1,329 matches
-
Sentimentul infinitului, legat de natura și viața persoanei umane, pe care aceasta îl trăiește în funcție de eforturile de spiritualizare, demonstrează că omul nu este o stare fixă, înțepenită, pe axa devenirii sale, ci o virtualitate, o potență, o țintă ce trebuie atinsă. ,,Persoana umană se dovedește, prin caracterul ei inepuizabil, ca o existență fără sfârșit. Ea nu se poate opri niciodată în creșterea ei, nu poate înceta niciodată în comunicarea ei mereu nouă, în primirea și comunicarea altor și altor conținuturi și
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
este neschimbabil. Natura umană trebuie să se realizeze deci prin mișcarea sa liberă, urmându-și direcția autentică. Mișcarea aceasta liberă spre sursa ei, căutată ca scop, îi dă semnificația adevărată. În această mișcare creatura își învinge mereu finitudinea, adică limita atinsă. Dar dacă sufletul nu obține niciodată plenitudinea, ci este mereu în mers spre ea, nu cumva aceasta face cu putință fericirea? Dacă eu-ul nu parvine niciodată să se experimenteze ca realizat, ci este mereu în curs de realizare, nu
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
Sentimentul infinitului, legat de natura și viața persoanei umane, pe care aceasta îl trăiește în funcție de eforturile de spiritualizare, demonstrează că omul nu este o stare fixă, înțepenită, pe axa devenirii sale, ci o virtualitate, o potență, o țintă ce trebuie atinsă. ,,Persoana umană se dovedește, prin caracterul ei inepuizabil, ca o existență fără sfârșit. Ea nu se poate opri niciodată în creșterea ei, nu poate înceta niciodată în comunicarea ei mereu nouă, în primirea și comunicarea altor și altor conținuturi și
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
mai ieșea din când în când la o bere cu băieții, mai arunca uneori o ocheadă fetelor. Și cam atât, nu părea deloc genul insistent. În timp ce se holba la decolteul ei, i se adresă pe neașteptate: "Îți place să fii atinsă ușor? Ha, ha, acum, că Julian nu mai e...". "Poftim??? Ce ai spus, chiar adineauri? Ce mama dracului ai putut să spui?". În cadrul următor, Mike stătea la birou desfăcând un dublu-cheeseburger și privind-o timid printre ochelari. "Lisa, nu am
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
înșel pentru asta! Că trebuie să te privesc din abis, că trebuie să gust din cupa otrăvită a damnării eterne pentru a te avea, fie și doar în imaginație! Sunt departe, și totuși aproape de tine. Ai visat vreodată să fii atinsă așa cum nimeni n-a mai făcut-o până acum, ai visat vreodată să fii adulată, adorată, să știi că cineva imploră divinitatea ca tu să-i dai un sărut? Însă nu-l vei vedea, o, nu! - nu-l vei vedea
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
mândru că unul dintre străbunii mei pe linie paternă a avut curajul să-l găzduiască pe Tudor Vladimirescu și Tudor a avut încredere să pună capul pe perna lui. Numai lucrul acesta te fascinează! - p. 21; în curgerea interviului sunt atinse probleme legate de „relația: Puric și banii“, de „fericirea“ etc.), Sensul vieții, al morții și al suferinței (comunicare la Simpozionul Internațional Ortodox, sub egida Arhiepiscopiei Alba-Iuliei, din martie 2008, axându-se pe: viață - moarte - suferință în matricea sufletească a poporului
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
nu-și cerea explicații. Înainta cu senzația că pereții se mișcau sesizabil, dilatând culoarul, fără să-l scurteze. Perseveră. Merse, merse, merse. Pierdu puterea de a socoti scurgerea timpului. Parcă trecuseră... Nu, nu știa cât... Grăbi pasul. Dalele culoarului, abia atinse, îi frigeau tălpile. Preocupat de înaintare, remarcă târziu că se desprinsese de paviment, plutind spre înainte. Capătul culoarului nu se întrezărea. Lumina iradiată de trup parcă-l îndepărta. Deveni nerăbdător. Își mișca brațele ca omul zorit, încercând să bată aerul
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
VIAȚA, SENS SAU SCOP? Autor: Paul Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 1179 din 24 martie 2014 Toate Articolele Autorului Privesc oamenii din jur și mă întreb, uneori, cum văd ei viața în general? Au diferite scopuri în viață ce trebuiesc atinse, unul câte unul, ori la atingerea fiecărui scop, apare unul mai nou? Dacă ar fi să privim viața unui om, din punct de vedere a realizărilor materiale, lumești, pesemne că fiecare individ are o anume listă de obiective ce trebuie
VIAŢA, SENS SAU SCOP? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349996_a_351325]
-
acest moment când vedeam zecile de sortimente în țari străine dar fără gust. Aș strânge-o la piept comoara mea dar păstrez decența mersului așa cum am păstrat la intrarea în țară și am sărutat doar cu lacrima privirii prima bucată atinsă a țării. Dar acasă dragii mei aștern șervetul bunicii alb și cu flori cusut, parcă rupte acum din câmpurile noastre și o așez cu grijă pe el pâinea mea negricioasă, rotundă. O învârt puțin, îi inspir aroma dulceagă, o ating
PÂINEA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365350_a_366679]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CONCERT Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 428 din 03 martie 2012 Toate Articolele Autorului Concert Serafic în armonie mă frâng! Ma supune sublimul o clipă Atinse, corzile se tânguie, râd In desăvârșire mă pierd cu risipă. Lebedele eterice ale sufletului plutesc Pe lacul de argint, cristal împodobit Cu raze fascinante, nepământesc Răsfrânte-n gând, copleșitor învăluit. Sacră, radiantă lumină nevăzută Se furișează, topește frigul ființei Anotimpuri
CONCERT de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366418_a_367747]
-
miezul sufletului. M-am născut în timpul tău fără nume. Pe cine păzește rațiunea? În vremea ta vocile-s prea multe, buzele au rol de otrăvire, pământul rămâne ridat și istoric de bun. Gloria rămâne pe pernă. Valurile rămân amintiri, niciodată atinse devin umbre de vise: o viață rescrisă cu mâna ucisă lovită - iubită degeaba în vise de moarte și rost fără noimă cerșește frumos - demascat în lume pășește dansat și uitat peste umeri la negru nebunie - nebună de mână integru măscărici
LUPUL ALB de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366660_a_367989]
-
își amintea chiar și mirosul închis, de vechi și mucegai ce o lovi în față încă de la intrare, dar atunci un-i păsă. Era îndrăgostită și dragostea mirosea a trandafiri proaspăt culeși. Nu-i păsa de nimic. Se dorea iubită, atinsă, mângâiată.Trupul lui gol i se păru atunci irezistibil și chiar și acum când și-l amintea nu i se părea mai puțin frumos. Se întreba de multe ori de ce nu-l putea urî pe Mihai după toate ce-i
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
înarma și slova păcii la nevoi, și vom lovi cu ea dușmanul chiar coaste, dinspre Astre! Dinspre Astre! Vom pune legea dreaptă-n România mea! Să fie un Regat al tuturor ce-o cântă! Averea noastră toată, adunată-n dor, atinsă să nu fie de rugină, nici de molii, niciodată! Niciodată! Unește-te române, acuma este timpul: Te cheamă Țara ta! E iarăși în nevoi. Oare cui trebuie să mai plătească birul? O fură-acuma chiar și unii fii ai tăi
SĂ MĂ IERŢI, AŞ VREA, ROMÂNE! (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350482_a_351811]
-
acest moment când vedeam zecile de sortimente în țari străine dar fără gust. Aș strânge-o la piept comoara mea, dar păstrez decența mersului așa cum am păstrat la intrarea în țară și am sărutat doar cu lacrima privirii prima bucată atinsă a țării. Dar acasă dragii mei aștern șervetul bunicii, alb, cu flori cusut, parcă-s rupte acum din câmpurile noastre și o așez cu grijă pe el pâinea mea negricioasă, rotundă. O învârt puțin, îi inspir aroma dulceagă, o ating
PÂINEA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350538_a_351867]
-
treaptă a Subtilului. Iar omul îmbunătățit tocmai prin aceasta se definește: prin conștientizarea ascendenței Divine a genomului său primar și prin înțelegerea de la care pornește să genereze acțiuni pozitive, în folosul speciei sale și a progresului său personal. Aceasta treaptă atinsă a evoluției lui în Subtil îi facilitează și tranziția într-o nouă Dimensiune Spirituală a Planului Divin, cea care ne așteaptă curând, în experimentul general universal numit Viață, aceeași care-i va permite accesul îmbunătățitului într-o humanitate ulterioară, încorporată
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
pe ape când cade din stele atâta noroc. să-ți ardă gura de-atâta azur ca penelopa cu pânza ei lungă s-o torci în războaie de jur-împrejur până ce visul devine nălucă. floare de colț să fii în oglinzi, ne-atinsă și veșnic mireasă, să-ți prinzi busuiocul în păr și la grinzi, norocul în cale să-ți iasă. sâmbătă, 8 decembrie 2012 Referință Bibliografică: floare de colț / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 708, Anul II, 08
FLOARE DE COLŢ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351589_a_352918]
-
PARFUM ȘOPTIT Adie-n dulcea primăvară sfioasă, virgină iubire, parfumuri șoptite-nfioară și fluturi de dalbă nuntire. Pe-aleea născută-n candoare m-adună cu brațul chemării și-n gust de cireșe amare topește-mi tristețea-nserării. Beau seve de brume atinse, din frunze visând menuete și-n buze de doruri aprinse îmi picuri șoptinde sonete. Trezește mirifica iarnă simțire ce-n vraja-i ne prinde, omături pornite să cearnă cu pacea din sfinte colinde. Iubește-mi trăirea-n escală pe-a
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
oboseală,de gânduri ruginite,/ A mai dispărut un poet,într-un burg.(Numele lui a fost scris).Exusperanța nostalgică,imageria echivocă,pe jumătate fabuloasă,pe jumătate reală,traduce o sensibilitate interogativă,gesticulația duioasă are o credibilă notă de sentimentalitate proaspătă,atinsă,uneori,de reflecția posomorâtă.Această sensibilitate provine și din faptul că poeta vine din dogoarea câmpiei teleormănene:Nu mai știu să ascult,să te-aud/ Departe de tine,tot mai îndepărtată/ Și vorbele se sparg pe drum și nu ne-
CRISTINA MARIA PURDESCU-MAI TÂNĂRĂ CU UN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351147_a_352476]
-
este neschimbabil. Natura umană trebuie să se realizeze deci prin mișcarea sa liberă, urmându-și direcția autentică. Mișcarea aceasta liberă spre sursa ei, căutată ca scop, îi dă semnificația adevărată. În această mișcare creatura își învinge mereu finitudinea, adică limita atinsă. Dar dacă sufletul nu obține niciodată plenitudinea, ci este mereu în mers spre ea, nu cumva aceasta face cu putință fericirea? Dacă eu-ul nu parvine niciodată să se experimenteze ca realizat, ci este mereu în curs de realizare, nu
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
este neschimbabil. Natura umană trebuie să se realizeze deci prin mișcarea sa liberă, urmându-și direcția autentică. Mișcarea aceasta liberă spre sursa ei, căutată ca scop, îi dă semnificația adevărată. În această mișcare creatura își învinge mereu finitudinea, adică limita atinsă. Dar dacă sufletul nu obține niciodată plenitudinea, ci e mereu în mers spre ea, nu cumva aceasta face cu putință fericirea? Dacă eu-ul nu parvine niciodată să se experimenteze ca realizat, ci e mereu în curs de realizare, nu
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
lui a comparat clepsidra trupului unei chitari cu corpul unei femei. Daca a simțit imbratisandu-si chitară, aceleași unduiri și curbe moi...și același geamăt prelung...care îl scot atunci când sunt atinse...la fel ...femeie și chitara.Geamatul corzilor încordate,atinse și lăsate să vibreze prelung. Îmi plac chitarele. Au în ele tandrețea și durerea copacului ucis și ecoul nopților de vară târzie...înmiresmate de flori sălbatice ,fan proaspăt cosit și săruturi furate. Îmi place chitară răvășita sălbatic de ritmul muzicii
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
Sentimentul infinitului, legat de natura și viața persoanei umane, pe care aceasta îl trăiește în funcție de eforturile de spiritualizare, demonstrează că omul nu este o stare fixă, înțepenită, pe axa devenirii sale, ci o virtualitate, o potență, o țintă ce trebuie atinsă. ,,Persoana umană se dovedește, prin caracterul ei inepuizabil, ca o existență fără sfârșit. Ea nu se poate opri niciodată în creșterea ei, nu poate înceta niciodată în comunicarea ei mereu nouă, în primirea și comunicarea altor și altor conținuturi și
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
sunt Calea, Adevărul și Viața. Am ajuns și eu - un fir de praf în Univers, pasager enigmatic pe un alt fir de praf în Univers, să mânuiesc cuvântul care duce la viață sau la moarte. Cum vor fi transformate viețile atinse de cuvântul meu? Vor cunoaște ADEVĂRUL, pentru a afla libertatea? Vor cunoaște CALEA, pentru a afla VIAȚA? Ioan Ciobota = www.ioanciobota.wordpress.com = Referință Bibliografică: Poc, poc, poc sau Ce mai faci, Ioane? Ioan Ciobota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POC, POC, POC SAU CE MAI FACI, IOANE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356586_a_357915]
-
peceți se încrustează buze fierbinți noi amețiți absorbiți unul într-altul un cer rotitor margini strânse căuș mătase de dor luminii între trupuri capul pe piept șoapta somnului valuri ne poartă la malul cuminte spre sânul atent săruturi cascadă forme atinse umbre și noi. Referință Bibliografică: Lumini între trupuri / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 901, Anul III, 19 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
LUMINI ÎNTRE TRUPURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346099_a_347428]
-
dansa de fericire, așa pășea prin casă. Ca o albinuță a pus o față curată de masă, a adus ceva de-ale gurii, dar cine să mai mănânce? Mămăliguța fierbinte și galbenă ca aurul se răcise fără ca să fie măcar atinsă. Fata se așeza când pe genunchii tatălui, sărutându-l pe barbă, când pe genunchii lui Costache. Din când în când și fiica și tatăl își mai ștergeau ochii. Lui Costache i se făcuse milă de taica socru și i-a
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]