583 matches
-
alegoria atelajului. Socrate trece de la nemurirea sufletului la felul lui de a fi, și pentru că o asemenea descriere presupune iscusință zeiască, Socrate se mulțumește să spună cum ne apare el, sufletul. Acesta e aidoma unei puteri ce prinde laolaltă și atelajul înaripat și pe vizitiu. Friedländer vede aici un dublu motiv: al carului (mult mai vechi, de regăsit și la orientali; carul este trupul, intelectul este vizitiul, hățurile bine întinse sunt organul gândirii, atelajul greu de strunit reprezintă simțurile, iar Atman
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aidoma unei puteri ce prinde laolaltă și atelajul înaripat și pe vizitiu. Friedländer vede aici un dublu motiv: al carului (mult mai vechi, de regăsit și la orientali; carul este trupul, intelectul este vizitiul, hățurile bine întinse sunt organul gândirii, atelajul greu de strunit reprezintă simțurile, iar Atman călătorește în acest car) și al înaripării. Problema este că, în motivul oriental, caii sunt cel mai puțin importanți și rolul lor e simplu: dacă sunt înhămați, atunci să facă exact ceea ce rolul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în acest car) și al înaripării. Problema este că, în motivul oriental, caii sunt cel mai puțin importanți și rolul lor e simplu: dacă sunt înhămați, atunci să facă exact ceea ce rolul le dictează, să tracteze. La Platon, caii tractează atelajul ca reprezentând simțuri contrare: latura „inimoasă” (thymoeides) și latura „pofticioasă” (epithymetikon), iar vizitiul e latura eminamente reflexivă (logistikon). Platon simplifică motivul oriental după cum îl și îmbogățește. Atelajul e tras de cai diferiți - dorința și voința, neînfrânarea și cumpătarea. Un aspect
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să facă exact ceea ce rolul le dictează, să tracteze. La Platon, caii tractează atelajul ca reprezentând simțuri contrare: latura „inimoasă” (thymoeides) și latura „pofticioasă” (epithymetikon), iar vizitiul e latura eminamente reflexivă (logistikon). Platon simplifică motivul oriental după cum îl și îmbogățește. Atelajul e tras de cai diferiți - dorința și voința, neînfrânarea și cumpătarea. Un aspect al problemei asupra căruia insistă Gabriel Liiceanu este următorul: cine e înaripat? - caii, carul, roțile carului, vizitiul sau întregul? „Lucrul nu este clar și nici nu trebuie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
al problemei asupra căruia insistă Gabriel Liiceanu este următorul: cine e înaripat? - caii, carul, roțile carului, vizitiul sau întregul? „Lucrul nu este clar și nici nu trebuie să fie clar”; importantă e diferența cailor „tractatori” care-și exercită atribuțiile la atelajul zeilor și la cel al muritorilor. Nu sunt probleme tehnice în cazul atelajului divin. Ele apar la celălalt car la care un cal e „de soi ales”, celălalt - „de neam prost”. Calul împovărat de greutate trage în jos, apleacă spre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
carul, roțile carului, vizitiul sau întregul? „Lucrul nu este clar și nici nu trebuie să fie clar”; importantă e diferența cailor „tractatori” care-și exercită atribuțiile la atelajul zeilor și la cel al muritorilor. Nu sunt probleme tehnice în cazul atelajului divin. Ele apar la celălalt car la care un cal e „de soi ales”, celălalt - „de neam prost”. Calul împovărat de greutate trage în jos, apleacă spre pământ carul gata să-l răstoarne și îngreunează astfel brațul vizitiului. Acest cal
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dacă nu ar fi cedat nu e vorba că ar fi continuat munca unilaterală a calului nesățios, nu!, sau nu doar atât; pericolul era mai mare, carul putea fi rupt sau putea să se desprindă oiștea de car și atunci atelajul ar fi fost aidoma corabiei fără de catarg și fără de cârmă. Firește, cei doi cedează în realitate din cu totul alt motiv - vecinătatea iubitului, dar e de luat în calcul și aspectul tehnic al contradicției venite doar dinspre o parte (dacă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
căci așa cum sediul poftei e sub cel al inimii și vizitiul doar-doar reușește să le împace, tot așa un cal are dreptul la propria-i oiște fără ca să se dubleze în acest fel și numărul vizitiilor. Un singur cal la atelaj nu este cu putință pentru a avea o singură oiște sau nici una, ca la carele de luptă, căci vizitiu și cai, deopotrivă, sunt replica sufletului în forma lui tripartită. Până la urmă, mitul, întrucât e mit, nu își propune ca autoexigență
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu are nici o legătură cu sexualitatea” (cf. Pascal Bruckner, Alain Finkielkraut, Noua dezordine amoroasă, Ed. Nemira, București, 1995, p. 216). Cf. Gabriel Liiceanu, „Note la Phaidros”, în Platon, Opere, IV, nota 56, pp. 509-511. Contează puțin, chiar deloc, dacă imaginea atelajului i-a parvenit lui Platon din Orient. Chiar dacă e așa, Platon adaptează teoria „înaripând” motivul ca atare. Cf. ibidem, nota 57, p. 511. Am reținut finalul acestei note și chiar cred că e, în ceea ce spune, singurul funcțional. Dincolo însă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un fel, cauzalitate la care aspiră Epicur. Pentru că acesta propune explicații
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gitanos valahi, „trei vagabonzi” - mama și copiii - joacă pe la porți „împiedicați în zdrențe” (Artiști). Goale ca „niște șopârle”, paparudele cheamă cu dansul lor ritual ploaia. Într-un vacarm infernal, ca și la Coșbuc, trece prin sat laia țiganilor. Șiruri de atelaje țărănești zoresc spre iarmaroc și iată, la orizont, orașul cu „larma vieții zbuciumate”. Partituri de un decorativ artificios, unele secvențe agreste (Secerișul, La cules) denotă un pitoresc în exces. Secerătoarele poartă „roșu mac” în păr și „vinete cicoare”, fete vesele
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
doi bărbați poartă pe umeri povara care-i leagă, și care e mai chinuitoare ca un jug, inventat de om tocmai pentru a înlesni tracțiunea animală. Un prim neajuns iritant: cel care i-a atelat împreună (i-a pus în atelaj) nu a ținut seama de diferența lor de talie: Omul ar trebui/ să fie în față. E mai înalt..." Drumul e în pantă, alunecos și istovitor. Cine ești, omule?" ar vrea să știe naratorul liric, mai ales când îl aude
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
car în stare foarte rea. Tentația e mare de a vedea în celălalt, pur și simplu, un dublu al eului. Nu însă un călău - un gest creștinesc îi unește: Când trecem Pe la-ncrucișări de uliți, Ne scoatem pălăriile tăcuți. Treptat, atelajul se rodează. Traversarea unei livezi e o adevărată baie de senzații tactile care proclamă realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând sub gulerul cămășii, pe umeri și sprâncene. Or, tocmai când spațiul înconjurător pare mai autentic
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
desăvârșit de B. P. Hasdeu), relatări de fapte diverse se adaugă versurilor, schițelor, reportajelor și articolelor politice. Superioară, poate, sub raport literar gazetei „Nichipercea” a lui N. T. Orășanu, P. se situează sub nivelul acesteia în ceea ce privește atitudinea politică. O fabulă, Atelajul eterogen, publicată de Gr. Alexandrescu la 17 septembrie 1860, este prima sa colaborare poetică după încercarea la care îi fusese supusă sănătatea în vara aceluiași an. R.Z.
PACALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
ridicarea acestui pod. Însă nu toți sătenii au participat, ci doar cei interesați în mai mare măsură, în cazul de față, „în special cei care au pământ la Papazu” (bărbat, 43 de ani). Pe acest pod se poate trece cu atelaje (tractor, căruță sau mașină), iar pentru construirea lui s-au folosit traverse de cale ferată și țevi de susținere. Alte inițiative ale primăriei la care sătenii răspund sunt cele care urmăresc curățarea islazului, dar și aici ultima dată „au venit
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
care-o urmară în curmei, aveau un avans considerabil față de ale noastre. în total erau opt balene - un cîrd de mărime obișnuită. Vizibil alarmate, înotau ca repeziciune contra vîntului, atingîndu-se una pe alta, întocmai ca niște cai înhămați la același atelaj, în urma lor rămînea o dîră lată, ca un sui de pergament care s-ar fi desfășurat necontenit pe mare. în mijlocul acestei dîre mișcătoare, dar la o distanță de mulți stînjeni înapoia celorlalte balene, înota un enorm taur bătrîn și cocoșat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dramatică, în care tamburina lui a răsunat cu o veselie atît de lugubră. Prin înfățișarea lor exterioară, Pip și Cocuță alcătuiau un cuplu, ca un mînz negru și unul alb, de dimensiuni egale, dar de culori diferite, înhămați la același atelaj fistichiu. Dar, pe cînd nefericitul Cocuță era greoi la minte și morocănos din fire, Pip - deși sfios din cale-afară - era foarte vioi de felul lui, înzestrat cu acea veselie plăcută, scăpărătoare și spontană, caracteristică neamului său - un neam care prăznuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tăcută și mai uimitoare chiar decât propria-ți supraviețuire. Pe drumurile războiului, Vulpoiul văzuse cai care se înecau și cai sfârtecați de obuze, un armăsar cu picioarele din față smulse, care încerca să se ridice într-un salt monstruos, un atelaj abandonat în turba adâncă a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai tare, prizonieri ai unui tun inutil. Și ofițerul din rândurile Albilor, cu funia petrecută în jurul gâtului, pe care îl târa un cal accelerându-și mișcarea sub loviturile de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întâlneam cu el acolo și cu alți de-ai lui plănuind revoluționarea modului de reflectare a realității socialiste în arta contemporană din multilaterala noastră dezvoltată. Pentru documentare, plănuiam să facem un tur al României în căruță. Goran făcea rost de atelaj (cu coviltir) de la un fierar din satul lui, eu trebuia să închiriez caii de la vărul N. Și Atleta, nepoata unui secretar de la secția economică a organizației de partid a Capitalei, promitea să facă rost de-o finanțare de la C.C. al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de ce a preferat localul de beton al cofetăriei, umbrei de nuc din fața chioșcului de gogoși, pentru că același suc de zmeură se putea bea și colo, și dincolo. În cofetărie nu se aflau copii, ci numai adulți, tractoriști, șoferi, conducători de atelaje. Pe cei mai mulți Îi știam din vedere, mă mai Întâlnisem cu ei pe câmp sau la magazii, la siloz. Stăteau În picioare și beau direct din sticlă respectivul suc de zmeură. Prietenul meu, secretarul, a comandat două sticle de suc, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
așteptau două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de mame, când își făcu apariția primul sosit, Ibrahim Ali, un magistrat militar turc, urmat, la câteva minute, de Alexandru Sturza și de contele grec Kapodistrias, ambii din suita amiralului Pavel Ciciagov. Apoi începură să curgă trăsurile cu blazoane imperiale, atelaje și zorzoane de lux. Personalitățile participante coborau în uniforme de gală, arborând însemne și decorații sclipitoare. Iosif Fonton, consilier de la Curtea Imperială, Mehmed Galib, ministrul de Externe al Sublimei Porți, Martar Zade, Abdul Halip, înaltul cancelar al ienicerilor, contele Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Filip al II-lea, tătâne-său!, râde tata, serios. Dacă nu cumva și mai olecuță, când Darius a trecut Dunărea În Basarabia, pe la Isaccea și cum, Înainte, Îi supusese pe Macedoneni - cei din Macedonia - de ce nu, măcar printre „conducătorii de atelaj”, cum le spune acum, să fi fost un paznic de măgar cu numele nostru... - Mda. Da-da, zic. Nu-i rău, zic. - Să-i dăm șahului un telefon - cu aviz - să-l rugăm să caute prin arhive... Dacă aflăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
niște timp de pierdut cât făcea Rafael pe dădaca și pe fată-n casă, și poate că și moartea maistrului militar o zdruncinase până într-atât ca să umble după potcoave de cai morți, din care să încropească te miri ce atelaj ce le-ar fi înlesnit viața. Tot ce ne-ar fi putut lăsa mămica noastră, Elenuțo, e depresia aia atroce care a învrăjbit-o împotriva ei însăși și care o omorât-o. N-avem decât să fim atenți la păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o oră, inginerul care ne așteaptă Într-un depozit spune că nu mai are nevoie de ajutor. Nu se știe exact ce trebuia să facem, ceva cu niște baloturi de paie, sau cu cărămizi sau cu lăzi cu piese de atelaje agricole, sau cu saci de ciment, cert e că treaba a căzut. — Mașina de transport n-a mai ajuns, a făcut o pană pe drum, ne spune administratorul fermei. Maistrul militar ne duce În oraș, ne lasă să ne facem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]