653 matches
-
cf. Apoc 13) este soluționată de Părinții Bisericii prin concepția unei lealități absolute, înțeleasă ca obediență față de legile civile neaflate în conflict cu cele divine ori cu etica creștină. 2.1.4. Atenagora Remarcând rugăciunea creștinilor pentru stabilitatea Imperiului filozoful atenian Atenagora (133-190) atrăgea atenția păgânilor asupra lealității celor dintâi față de stat. În scrierea sa propovăduitoare, în sintonie cu mai toate apologiile perioadei sale, contrapunea viața creștină celei imorale a păgânilor în măsura în care adevărul creștin este opus erorii păgânilor. Ca o dovadă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al identității pot fi găsite atât pe tărâmul filosofiei, psihologiei sociale sau sociologiei, cât și în câmpul teoriilor identității. Un exemplu în acest sens, familiar logicienilor identității, este cunoscut sub numele de "Corabia lui Tezeu". Tezeu a fost un erou atenian, care a învins Minotaurul, salvând astfel viețile tinerilor din cetate sacrificați o dată la nouă ani în Labirintul din Creta. Se spune că nava cu care a călătorit (la momentul Tn) până pe insula Creta și înapoi a fost păstrată în onoarea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
demonstrează cât se poate de clar că Dionisie Exiguul a fost primul canonist care a introdus noțiunea de canon în limbajul latin de specialitate. În viziunea călugărului daco-roman, ordinea enumerării textelor canoanelor Sinodului de la Sardica diferă de limba greacă (Sintagma Ateniană). De exemplu, în versiunea lui Dionisie, conținutul canoanelor cinci și șase sunt identice cu textul canonului șase din Colecția greacă. În schimb, textul canonului cinci din Colecția greacă este trecut la numărul șapte în traducerea lui Dionisie, în timp ce, canonul opt
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
însuși aceste cutreierări dramatice în dialogul cu Ismena. Mai trăiește oare sau e doar o fantomă acest Oedip ce-și caută un mormânt și al cărui trup neînsuflețit și-l dispută încă de pe acum Teba și Atena? Îngropat în pământ atenian, leșul său înghețat va sorbi din solul Aticii sângele cald al tebanilor. „Soarta ta”, îi va spune el lui Creon, „este să-mi vezi fantoma răzbunătoare (alastor) rămasă pentru totdeauna în acest colț de lume”. Alegând teritoriul Eumenidelor, Oedip optează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în domeniile diplomației, apărării și finanțelor. Pentru restul prerogativelor statale, fiecare stat component acționează distinct unul față de celelalte. Suedia și Norvegia 1815-1905; Austria și Ungaria 1869-1918; Moldova și Țara Românească 1862-1864. Confederațiile de state Sunt cunoscute încă din Antichitate: Liga Ateniană, Macedoniană; Confederația Helvetică (sec. XIV-1848); Confederația SUA (1776-1787); Confederația Rhinului (1806-1815). Este o asociație teoretic permanentă de state care urmăresc obiective identice, în domeniul relațiilor internaționale și al apărării. Are unul sau mai multe organe comune ale statelor membre, care
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
în domeniile diplomației, apărării și finanțelor. Pentru restul prerogativelor statale, fiecare stat component acționează distinct unul față de celelalte. Suedia și Norvegia 1815-1905; Austria și Ungaria 1869-1918; Moldova și Țara Românească 1862-1864. Confederațiile de state Sunt cunoscute încă din Antichitate: Liga Ateniană, Macedoniană; Confederația Helvetică (sec. XIV-1848); Confederația SUA (1776-1787); Confederația Rhinului (1806-1815). Este o asociație teoretic permanentă de state care urmăresc obiective identice, în domeniul relațiilor internaționale și al apărării. Are unul sau mai multe organe comune ale statelor membre, care
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxos chiar locul pe care acesta consideră că îl merită în Academie. După periplul său spre Orient, în cursul căruia îl întâlnește pe faraon, Eudoxos devine un nume de referință în gândirea ateniană. Platon îi dă apoi mai multă putere, până acolo încât Eudoxos ajunge chiar să conducă Școala în vreme ce autorul Republicii încearcă să-l convertească pe Dionisie din Siracuza, în Sicilia - unde poartă discuții filosofice în contradictoriu cu Aristip din Cirene... Înainte de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante (platonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea, unor practici sectare; îi detestă pe toți ceilalți filosofi; ce-i drept, n-
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip doar cu măsura instantanee a jubilării. Practica Grădinii ateniene și corpusul doctrinal transmis la Cirene interzic această opoziție factice. Epicur pare să-i datoreze lui Aristip mai mult decât vrea să recunoască și decât se spune acolo unde e predat. Numai aprecierea clipei, pretins cultivată de Aristip și de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere. Cetățeanul atenian conduce comunitatea folosind constrângerea, autoritatea, poliția? Cel din Samos face apel la prietenie. Platon se află la originea totalitarismelor moderne (a se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor dintotdeauna. La țară, departe de lume
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de emanații ale Grădinii. De altfel, Magistrul are discipoli cărora le trimite scrisori (printre care și cele trei păstrate). Regiunea Campania este un punct de pătrundere a acestei gândiri pe teritoriul italic. Poetul satiric Lucilius, de exemplu, evocă niște banchete ateniene la care este vorba de atomi și de simulacre, dovadă că gândirea lui Epicur a traversat Marea Adriatică. La mijlocul secolului al II-lea î.Hr., Alkios și Philiskos, doi greci despre care nu avem nicio informație, își propun să implementeze filosofia lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului atenian cunoaște o nouă viață sub trăsăturile unui epicurism hedonist roman. Philodem, sirianul educat la Atena și stabilit în Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei dinamici filosofice. Alunecarea semantică de la epicurianul discipol al gândirii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
amintim doctrina: impasibili, fericiți, scutiți de tulburări, eterni, nemuritori, compuși dintr-o materie subtilă, veseli, locatari ai unor interlumi, zeii sunt un model etic, desigur, dar, de data aceasta - prima, mi se pare -, și un model politic. De la secesiunea epicuriană ateniană (Epicur și Grădina sa) la practica comunitară campaniană (Philodem și Vila lui) sau chiar la posibila întovărășire romană cu puterea (Lucrețiu și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ideile noi și am rămas uimiți și admirativi. Timp de două ore, și-a dezvoltat ideile despre problema "militantismu-lui"în care se găsește cuvîntul "militar". A făcut o expunere strălucită, împărtășindu-ne din cultura sa imensă: începînd cu organizarea societății ateniene, a abordat problemele de-a lungul secolelor pentru a explica felul cum intrăm într-o perioadă revoluționară și a subliniat cît de important este să luăm în calcul tot ce a rezultat din trecut pentru a ajunge să construim un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
trebuie să condu-că la restabilirea egalității, iar activitățile comerciale sunt condamnate ca imorale. "Dar sarcina Statului nu va trebui să se limiteze la menținerea egalității; el va trebui încă să dirijeze producția și repartiția produselor"28. Ca guvernămînt politic, filosoful atenian propune o formulă intermediară între monarhie și democrație, apropiată de cea a monarhiilor constituționale moderne. În autentic spirit socratic, Platon este un moralist și aceas-ta îl apără de acuza unora de comunism avant la lettre. Opera sa a constituit "veritabilul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
macedoniene. Cu el, gîndirea eco-nomică a Greciei antice atinge apogeul. La Aristotel găsim, în stare embrionară, o adevărată gîndire sistemică în abordarea fenomenelor economice. Gîndirea economică a lui Aristotel este sintetizată în special în operele sale: Politica, Etica nicomahică. Constituția ateniană, Etica eudemică. Războiul peloponesiac condusese la să-răcirea țărănimii și la concentrarea proprietății funciare. Săracii nu mai primeau ajutor de la stat, impozitele creșteau, specula înflorea etc. Apar orașe noi, iar capitalul comercial cunoaște o dezvoltare considerabilă. Societatea sclavagistă se afla la
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
îl propulsează la numai 15 ani pe Apostolos Doxiadis (n. 1953, Australia) la Columbia University (New York), după absolvirea căreia viitorul romancier studiază și la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris. Revine la preocupările artistice din copilăria și adolescența sa ateniană, realizează un film în 1983, iar în 1992 publică în limba greacă romanul Unchiul Petros și Conjectura lui Goldbach, carte tradusă chiar de autor în limba engleză (Faber & Faber, Londra, 2000). Succesul este imens, atât în rândul criticilor literari, cât
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
admitem că întrucât adevărata libertate politică se evidenția în aceea că fiecare făcea parte pe rând dintre cei care guvernau și dintre cei guvernați -, acolo democrația este "regimul majorității sărace", dar libere. Ceea ce nu corespunde întru totul adevărului, deoarece democrația ateniană era limitativă atât din punct de vedere al teritoriului (restrâns), cât și din cel al calității de "cetățean". Modul de vot al Senatului este ilustrativ pentru cunoașterea originii și aplicarea principiului majorității la Roma. Considerat prototip al tuturor camerelor superioare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pe doamna profesoară. Fie am reușit, fie e indulgentă, pentru că îmi acordă nota 10. Subliniez că nu mă aflu sub efectul evocării idilice a perioadei studenției. Anul I, cursul de Literatura română veche, amfiteatru III 11. Pare că spiritul oratoric atenian a reînviat în sala de curs: doamna profesoara vorbește liber, în timp ce caută cu privirea în sală, întreținând o tensiune emoțională, ca un curent electric ce trece prin fiecare dintre noi și avivează inteligența, ațâță curiozitatea. Pasiunea cu care vorbește, asocierile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
le-ar vrea nici un bogat.75" În secolul al V-lea î.Hr., atenienii depun un jurămînt care spune: "Am să pricinuiesc moarte, cu cuvîntul, cu fapta sau cu votul, de mîna mea dacă va fi posibil, oricui va răsturna democrația ateniană, sau, odată răsturnată, va exercita apoi un mandat, oricui se va ridica pentru a instaura tirania sau pentru a ajuta tiranul să se instaleze. Și dacă un altul îl va ucide, în fața zeilor și a puterii divine voi sta mărturie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se dovedi răsunătoare. Vedem bine cum, aserviți, refuzau să-și arate valoarea din moment ce se osteneau pentru un stăpîn, pe cînd liberi, fiecare în propriul său interes, colaborau cu toate puterile spre triumful cauzei." (Ancheta, V, 78). Ce reprezintă această invenție ateniană acest regim politic nou pe pămînt care a durat, cu cîteva întreruperi, vreme de aproape două secole, de la reforma lui Clistene (508 î.Hr.) pînă la înfrîngerea atenienilor de către macedoneni (338 î.Hr)? Care sunt posibilele și imposibilele care caracterizează dêmokratia
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
caracterizează dêmokratia? Cine poate, cine vrea să dea un sfat înțelept pentru soarta cetății (polis)?" E între-barea cu care oratorul deschide dezbaterile din Adunarea poporului (ekklésia), organismul fundamental care ia deciziile cetății. Sunt membri de drept ai Adunării toți cetățenii atenieni de parte bărbătească care au împlinit optsprezece ani. Reuniunile au loc în aer liber pe Pnyx, o colină din fața Acropolelor. În timpul ședințelor (care pot dura și o zi), propunerile făcute de Consiliu sunt discutate, acceptate, amendate, respinse. Imposibil ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
tirania nu e niciodată nimicită, că e tot timpul posibilă, atenienii au încercat s-o facă imposibilă, inventînd ostracizarea: Adunarea poate decide să exileze pentru o perioadă de zece ani orice persoană suspectată că ar vrea să instaureze tirania. Dêmokratia ateniană mai este caracterizată de trei imposibile: nu există guvern (nici Consiliul, nici colegiul strategilor nu pot fi considerate un guvern propriu-zis), nu există birocrație de stat (nu există administrație, nici funcție publică), nu există partide politice (nu există organizații care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să nu aibă facultatea de judecată necesară. Din perspectiva noastră, a contrastării lumilor, ni se pare necesar să insistăm asupra a două aspecte din această sintetică analiză a posibilelor și imposibilelor care caracterizează lumea ce ne-a dat dêmokratia. Cetățenii atenieni nu-și aleg reprezentanți însărcinați să dezbată, să decidă în numele lor. Noțiunea de reprezentare nu-și găsește locul în ideea de dêmokratia. A reprezenta, a se lăsa reprezentat în instanțele de dezbatere, de decizie și de control (Adunare, Consiliu) este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]