se
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1987, pp. 382-401). Încercările de a endogeniza formarea preferințelor demonstrează că analiza alegerii raționale poate fi versatilă. Totuși, Keohane recunoaște că această abordare a analizei formării preferințelor statului privilegiază un cadru raționalist, prin aceea că cere justificări pentru devierea de la asumpțiile sale fără să ceară, în mod simetric, ca raționalismul să justifice interesele și identitățile actorilor cu care își începe analiza (Keohane, 1996, p. 473). Hasenclever ș.a. fac o observație asemănătoare atunci când observă că încercările de a endogeniza formarea preferințelor într-
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai important. Pe scurt, am evidențiat două aspecte ale modelului instituționalist. Mai întâi, asemenea neorealismului, instituționalismul adoptă o perspectivă în esență cu caracter reproductiv, și nu transformativ, asupra logicii anarhiei. În al doilea rând, spre deosebire de neorealism, instituționalismul rămâne clar devotat asumpției că statele se comportă ca actori raționali. Acest cadru este compatibil cu explicația unui grad de învățare complexă de partea unităților. Totuși, întrucât cadrul raționalist are o orientare reproductivă, el poate subestima sfera în care este posibilă schimbarea culturală în interiorul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
puterii statului" (Keohane, 1989a, p. 11). Înțeles în acești termeni, instituționalismul are o poziție unică, de pe care subsumează punctele tari ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale. În baza acestei concepții privind neorealismul, Keohane argumentează că neorealismul și instituționalismul împărtășesc asumpții raționaliste. Prin contrast, deși instituționalismul și liberalismul împărtășesc o preocupare pentru instituțiile internaționale, abordările lor diferă pentru că prima teorie este raționalistă, iar cea de-a doua reflectivistă. Aceasta sugerează argumentul plauzibil la nivel intuitiv că neorealismul este mai apropiat de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și trebuie să învețe în urma dezbaterilor dintre neorealiști și instituționaliști, care au loc de peste douăzeci și cinci de ani, pentru a revitaliza teoria sistemică pentru perioada post-Război Rece. Totuși, în acest sens, ei trebuie să abordeze critic ceea ce s-a transformat în asumpții teoretice adânc înrădăcinate, și să gândească în spirit creativ la traiectoria generală a schimbării politice internaționale la cumpănă de veac. Capitolul 3 Politica externă germană după Războiul Rece Reunificarea Germaniei a fost una dintre cele mai uimitoare manifestări ale schimbărilor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și Samuels au elaborat o caracterizare a orientării strategice a Japoniei prin care explică anomaliile întâmpinate de neorealism și instituționalism. Autorii afirmă că strategiile Japoniei reflectă preferințe "realiste mercantile". Realismul mercantil are elemente comune cu alte forme de realism, inclusiv asumpția că statele sunt cei mai importanți actori în politica mondială, că statele urmăresc să-și maximizeze puterea, precum și că statele sunt într-o competiție pentru câștiguri relative (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 198). Totuși, spre deosebire de alte forme de realism, realismul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
elemente: o capacitate puternică de auto-apărare; sensibilitatea crescută față de preocupările vecinilor; capacitatea de a juca un rol semnificativ în ajutorul internațional și menținerea păcii; precum și o capacitate de descurajare limitată (Buzan, 1995, pp. 40-41). Susținerea unei astfel de strategii contestă asumpția neîncrederii apriorice într-o Japonie care se îndepărtează de orientarea puterii civile, și evidențiază beneficiile pentru Japonia și pentru aliații cheie, ce ar decurge din modificarea atitudinilor cu privire la folosirea forței militare în afara granițelor. În ansamblu, se poate ca o relație
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de administrare economică. Totuși, potrivit aceleiași logici, SUA ar trebui să-și limiteze tendința de a dicta politicile Japoniei, și să-i permită o putere de decizie mai mare în administrarea economiei mondiale. În general, putem pune sub semnul întrebării asumpția dominantă, potrivit căreia independența tot mai mare a politicii externe japoneze ar reflecta o analiză neorealistă a strategiilor japoneze post-Război Rece. Într-adevăr, scenariul cel mai probabil este ca Japonia să-și mărească capacitatea de apărare într-un cadru restructurat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ai implicării afirmă că RPC s-a implicat într-un proces de învățare în politica externă. De exemplu, Harris afirmă că, în domeniul economic, China a trecut într-adevăr printr-un proces de învățare. Autorii politicilor chineze au abandonat multe asumpții adânc înrădăcinate și au ajuns să accepte și să internalizeze nevoia de cooperare economică. Unii susținători ai implicării afirmă ca RPC s-a angajat într-un proces de învățare, în domeniul politicii externe. (Harris, 1997, pp. 150-151). Totuși, o astfel
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
6 Concluzii Colapsul Uniunii Sovietice și sfârșitul Războiului Rece au generat atât oportunități majore, cât și probleme importante pentru studiul politicii internaționale. În timp ce aceste evoluții au deschis noi căi extraordinare pentru cercetarea din domeniu, ele au și zguduit fundamentele unor asumpții larg răspândite. Perioada tranziției după Războiul Rece prezintă un context istoric pentru testarea și rafinarea teoriilor concurente ale relațiilor internaționale. Precondițiile sunt prezente pentru fiecare dintre cele trei perspective dominante asupra sistemului internațional, astfel încât alcătuiesc un set distinct de predicții
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un deceniu de la desfășurarea lor, semnificația istorică generală a schimbărilor din sistemul internațional dintre 1989 și 1991 încă nu este deloc limpede. De exemplu, rămâne de dezbătut de ce Uniunea Sovietică s-a dezintegrat atât de brusc în această perioadă, în ciuda asumpției generale privind stabilitatea ei pe tot parcursul Războiului Rece. În mod similar, consecințele dezintegrării imperiului sovietic pentru ordinea internațională emergentă sunt incerte în continuare. Situația în care se află sistemul internațional în prezent nu este neapărat în totalitate nouă. Dar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
agendă de cercetare mult mai vastă decât cea propusă de teoriile existente. Punctul de plecare al acestei abordări alternative este punerea sub semnul întrebării a interpretării neorealismului de către instituționalism. Instituționaliști de marcă au elaborat argumentul că neorealismul se bazează pe asumpțiile potrivit cărora statele acționează rațional în urmărirea intereselor lor naționale. La rândul lor, instituționaliștii se folosesc de interpretarea făcută neorealismului pentru a-și dezvolta propria critică la adresa argumentelor centrale ale acestuia. Plecând de la analiza alegerii raționale și de la teoriile microeconomice
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unui agent centralizat de impunere a regulilor în sistemul internațional, cooperarea internațională este posibilă. Totuși, la o analiză mai atentă, se poate ca instituționaliștii să fi distorsionat trăsăturile neorealismului. Waltz a respins mereu perspectiva potrivit căreia teoria lui depinde de asumpția comportamentului rațional. În schimb, el subliniază că teoria se bazează pe efectele de selecție generate de interacțiunea într-un mediu competitiv. Privit astfel, neorealismul trebuie să fie înțeles ca o teorie ce se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
anarhiei. În acest sens, neorealismul se bazează pe o logică reflexivă și este, așadar, mai apropiat de liberalism în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului decât de instituționalism. Bineînțeles că explicația socializării statului oferită de modelul neorealist este trunchiată. Asumpțiile neorealiste despre natura anarhiei fac ca teoria să se ocupe de reproducerea unui mediu competitiv organizat în jurul balanței de putere. Din acest motiv, putem privi neorealismul dintr-o perspectivă raționalistă. Totuși, nu trebuie să ignorăm calitatea reflexivă a neorealismului, și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
realismului este să contureze fundalul necesar pentru gîndirea critică. S-ar putea obiecta că, dacă scopul este să fii critic față de realism, atunci a începe cu dezbaterea unor concepte precum cele de mai sus înseamnă să prinzi cititorul în capcana asumpțiilor realiste asupra politicii internaționale. Însă, deși sînt necesare pentru cunoaștere, categoriile nu sînt totuși imposibil de depășit - nu sîntem chiar prizonierii acestor categorii. Pentru a ne elibera din lanțurile categoriilor avem nevoie de două lucruri. În primul rînd trebuie să
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
depășit - nu sîntem chiar prizonierii acestor categorii. Pentru a ne elibera din lanțurile categoriilor avem nevoie de două lucruri. În primul rînd trebuie să fim conștienți de modul în care sînt structurate dezbaterile noastre, ceea ce ne va permite să detectăm asumpțiile metodologice și teoretice implicite. Această conștiință reflexivă a devenit cu siguranță din ce în ce mai semnificativă, de cînd limbajul realist este folosit frecvent în textele academice neteoretice și în dezbaterile politice contemporane. În al doilea rînd, trebuie să ne educăm capacitatea de a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cînd limbajul realist este folosit frecvent în textele academice neteoretice și în dezbaterile politice contemporane. În al doilea rînd, trebuie să ne educăm capacitatea de a traduce o teorie, fie și incomplet, în limbajul alteia și să ne privim propriile asumpții și cu ochii altora. Aceasta este abilitatea hermeneutică pe care studiul de față, care își propune să înțeleagă realismul și din interior și din afară, și-o fixează cu bună știință ca obiectiv. Mai mult decît aplicarea științifică profesională a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
europene din secolul al XIX-lea în legi mai generale ale unei științe sociale americane. Pentru a înțelege evoluția realismului trebuie, însă, să ținem seama de două lucruri. În primul rînd, există o istorie internă a dezbaterilor din jurul conceptelor și asumpțiilor centrale ale realismului. Teoreticienii realiști au fost influențați de cercetările și teoriile anterioare, dar le-au revizuit continuu, pe măsură ce descopereau lipsuri conceptuale sau logice și constatau că asumpțiile fundamentale și explicațiile obținute pe baza lor nu corespundeau realității empirice. În
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
În primul rînd, există o istorie internă a dezbaterilor din jurul conceptelor și asumpțiilor centrale ale realismului. Teoreticienii realiști au fost influențați de cercetările și teoriile anterioare, dar le-au revizuit continuu, pe măsură ce descopereau lipsuri conceptuale sau logice și constatau că asumpțiile fundamentale și explicațiile obținute pe baza lor nu corespundeau realității empirice. În al doilea rînd, această dezbatere internă a avut loc într-un mediu politic și academic specific. Teoretizările realiste formau și erau la rîndul lor formate de preocupările politice
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a căpătat formă în primii ani de după al doilea război mondial, și-a asumat de cele mai multe ori ca atare agenda cercetărilor realiste. Doar atunci cînd autoritatea realismului a început să decadă, comunitatea academică a devenit conștientă de măsura în care asumpțiile întregii discipline au fost preluate tacit din realism. Confuzia dintre realism și relațiile internaționale, specifică perioadei de început a disciplinei, a fost posibilă, așa cum am arătat aici, datorită faptului că realismul a fost văzut nu doar ca o teorie între
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
acestui capitol, disciplina relațiilor interna-ționale suferă de lipsa unei delimitări clare de celelalte științe sociale. Ea nu are un obiect propriu foarte clar conturat și nici o metodă specifică. Identitatea sa este mereu contestată, din interior și din afară. Totuși, unele asumpții realiste, cum ar fi diferența calitativă dintre politica internă și cea internațională, ar fi putut fi considerate fundamentale pentru disciplină ca întreg. Mai ales pe baza asumpției amintite, realismul justifica o cercetare desfășurată pe mai multe planuri. Altfel spus, disciplina
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
specifică. Identitatea sa este mereu contestată, din interior și din afară. Totuși, unele asumpții realiste, cum ar fi diferența calitativă dintre politica internă și cea internațională, ar fi putut fi considerate fundamentale pentru disciplină ca întreg. Mai ales pe baza asumpției amintite, realismul justifica o cercetare desfășurată pe mai multe planuri. Altfel spus, disciplina relațiilor internaționale suferă de o criză endemică de identitate, la care asumpțiile realiste ar putea oferi o soluție. Acestea au fost folosite la început pentru a apăra
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]