1,059 matches
-
clasicismului grec-cele două frontoane, cele 92 de metope și cei 160 metri ai frizei. Dintre toate stilurile arhitecturale antice, stilul de arhitectură greacă s-a dovedit a fi cel mai de durata. Arhitectură greacă este mai mult decât impresionantă, este atemporală. Nu trebuie să săpăm printre ruine pentru a găsi arhitectură greacă , este peste tot în jurul nostru : structurile civice , primăriile, teatrele, băncile, bibliotecile, un muzeele, eficicii administrative precum Congresul Statelor Unite ale Americii din Washington DC, Memorialul Lincoln, Jefferson Memorial etc. Multe dintre aceste
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
spațiul par să nu mai aibă sens. Poate că aceasta este realitatea dintr-o carte, cititor și autor deopotrivă par să nu mai poată țină cont de loc, de timp istoric, de determinări conctrete ci să se realizeze această realitate atemporala care este lectură unei cărți, prin comuniunea de la suflet la suflet, de la minte la minte, de la o rațiune la o altă rațiune, de la o realitate la o altă realitate, de la o înțelegere către o altaă înțelegere, producându-se acel mister
Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
care nu sunt credincioși, tot cititorul empiric. Dar Filosoful se adresează în primul rând celor care îi vor înțelege argumentația, celor care se vor lăsa seduși de lectură ideilor sale, cititorului model, si nu în ultimul rând nouă, cititorul etern, atemporal, care e în afară de timp și se spațiu, pentru că orice geniu are această intuiție a veșniciei operei sale. Există un sigur eu narator care se indentifică cu autorul model, insă interpretarea și înțelegerea meditațiilor carteziene va fi posibilă doar de acel
Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
ceva”. Nuvela divizează lumea în două sublumi paralele: „lumea de dincoace”, caracterizată prin căldura sufocantă, mirosul de asfalt topit și străzi pustii, și „lumea de dincolo”, caracterizată prin răcoare, vegetația abundentă și atracții hedoniste. Bordeiul țigăncilor pare astfel un spațiu atemporal, izolat de banalitatea cotidiană. Nuvela este construită riguros ca o alegorie a trecerii către moarte, după cum remarca profesorul Sorin Alexandrescu, putând fi împărțită în opt episoade după cum urmează: I: în tramvai; II-III - la țigănci, cele trei fete; IV - la țigănci
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
dată „anormală” și dezorganizată) și un ultim episod ce prezintă revenirea la țigănci și plecarea definitivă. Intrarea în grădina țigăncilor reprezintă o ieșire din Real și o intrare intermediară în „Ireal”, personajul părăsind cotidianul și trecând într-o lume vrăjită, atemporală. Ieșirea din grădina țigăncilor este întoarcerea într-o lume aparent cotidiană, căruia personajul nu-i mai aparține și în care se simte înstrăinat. Logica literară a nuvelei este întreruptă brutal la mijlocul textului, odată cu plecarea de la țigănci, intrându-se într-o
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
întâmplări enigmatice este aproximativ ora trei. În plus, există în nuvelă mai multe motive de inspirație folclorică, mitologică și literară precum „nunta postumă” (călătoria lui Gavrilescu cu Hildegard către „lumea de dincolo”), obiceiurile ludice de înmormântare, traiul într-un spațiu atemporal, fără a sesiza că timpul s-a scurs diferit în lumea reală (ca în povestea folclorică „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”), factorii climaterici care produc halucinații și confuzii. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Haskil. Cînd Clara se așeza la pian, "muzica se materializa venind parcă de nicăieri. Brațul ei părea să alunece peste claviatură fără atingere, ca o piatra care sare pe suprafața apei. Nimic nu parea să inceapă sau sfîrșească, totul devenea atemporal" - Dinu Lipatti, bunul ei prieten, a descris modul ei de a cânta la pian ca "însumarea perfecțiunii pe pământ", Wilhelm Backhaus a numit arta ei "cel mai frumos lucru de pe pământ", iar Tatyana Nikolayeva a izbucnit în lacrimi când a
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
asemănătoare tabloului "Plăcerile pastorale" (1718) de mai târziu, denotă frumusețe și eleganță. Societatea aleasă, împărțită în grupuri, are ocupații inutile și insignifiante, dar, evident, extraordinar de plăcute. Culorile delicate ale veșmintelor dau iluzia unei atmosfere de vis și subliniază dimensiunea atemporală a scenei reprezentate: iubirea și jocurile dezinvolte sunt nemuritoare. În pictura "Indiferentul" (1717) trăsăturile de penel mărunte, delicate și precise evocă stălucirea atlasului, moliciunea dantelei și a cârlionților, scenografia grațioasă a grădinii. "Sfânta Familie" (1717-1719), una dintre puținele opere cu
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
o limbă literară mai frumoasă și plină de aforisme și oprindu-se deseori să mediteze cu privire la problemele vieții și la nedreptățile istorice. "Nicoară Potcoavă" nu este doar un simplu roman istoric, ci încearcă să reînvie „vremea fericită” a unei Moldove atemporale, care-și trage originea din mitul lui Ștefan cel Mare. Romanul face o comparație subtilă și rafinată între vremurile fericite din trecut și prezentul nevrednic, marcat de ticăloșie și de trădare, conferindu-i scrierii aspectul unei cronici savante de tip
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
umane, intangibile, rămân la locul lor, cum Soarele și Luna stau pe firmamentul Cerului fără teama de nimicnicie. Prin Yggdrasil, codrul poematic, lupta pentru bine, frumos și pentru inima Arunei se dă pe viață și pe moarte, cavalerește. Un rătăcitor atemporal, un cheltuitor de frumuseți demult apuse, autorul cărții de față a plonjat În poveste, devine el Însuși personaj, după cum glăsuiește: „Pun 10 cărți din 22 toate! Porunca lor În mine mă străbate! Arcana mare sufletul cunoaște și doar lumina minții
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
Pintea abordează peisajul din mai multe perspective: peisajul real compozițional, peisajul imaginar, peisajul abstract. Lucrările artistului se caracterizează printr-un simt precis al compoziției, fără urmă de modernism exhibiționist, echilibrând tradiția cu modernitatea discretă, dând astfel operei sale o dimensiune atemporala. Abordarea figurativului în operele lui Vasile Pintea tinde spre suprafețele neliniștite, cu o dominantă de mișcare și de culoare. În lucrările cele mai expresive există o nostalgie pentru arhaic, teme ale nașterii, ale zborului, ale cosmosului, ale lumilor astrale sau
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
de mână, fotografii, câteva casete audio, CD-uri, dischete PC și o casetă TV-VHS. Eram entuziasmat și totodată uluit. Toate se referau la modalități de contactare și comunicare între diferite tipuri de lumi (umane, transcendentale, subumane, energetice, supraumane, multidimensionale, astrale, atemporale, spirituale, etc). Am luat legătura telefonică cu secretara mea pentru a contacta urgent triajul spitalului în scopul identificării adresei lui nea Tudor și așteptam nerăbdător să conversez cu acesta. Cam într-o oră, folosind o mașină cu care a sosit
Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
împlinită. Ajuns acasă, așezându-mă la birou am aprins lampa și în razele scânteietoare ale luminii am văzut pe masă trei plicuri mari, unul galben, unul albastru și unul negru, care erau cheia pătrunderii în universul spiritual și transcendental, interdimensional, atemporal sau altfel spus, calea comunicării între entitățile universurilor paralele și intangibile ale imensității spirituale supraumane. Eram ființa universală aleasă pentru asigurarea echilibrului între multiplele planuri existențiale ale cunoașterii. Înțelesesem. Eram o minusculă antenă de emisie-recepție al unui minuscul releu informațional
Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
cărți le-a urmat publicarea jurnalului de călătorie " (1957) care a fost transformat într-un documentar televizat de către . Atât "Destination Mecca "cât și "Oriental Magic" conțin secțiuni pe tema sufismului. Shah a prezentat sufismul ca pe o formă de înțelepciune atemporală care precede Islamul. El a subliniat faptul că natura sufismului e una vie, nu statică, și că se adaptează în mod constant din punct de vedere al manifestărilor vizibile la noi timpuri, oameni și locuri: școlile sufiste sunt ca valurile
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
cel abstract, odată cu mișcare cubistă. Revenirea sculpturii europene la figuratic s -a manifestat în cadrele canonului greco-roman sau, mai rar, prin recuperarea formulelor stilistice proprii artelor primitive. De aceea, recursul deschis al lui Mircea Roman la canonul egiptean - frontal, imobil, atemporal și hieratic- abordat modern, cu accentuat dramatism, subliniind voit hiatul cronologic, a fost imediat remarcat și răsplătit cu cea mai înaltă distincție:Premiul întâi la Trienala de Sculptură de la Osaka, în 1992. Se pune întrebarea: De ce alege Roman canonul egiptean
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
și uniformizează aspecte ale realității. În timp ce simbolismul cifrei cinci presupune reunirea cerului și a pământului, a tuturor aspectelor ființei (omul poate fi înscris într-o pentagramă), ochiul reunește cunoștința trecutului cu cea a viitorului și o filtrează printr-o înțelegere atemporală. Ochiul unic, fără pleoape, este de altminteri simbolul Esenței și al cunoașterii divine. În ceea ce privește deochiul, această caracteristică unificatoare ajută probabil la neutralizarea invidiei și protejarea individului ce poartă amuleta. Se poate observa, în cultura islamică, o anumită fascinație pentru simbolul
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
în spațiu) și s-a încheiat înainte de exercitarea influenței slave, adică înainte de secolul al IX-lea (limitarea în timp). Sunt schimbări fonetice neregulate (se produc în unele cuvinte iar în altele nu se mai produc deși există aceleași condiții) și atemporale (nu are acțiune limitată în timp, producându-se indiferent de etapa de dezvoltare a unei limbi). Accidente fonetice sunt: Afereza este dispariția unui sunet sau grup de sunete de la începutul cuvântului: Proteză este apariția la începutul cuvântului a unei vocale
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
rigidă și vizionară în sunet și cuvinte care au fost prefigurate un mai înainte în "Der Leiermann" (D. 911, No. 24) la finalul ciclului "Winterreise" - deși compozitorul a reușit să atingă tihna și comuniunea cu infinitul într-un reflux aproape atemporal, iar fluxul cvintetului de coarte și ultimele sale sonate pentru pian trec prin bucurie, poezie vibrantă și instrospecție singuratică. Chiar și în lucrările sale de mari dimensiuni, folosea uneori texturi împrăștiate. În Simfonia în Re Major (D. 936A) el aniticipează
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
dogmatică a creștinului, ca și cea instituțională a Bisericii n-ar putea să fie recunoscute. Astăzi, explicarea Crezului se face prin catehisme alcătuite de fiecare episcop pentru eparhia sa. Dogma se pretinde a fi forma conceptuală a unui adevăr revelat atemporal, atestat direct de Sfânta Scriptură, confirmat de tradiția apostolilor (para-dosis), receptat în mărturisirea, în cultul și în disciplina Bisericii. Înainte de orice, dogma are un caracter biblic, deoarece ar fi ecoul cuvântului lui Dumnezeu, despre care ar da mărturie unică Biblia
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
stabil, adică se pretinde consecventă cu credința apostolică - din care fac parte evangheliile sinoptice, credință la care în mod ritual se pretinde că nu se adaugă și nu se scade. Dogmatica se referă mereu la revelația divină considerată infailibilă și atemporală. Ea nu ar descoperi deci adevărul prin metoda hermeneutică, un adevăr pe care nu-l cunoaște și nu este revelat. Ea s-ar referi la adevărul deja dat, revelat, ne-ascuns, pretins adevărat (de la lat. verum, cf. F.A. 12,9
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
care conține variabila t-timpul). Dacă notăm prin formula 83 partea spațială și prin formula 84 parte temporală a soluțiilor, atunci se poate scrie soluția scriindu-se prin expresia formală formula 85 (1.24.2). Soluția formula 83 (1.24) este rezolvarea ecuației Schrödinger atemporale scrisă în scara formula 81 respectiv în notația bra-ket (după Dirac): Aceasta este o ecuație cu vectori și valori proprii pentru care valorile proprii formula 88 se obțin prin identificarea factorului temporal din expresia (1.24.1) cu forma valabil pentru orice
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
mai vechi, bizantine sau clasicizate, cu mediocre exigente de meșteșug. Un om și un artist întreg nu vor asuma niciodată asemenea soluții. Problemă care se pune este: cu poți rămâne liber în limite canonice, cum poți fi contemporan în varianta atemporala, cum poți împăca smerenia cu personalitatea, asceza cu senzualitatea, riguarea cu pathosul? Cum poți fi ascultător cu tradiția fără să fii flasc și previzibil, cum poți fi nou fără orgoliu, conform fără să fii convențional, evlavios fără pietism și fără
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
de vedere al inteligenței divine, ele au același statut, căci pentru Dumnezeu totul este prezent, nu există viitor. În acest punct se închide și argumentația privitoare la libertatea acțiunii umane. Omul acționează liber deoarece el nu are acces la cunoașterea atemporală, deci nu știe dinainte caracterul necesar al acțiunilor sale. Rațiunea umană nu prestabilește acțiunile ci reconstituie, prin efortul ei propriu, în timp, ceea ce, altfel, este atemporal. Ea „temporalizează”, dacă putem spune așa, Forma unică. Cunoașterea lui Dumnezeu, deși absolută, nu
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
la libertatea acțiunii umane. Omul acționează liber deoarece el nu are acces la cunoașterea atemporală, deci nu știe dinainte caracterul necesar al acțiunilor sale. Rațiunea umană nu prestabilește acțiunile ci reconstituie, prin efortul ei propriu, în timp, ceea ce, altfel, este atemporal. Ea „temporalizează”, dacă putem spune așa, Forma unică. Cunoașterea lui Dumnezeu, deși absolută, nu este o cauză a acțiunilor noastre ci un semn, pentru două motive: a) este nevoie ca evenimentele cunoscute de El să se întâmple datorită oamenilor, care
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
artă prin sine și pentru sine, demonstrând în felul lor ceea ce Malevici a numit "supremația sentimentului asupra fenomenelor de natură subiectivă". În autoportretul pictat în 1933, la vârsta de cincizeci și cinci de ani, artistul apare într-o atitudine hieratică atemporală; unghiul format de degetele mâinii drepte sugerează două laturi ale unui pătrat. În anul 1933, Malevici află că este bolnav de cancer. Va muri doi ani mai târziu, pe 15 mai 1935. Și-a dorit ca înmormântarea să reprezinte ultima
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]