2,475 matches
-
fără strop de sarcasm - ai fi zis că face parte din juriul unui concurs de plăcinte, într-atât de perfect combina sobrietatea cu buna dispoziție - să-i corecteze domnului Țopârlan greșelile de facto și de logică, ba îl mai și atenționa asupra subțirimii discursului său. Neîncurcată de sintaxa distorsionată a apocalipsei sau de vocabularul mojicesc al disperării, fără să-i transpire buza de sus, fără să dea întruna impresia că se sufocă, fără ca scârba să-i înroșească fruntea, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
blană și începe să șteargă meticulos o pată de sînge de pe fustă. În cariera mea de ginecolog, spune adresîndu-se lui Mihai am avut parte de mulți plîngăcioși, agitați din prima clipă... Mulțumesc! șoptește, înapoindu-i barista lui Lazăr, apoi îl atenționează: Dar ca ai tăi, niciodată; mă dor timpanele... O clipă, cei doi bărbați tac, speriați. A născut?! strigă aproape isteric Lazăr. Ce am? Cred că destulă nesimțire, ca mai toți bărbații... Doamna doctor, o imploră Lazăr, gata să izbucnească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
însoțitorilor săi să arate documentele oficiale, cerându-i să-l anunțe pe comandantul-șef al armatei. Aflând de sosirea împăratului, Zhou Yafu a dat ordin să se deschidă poarta taberei militare. După ce au intrat, un ofițer din tabără i-a atenționat pe noii-veniți că, în taberele militare, caii și carele n-au voie să meargă în viteză. Însoțitorii împăratului s-au supărat foc, dar împăratul, nu, spunându-le să meargă mai încet. În centrul taberei, unde se afla comandamentul, Zhou Yafu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
observație. Luana îl privea cu milă pentru că era prost îmbrăcat, avea pantalonii rupți și cămașa arăta ca o cârpă de șters vasele. Era însă vesel și făcea tot felul de glume la care copiii râdeau cu toată gura. Învățătoarea îl atenționă să fie mai serios, dar bărbatul îi dădu o replică plină de sârg, pe care femeia de la catedră o înghiți cu noduri. Nu băuse decât o sticlă de rachiu, cu vărul Vasile, era puțin abțiguit, dar în afara mirosului de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o luă în brațe, apoi îi prinse mâna și-o conduse acasă. Luana o găsi pe Sanda șoșotind cu Bica. Femeile amuțiră brusc la intrarea ei. Tăcerea pluti în aer, ca o amenințare surdă. În timp ce fata se dezbrăca, Bica o atenționă: Nu e cam târzie ora, asta, la care te-ai întors? Luana o privi surprinsă: Întotdeauna vin așa. Strada era plină de oameni și-apoi n-am fost singură. Bica încercă s-o convingă că are o anumită vârstă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se arăta profund scandalizată de un așa comportament. Zereghia, cu actele de pensionare în lucru, evită să ia atitudine împotriva acestei stări de fapt, lăsând-o în plata Domnului pe aceea care suferea de un debit verbal ieșit din comun, atenționând-o totuși pe tânăra angajată să încheie o relație ce o adusese în imposibilitatea de a se mai apropia și de alte colege. Știind-o răutăcioasă, obsedată și interesată de tot ce se întâmpla în viața celorlalți, acestea afișau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unealta ideală a jocului ei. Ea strecură în buzunarul nefericitului un bilețel prin care, o damă tânără și frumoasă, după cum se descria, îl înștiința că făcuse o adevărată pasiune pentru el. Îi dădea întâlnire într-un loc anume și-l atenționa că, pentru a fi recunoscută, ea avea să țină în mână un ziar. Convinsă de reacția pozitivă a bărbatului, Luana căută, cu înfrigurare, o metodă de-a o aduce în acel loc pe Rebeca. Când Noia reveni la muncă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fost un joc, că râde de neputința lui și că, una peste alta, era femeia care disprețuia bărbații lipsiți de curaj. Evenimentele se precipitară și intrară pe un făgaș periculos, cu o repeziciune uluitoare. Rebeca alertă poliția, Laur Midea fu atenționat să înceteze iar Radu îl amenință, cu vehemență, că la o viitoare întâlnire îl va zdrobi. Laur se opri. Preț de câteva zile el stătu cuminte, aruncând-o pe Luana în cea mai neagră disperare. Dacă renunța? Jocul ei, transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un lichid verde, ce-i întoarse mațele pe dos, lăsându-i în gură un gust amar, de fiere. Luă un taxi și ajunse la serviciu cu picioarele tremurând. Era trecut de opt și Nuța Cordel nu pierdu ocazia s-o atenționeze că-i va menționa întârzierea în ultimul referat. Ce referat? Parcă rezolvase problema asta. Își aminti, cu greu, că nu reușise să dea de urma documentului care-i lipsea. Hotărî să scrie o declarație către director în care să justifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plâns și-n timpul interviului, zise ea. E-un mare plângăcios. Îi curg șiroaie de lacrimi la cel mai mic pretext. Tot încerca să mă pipăie - atunci când nu se smiorcaia în batistă. — În interviu n-ați menționat acest detaliu, o atenționă Adrian. — Ba l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații au început să se agite cum că n-am martori la scenă respectivă. Chestia asta, arată ea spre reportofon, nu înregistrează și sunetul unui genunchi luat la pipăit. — Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Ca și la scrisoare, localitatea de unde se expediază felicitarea și data expedierii se notează în colțul din dreapta sus. O mare atenție se va acorda așezării în pagină, deoarece conținutul felicitării este mult mai scurt decât al unei scrisori. Învățătorul va atenționa elevii asupra așezării simetrice în pagină a textului. După redactarea acestuia, urmează în stânga paginii, jos, formula de încheiere, urmată de semnătură. Felicitarea alcătuită oral de elevi cu sprijinul învățătorului se scrie pe altă tablă și se citește de câteva ori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu același nume, ce curge domolindu-și albia printre copacii seculari. Hușul de azi oferă vizitatorilor bogăția, peisajul, dragos-tea și ospitalitatea. În partea de S-E, se întind ca un șirag de mărgele fabricile orașului. Zumzetul și larma copiilor ne atenționează că ne aflăm în apropierea grădinițelor și a școlilor impunătoare din oraș. Hărnicia și ospitalitatea locuitorilor ne îmbie pentru că la Huși, nicăieri altundeva, poți bea ceva rar, mânca ceva bun și odihni liniștit și mult. George Hamza, clasa a IV
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prioritare: construirea încrederii, managementul riscurilor pe ansamblul întreprinderii, comunicarea eficace, dezvăluirea corectă a informațiilor care va stabili tonul organizației în domeniile sale de activitate, și chiar mai mult, va influența cultura sa organizațională. În acest sens, lordul Adrian Cadbury ne atenționa: Guvernanța corporativă este un sistem prin care companiile sunt conduse și controlate, în interesul acționarilor și al celorlalți mandatari, pentru a susține și îmbunătăți valoarea. Modelul guvernanței corporative eficace al Ernst&Young 79 consideră că realizarea acesteia implică existența: unui
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
Mistrie sub pseudonimul lui Ilici, Iacob Richter. Sintagma "viermii de chiaburani" nu era decît copia celei leniniste: "viermii de kulaci". "O tradus poemul Harașo di Maiacovski? Ei șî? Ne-am săturat de sovlimba lu' Mistrie". Și Scarlat Carp l-a atenționat, în coloanele revistei literare unice, la fel ca Partidul: "Fază de creație depășită. Se bate pasul pe loc. Poetul nu trebuie să repete monoton cuvinte ca dîrzenie muncitorească și caznă minerească. Adjectivul hîd e prea des pus lîngă burghez". Mistrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și trage umbrela de sub scaun. O poartă oblic, cu vârful în jos și se sprijină în ea cu fiecare pas, în timp ce se îndreaptă spre ușa autobuzului. În alte variante, tocmai când ea se scula nepăsătoare să plece, amicul ei o atenționa în privința umbrelei, câteodată se apleca chiar el și o scotea de sub scaun, o întreba dacă îi aparține. Aproape în fiecare vis ea se vedea mereu înaintând spre ușă, cu umbrela udă în mână, pe culoarul autobuzului. De fiecare dată percepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Promite-mi că n-o să divulgi nimănui ce-am discutat acum, pînă n-o să se răcească totul, nu vreau să mă trezesc pe cap cu cine știe cine, e de-ajuns să scapi o vorbuliță și totul se duce de rîpă, îl atenționează. — Drept cine mă crezi? Aș fi un idiot să-mi tai singur craca de sub picioare. — Și atenție mare la soldățeii mei din posturi, nu-i nici unul dintre ei ușă de biserică, sînt puși acolo doar să-și facă datoria. Dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tu du-te și spune-i lui Victor că am zis să te-nvețe să citști șî gândăceii cei mici! A doua zi, Va s-a Înființat la roata lui Victor și l-a tras de mânecă pentru a-l atenționa că are ceva de spus, fapt care reprezenta o Încălcare grosolană a regulilor impuse de toți olarii. Victor, cu gândul de a-și pedepsi odrasla Își privi copilul și văzându-l supărat Îl Întrebă din priviri: Victor Întrebă imediat: Ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zis că vorbești cu mine cînd termini paragraful din cartea pe care o citeai, cum era? Pandele își aduce aminte și, furios, revine în biroul său. Devine din ce în ce mai excitat, dă telefoane și nu are stare. O înțepătură la inimă îl atenționează că chestia cu pensia lungă nu-i tocmai OK. Și Mitocaru ăsta, ce nesimțit este! Dacă aș putea să ies basma curată luna asta... De luna viitoare m-aș descurca. Pandele gesticulează, vorbește singur și acasă a devenit nesuferit. Familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați în schimbarea peisajului. Un cîine mă atenționează că există. Latră fără nici un chef și mă urmărește de după un gard. În fond, de ce n-aș intra în vorbă și cu el? Cu ce ți-am greșit, bre? Ham, ham. N-avem nimic de împărțit. Sincer, îmi ești simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o hrănești, o îngrijești, o ții la călduț în casă și dacă o tragi puțin de coadă, te mușcă și te zgîrie pînă dă sîngele. Parșivă lighioană. Cît despre șoareci... Pe cînd cîinele e altceva. Dacă îi provoci durere, te atenționează delicat, dar nu mușcă tare. Ce mai, șefu', cîinele este fidel și-și iubește stăpînul. Șeful este roșu la față și mută discuția spre om. Dar, vedeți voi, îmi place mai mult o femeie pisicuță decît un om cîine. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În orice clipită ne putea descoperi și vâna ca pe potârnichi!... “Acum este momentul să pui la cale o Întâlnire cu cei doi cercetași... oameni trecuți prin Purgatoriu. Cât despre asistență, n-ai să ai de ce te plânge” - l-a atenționat gândul de veghe pe Gruia. ― De acest lucru voi avea eu grijă, Petrică. Numai să vină toamna, ca să poată ajunge la Iași “tata Toader” și “mama Maranda”, cum le spune feciorul lor aici de față, doctorul Gruia. ― Unde Îmi dă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Despina. ― Trebuie să mă pregătesc să ascult o mie și una de povești adevărate. Abia aștept acele clipe! ― Și eu le aștept - a vorbit Gruia. ― Până atunci, avem de Înfruntat urgia iernii, cu fracturi, degerături și câte altele! - i-a atenționat profesorul. ― Ne permiteți să ne retragem, domnule profesor? - a Întrebat doctorul Gruia. ― Am câte o rugăminte pentru fiecare În parte: dumneata să ai grijă și de studenți, iar tu, Despina, să revezi pacienții propuși pentru operație. Să nu ne scape
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prezent la... ― Vă mulțumesc mult, domnule rector. Rămân Îndatorat. ― Transmite-i doctorului Gruia urările mele de bucurie deplină și sănătate celor doi eroi: mamă și copil. ― Îi voi transmite, domnule rector. După ce a pus receptorul În furcă, profesorul l-a atenționat: ― Mâine să fii foarte atent la ce dorește securistul de la tine. Acum fugi la Maternitate, să vezi ce ți-a dăruit Maria... Din această clipă și până ce scapi de securist, ești stăpânul deplin al timpului... Sper ca totul să se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
duh de liniște Învăluia florile trezite la viață, care Îmbălsămau toată firea... “Și când trebuia să ai parte de o asemenea partitură cântată de... Zâna Primăvară!? Tocmai acum, când peste câteva ceasuri te vei Întâlni cu... reprezentantul Infernului!”... - l-a atenționat, fără să-și dea seama că nu e momentul potrivit, gândul de veghe. Pornise de acasă fără să-și fi făcut nici cel mai neînsemnat plan. Pur și simplu, Îi dispăruse din minte faptul că Maria și băiatul - abia În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
drag... Cu gândurile care Îl apăsau ca o piatră de moară, a ieșit. „De ce dai cale liberă fricii, amice? Nu te-am văzut niciodată atât de timorat. Adu-ți aminte cum i ai Înfruntat pe <bolșăviciă acolo... acasă” - l-a atenționat gândul de veghe. „Acolo erau alte circumstanțe. Întâi, inconștiența tinereții. Apoi, Îi aveam lângă mine pe toți sătenii. Îi simțeam ca pe un zid!” - i a replicat Gruia. Pe fondul acestui „dialog”, a ajuns la spital, unde nu s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]