555 matches
-
exilului. Socrate credea că nu salvarea lui avea însemnătate, ci scoaterea semenilor din ignoranță, înnobilarea cu virtuți înalte. Se cerea sacrificiul suprem, în contextul dat, iar Socrate era hotărît să-l facă. „În această privință v-aș mai spune deci, atenieni, doar atît: ascultați-l pe Anytos sau nu, dați-mi drumul sau nu-mi dați drumul, eu nu voi face altceva nici dacă trebuie să mor de nenumărate ori”. În vremuri legendare, fapta este mai convingătoare și mai decisivă decît
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fabricării pâinii pentru militari, cf. DEX (n. tr.). Celebră pentru frumusețea și spiritul său; originară din Milet, se stabilește la Atena (secolul V); fiind străină, nu se poate căsători cu Pericle, care își repudiase soția; casa le este deschisă intelectualilor atenieni. Influența Aspasiei asupra vieții politice și viața ei intimă alimentează polemica împotriva lui Pericle și fac subiectul unor comedii, cf. PRNP [versiunea traducătorului] (n. tr.). Schtoss în original; de fapt, cuvânt de origine germană, cf. și DEX (pol. sztos, germ.
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lupta, aruncarea cu discul și sulița, jocul cu mingea și dansul. Elemente morale, emoționale și intelectuale nu găsim în această practică intensă, dar limitată a exercițiilor fizice. Concepția idealului armonic - aparține educației fizice din Atena, cetate a Greciei antice. Pentru atenieni, ființa umană perfectă reprezenta idealul de viață, ideal concretizat în dictonul „Kalos kai agatos” (frumos și bun). Atingerea perfecțiunii era idealul de viață al atenienilor, idealul armonic la care se putea ajunge printr-o dezvoltare armonioasă, sănătate trupească, bărbăție, putere
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
exercițiilor fizice. Concepția idealului armonic - aparține educației fizice din Atena, cetate a Greciei antice. Pentru atenieni, ființa umană perfectă reprezenta idealul de viață, ideal concretizat în dictonul „Kalos kai agatos” (frumos și bun). Atingerea perfecțiunii era idealul de viață al atenienilor, idealul armonic la care se putea ajunge printr-o dezvoltare armonioasă, sănătate trupească, bărbăție, putere, dibăcie. Educația era dominată de cultul frumosului, de necesitatea armoniei dintre formă și conținut, dintre dezvoltarea fizică și cea psihică a tânărului. Unul dintre reprezentanții
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
Nu-mi convine nici mie să-mi cunosc toate scorburile sufletești Nenorocirea e că mintea omului înghite și ceea ce nu poate digera. Tainele universului sunt asemenea prostituatelor de lux: țin la preț. Judecata globalistă nu este niciodată corectă. Greci erau atenienii dar și spartanii. Caut cărarea care nu se va sfârși odată cu mine. Spiritele mari interoghează tăcerea. De aici și de dincolo. Și munții au semnul întrebării pe frunte. Spânzurătorile sunt întrebări, nu răspunsuri. Nu e nevoie să ridicăm alte piramide
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mileniu. Între buletinele de știri externe și creșterea colesterolului, continuă să existe o emoționantă tandrețe. Stresul reprezintă un perfid impozit pe dezvoltare. Pe oameni îi interesează pâinea de astăzi, nu soarta culturii de mâine. Nu murmurați, pământeni! Avertismentul transmis cândva atenienilor a devenit planetar. Trăim într-o lume a opțiunilor largi. Nici oamenii de geniu nu mai sunt acceptați de toată lumea. Mileniul al treilea ne-a găsit mângâindu-ne frustrările. Modernitatea poate fi adoptată în chip bigot, ori respinsă resentimentar. Progres
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de Încheiere a căsătoriei dintre Heracleides și Demetria din Cos. S-au găsit cîteva papirusuri cu texte literare necu noscute, Între care se disting Menandru, Dyscolos (În 1958 a fost editată prima piesă Întreagă a lui Menan dru); Aristotel, Constituția atenienilor (text incomplet, editat la sfîrșitul secolului al XIX-lea; Mimii lui He rondas (datînd din secolul al III-lea Î.H.; o epodă a lui Archiloch (80 de versuri; din secolul al VII-lea Î.H.). Papirusurile au Însă o
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
lui nu ni s-a păstrat nimic, cu excepția a două socluri de statui, semnate de el, la Atena). În 480 Î.H., Xerxes le-a luat ca pradă de război În Persia. Ale xandru, după două secole, le-a restituit atenienilor; au fost așe zate În Kerameikos și se mai aflau Încă acolo În prima jumătate a secolului al II-lea d.H. Apoi au dispărut. Din monumentele plastice (cu autor cert) ale Gre ciei antice clasice s-a păstrat așadar puțin
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
greacă ce tindea către completitudine. Există anecdote care aruncă o lumină asupra spiritului În care erau conduse afacerile bibliotecii. Se spune că regele ar fi decis să obțină un text precis al tragediilor atice și i-ar fi convins pe atenieni să-i Îm prumute copia oficială din arhiva statului, pentru care a fost cerută o garanție de cincisprezece talanți; dar, după ce au obținut o, autoritățile egiptene au decis să o păstreze și să renunțe la garanție (Galenus XVII 607). Din
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pot fi clasificați în continuare pe baza intensității și a exclusivității atașamentului lor pentru presupozițiile realiste centrale. Aici putem imagina un continuum de poziții diferite. Realiștii "radicali" exclud din politica internațională aproape orice altceva în afară de putere și interes propriu. Trimișii atenieni către Melos din Istoria lui Tucidide (1982: Cartea V, Capitolul 85-113) exprimă o astfel de viziune, însă aceasta nu este susținută de mai nimeni dintre teoreticienii relațiilor internaționale. Realiștii "duri" susțin predominanța puterii, a interesului propriu și a conflictului, dar
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
considerabilă. Suveranitatea și alte drepturi ale statelor reprezintă o chestiune de recunoaștere reciprocă, nu de capacități. Puterea singură nu ne va spune nici măcar care sunt drepturile de care statele beneficiază în realitate. Este pur și simplu neadevărat ceea ce au spus atenienii la Melos, că "cei puternici fac ce vor, cei slabi suferă ceea ce trebuie" (Tucidide 1982: Cartea V, Cap. 89). Cei puternici sunt deseori constrânși chiar de drepturile statelor slabe. Ei pot, desigur, să violeze normele suveranității. Dar predicțiile bazate pe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
său mai mare deci mai "artist". Aparența îl torturează mai puțin, fiindcă adevărul este mai puțin important pentru el: acest realist se încrede în ceea ce se prezintă ca real fără să "caute nod în papură", ca maestrul și predecesorul lui atenian. Poate nu întâmplător mărturiile picturii romane sunt mult mai abundente (nu dispuneam, până în 1968, de nicio frescă grecească importantă). Se păstrează numele marilor pictori, dar nicio urmă a operelor lor. Textele acestei culturi au supraviețuit mai bine decât culorile ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
începînd cu Revoluția Americană o "democrație într-o republică", după cum a numit-o Abraham Lincoln? Iar ilustrul scriitor francez Alexis de Tocqueville oare nu și-a intitulat faimoasa operă Democrația în America după ce a vizitat Statele Unite, în anii 1830? Oare atenienii nu și-au numit sistemul o democrație în secolul al V-lea î.H.? Ce era Republica Romană, dacă nu un fel de democrație? Dacă "democrație" a însemnat lucruri diferite în perioade diferite de timp, cum ar fi posibil să
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
state moderne, așa-numitele state-națiune sau state naționale care au dominat în mare măsură lumea modernă, statele suverane ale Greciei erau orașe-stat. Cel mai faimos oraș-stat, și în vremurile clasice și mai tîrziu, era Atena. În anul 507 î.H. atenienii au adoptat un sistem de guvernămînt popular care a durat aproape două secole, pînă cînd orașul a fost cucerit de vecinul mai puternic din nord, Macedonia. (După anul 321 î.H. guvernămîntul atenian a continuat cu dificultăți sub controlul macedonean
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
fost cucerit de vecinul mai puternic din nord, Macedonia. (După anul 321 î.H. guvernămîntul atenian a continuat cu dificultăți sub controlul macedonean timp de generații; apoi orașul a fost cucerit din nou, de această dată de către romani.) Grecii probabil atenienii au fost cei care au introdus termenul de democrație sau demokratia, compus din cuvintele grecești demos, poporul, și kratos, a conduce. Este interesant faptul că, în timp ce în Atena cuvîntul demos se referea de obicei la întreaga populație ateniană, uneori denota
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
chiar numai săracii. Se pare că termenul democrație era uneori utilizat de către criticii săi aristocrați ca un fel de epitet pentru a-și arăta disprețul față de poporul care desființase controlul anterior al aristocraților asupra guvernămîntului. Oricum, "democrație" era folosit de către atenieni și alți greci cu referire la guvernul Atenei și al multor alte orașe din Grecia.1 Printre democrațiile grecești, cea din Atena era de departe cea mai importantă, cea mai cunoscută atunci ca și acum, avea o influență incomparabilă asupra
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
luarea deciziilor, cu condiția să aibă oportunități adecvate de a se informa asupra problemelor prin anchetă, discuție și deliberare. Al treilea criteriu asigură existența acestor oportunități pentru fiecare membru. Esența lui a fost explicată în 431 î.H. de către liderul atenian Pericle, într-un faimos discurs care comemora morții în război: "Cetățenii noștri de rînd, deși ocupați cu propriile îndeletniciri, sînt buni judecători ai treburilor publice; ... și în loc să privim deliberarea ca pe un obstacol în calea acțiunii, vedem în ea preludiul
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ALTEORI După cum am văzut în Capitolul 2, nici grecii nu au scăpat de dilemă. Întrucît erau conștienți că într-un stat restrîns călcîiul lui Ahile îl constituie slaba pregătire militară în fața unui stat mare. Ingenioși și bravi în menținerea independenței, atenienii nu au putut împiedica înfrîngerea de către forțele superioare ale lui Filip Macedoneanul în anul 322 î.H. și nici secolele de dominație străină care au urmat. Odată ce statul național centralizat a început să ia ființă, orașele-state rămase au fost sortite
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cu biblioteci și cadre de grade și specializări diferite APOGEUL MEDICINII ARABE în prima perioadă a medicinii arabe (750 - 900), pe fondul vechilor tradiții ale triburilor islamice migratoare se adaugă prioritar influențe grecești și romano - bizantine prin Nestorieni și înțelepți atenieni în exil. Cum pacienții erau spitalizați pe sexe, personalul auxiliar era format din bărbați și femei. De asemenea spitalele aveau secții pe categorii de boli. O atenție deosebită se acordă managementului. Administrația spitalului avea în organizare și dispensarul, farmacia cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
-i propune decât modele de imoralitate, este pernicioasă. Platon își dezvoltă ideile despre teatru în special în Republica, text scris între 389 și 370 î.H. În acest lung dialog filosofic, divizat prin tradiție în zece cărți, Socrate și câțiva atenieni discută pentru a defini justiția în sânul cetății ideale. Teatrul, care este un fenomen de societate, își are în mod obligatoriu locul într-o asemenea dezbatere. 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului Platon denunță facticitatea teatrului. Toate artele mimetice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a eroului; celelalte aveau o întorsătură mai fericită, și se terminau printr-o stare de mulțumire a personajelor principale. Și totuși, pentru că tragediile au cuprins adesea un deznodământ nefericit, fie prin contactul cu niște întâmplări, fie din complezența poeților față de atenienii cărora nu le displac aceste obiecte de oroare pe scena teatrului, așa cum am mai spus-o, unii și-au imaginat că termenul de tragic nu poate însemna decât o aventură funestă și sângeroasă; și că un poem dramatic nu putea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
taurul care atacă pentru ultima oară“. Aluzie la metoda maieutică a lui Socrate (c. 469-399 î.Cr.), filozoful grec a cărui gândire ne e cunoscută din scrierile lui Platon și ale lui Xenofon Xenofon (c. 430-355 î.Cr.), vestitul militar și istoric atenian. Amor y pedagogía, 1902. Operă a mai sus citatului personaj. Personaj fictiv. Creații lexicale al lui Unamuno: topofobie „ură față de locul unde te afli“; filotopie „plăcerea de a vizita locuri noi“. Duro: monedă valorând cinci pesete. În capitolul IV, Unamuno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
al vieții. Reiau firul istoriei. În Pullman, pe când bietul Goliadkin - jidan, la urma urmelor, predestinat persecuțiilor - făcea cu resemnare față neobositei și obositoarei scrime orale a baronesei, eu mă relaxam alături de Bibiloni, un tânăr poet din Catamarca, convorbind ca un atenian despre poezie și provincii. Mărturisesc abia acum că la Început chipul Închis la culoare, mai curând Înnegurat, al tânărului premiant al mașinilor de gătit Vulcan nu m-a atras. Din pricina ochelarilor-bicicletă, a cravatei cu nod și elastic, a mănușilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
anvergură cu proza blajină, la vedere, oarecum en pantoufles, a omului bun În adevăratul sens al cuvântului, care, Între două sieste, Își termină Înm grabă, pline de praf și plictis provincial, meritoriile cronici scurte. A fost suficient zvonul că un atenian, un porteño - căruia bunul-gust Îmi interzice să-i dau numele În vileag - a consolidat deja anteproiectul unui roman care se va intitula, dacă nu-mi schimb gândul, Alde Montenegro, pentru ca popularul nostru „Bicho Feo“*, care altădată a experimentat genul epic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
His. Eccl, cartea 4, c. 23) (PG 20, 384 s). Șapte scrisori din partea acestui mare Episcop al Corintului s-au păstrat din cele trimise diferitelor Biserici binecredincioase. În afara scrisorilor către Biserica din Roma, mai avem și pe acelea către lacedemonieni, atenieni, nicodemieni, către Biserica din Amstris, din Pont, către Biserica din Gortyna, din Creta și către gnosienii din Creta. Cele mai cunoscute sînt frumoasele șase scrisori adresate de Sf. Ignațiu efesenilor, manezienilor, tralienilor, romanilor, filadelfienilor și smirnenilor. Aceasta dovedește vasta corespondență
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]