384 matches
-
și mai ales cel cronic, permanent - este, probabil, cea mai obișnuită și mai neglijată amenințare la adresa sistemului nostru imunitar. Alături de Îngrijorare, anxietate, mânie și depresie, stresul poate declanșa modificări chimice defavorabile, eliberând În corp hormoni care fac timusul să se atrofieze, slăbind, astfel, Întregul sistem imunitar. Se știe, de asemenea, că stresul contractă vasele de sânge ale brațelor și picioarelor, mărind ritmul cardiac. Afectată de stres, inima muncește mai mult, crește tensiunea arterială, respirația devine scurtă și rapidă, este blocat fluxul
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
de mutații ale genei glucokinazei (cromozom 7p13-15) (Njolstad et al., 2001) sau factorului IPF-1/PDX-1 (cromozomul 13q12) (Wright et al., 1993). Tot în cadrul formelor rare de DZ tip 1 este inclus și diabetul ce apare în Sindromul Wolfram (asociază și atrofie optică), deși în acest din urmă caz distrucția ?-celulară este tot de tip autoimun. O distrucție ?-celulară ne-autoimună se mai întâlnește și în intoxicația cu Vacor (un rodenticid), cu Aloxan sau Streptozotocin, în urma unor pancreatite acute sau cronice, în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
rețea se poate conecta cu altele. Ajungem în acest moment la: „Use it or lose it” și înțelegem că, atunci când încetăm să mai învățăm lucruri noi, performanțele intelectuale se diminuează după o anumită perioadă, treptat capacitățile mentale și memoria se atrofiază exact ca un mușchi nefolosit. Toate cunoștințele din creierul nostru se bazează pe aceste rețele și conectivitatea dintre ele și aici trebuie să subliniem că o dezvoltare a creierului se susține pe cât mai multe conexiuni, cât mai diverse și din
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2930]
-
dorințelor, a așteptărilor, în manieră buddhistă. Asta nu face decît să confirme încă o dată incredibila noastră capacitate de îndurare, suprarealistă aș spune. Noi avem propria realitate, ca un samadhi-tank (un recipient în care se retrag unii americani și li se atrofiază simțurile pentru a deveni mai fericiți), avem propriul ritm în istorie, care seamănă mai mult cu învîrtitul mămăligii. Nu avem prea multe atuuri în hiperconcurența globală, nici avantaje comparative, competitive, sau cumulative. O barcă în bătaia vînturilor, valurilor... Țărmul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
contemporană ș...ț cu triumful deplin al naturalismului”, în mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez, în care convenția utilitaristă înăbușe liberul flux al trăirii, atrofiind facultățile imaginative ale omului și interzicând astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să râzi sau să plângi decât într-o gamă a solfegiului de monede” - citim în Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la fel ca pentru alți poeți
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tema "ușurinței" femeii de a rămîne loială în raport cu "dificultatea" bărbatului de a face același lucru. H.G. Wells nu apare, în aceste episoade stranii din existența lui, doar inconsecvent, ci de-a dreptul fariseic. Dezgustă și, nu o dată, enervează, reușind să atrofieze aproape orice semn al intelectualității superioare din forul lui interior. David Lodge a înțeles bine realitatea în cauză, revelată în infrastructura istoriei, și a încercat să o transpună prin literatură. De aceea, esența romanului de față o constituie nu atît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
limbii de lemn" în discursurile oficiale, în presă, în toate domeniile, îndepărtează societatea românească de realitate și amorțesc gândirea. Monica Lovinescu vorbește în discursul public despre clișeele "limbii de lemn", atrăgând atenția asupra efectului lor negativ: "nu numai gândirea se atrofiază prin întrebuințarea lor sistematică, dar și realitatea, astfel ignorată, se estompează. [...] Rostirea fără obiect, alături de obiect, împotriva obiectului nu rămâne fără efect asupra psihismului. De consecințele ei se resimt mai ales scriitorii, cu toate că nu sunt singurele victime ale acestui scenariu
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
actori: unități paramilitare, seniori locali ai războiului (warlords), bande criminale, forțe de poliție, grupuri de mercenari, alături de armate regulate și unități desprinse din armate regulate. În aceste circumstanțe, deosebirile dintre combatant și necombatant, atât de importante în războiul clasic, se atrofiază. Deși, aparent, aceste războaie au un caracter local, ele implică miriade de conexiuni transnaționale, astfel încât și distincția dintre intern și extern, dintre agresiuni și represiuni sau chiar dintre local și global este la fel de greu de definit (Kaldor, 1999, p. 10
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
capul greu. Iar am abuzat de alcool, și-a spus el, și asta-mi cauzează, după care a vrut să se scarpine-n cap, dar a descoperit cu surprindere că nu mai are mîini. În locul lor îi atîrnau două aripi atrofiate de pinguin. Urîtă chestie, a continuat în sinea lui, măcar de-ar fi fost niște aripi ca lumea, să pot zbura și eu ca alții. Cînd a încercat să se dea jos din pat, nu mică i-a fost mirarea
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
care Updike face radiografia Americii contemporane, transformând romanul de moravuri în ceea ce Philip Fisher numește, mult mai cuprinzător, "romanul culturii", o cultură unde visul american se confundă cu goana după câștig, unde prosperitatea societății de consum secătuiește ființa interioară și atrofiază conștiințe. Caracteristic, peisajul citadin aparține orășelelor de provincie, cartierelor populate cu oameni de rând sau suburbiilor locuite de proaspeți favorizați ai soartei, asemănătoare celor cunoscute de Updike în Pennsylvania și Massachussets, iar existențele lipsite de strălucire se proiectează pe fundalul
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
care-l ținea legat de marile biblioteci ale țării, l-a înhămat vrînd-nevrînd la motoarele orașului, nu a avut de ales, rămăsese și cu serviciul aici. Cu toate acestea, se simțea un exilat. Se întreba uneori ce anume s-a atrofiat în el părăsind muntele. Surîdea împăcat - într-o zi, muntele îi va arăta. (p. 14) După un așa volum, am o presimțire: cred că am să-l însoțesc pe Marius Vasileanu cînd se va întoarce la muntele de baștină.
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
fiindcă Italia este atît de frumoasă sau pentru că orașele ei ar fi rămas intacte și nici pentru că Germania a fost atît de distrusă sau pentru că orașele ei nu mai poartă timpul în zidurile lor... La început credeam că mi se atrofiază simțurile, nimic nu mai avea gust, nimic nu mă mai incita. Am fost de fapt un autor în exil pînă în 1989 iar după aceea am devenit un emigrant la pensie (rîde). Micul exil, cel politic sau pierderea patriei este
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
s-a făcut o selecție între halucinații, fiind eliminate cele inutile sau dăunătoare și cele care nu s-au generalizat și n-au dovedit că sînt potrivite pentru toată lumea, dar numai Dumnezeu știe dacă nu cumva cele care s-au atrofiat nu se vor întoarce și nu vor începe să funcționeze. Nu vă gîndeați că întîmplarea mea a fost halucinația unui nebun? - Nu, m-am gîndit că este simbolică. - Altă nerozie propovăduită astăzi este simbolismul. Nu, nu există nici un fel de
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
de folos, nici calitățile subiacente - timbrul vocal și dicția ireproșabilă - nu mai au vreo importanță. Ele devin variabile secundare pe care, tocmai fiindcă nu le folosești, ajungi să le neglijezi. Urmarea este că pantomima te expune riscului de a-ți atrofia aptitudinea lexicului pînă la pragul alexiei. Cînd ani de zile taci cu gura și vorbești cu trupul, expresivitatea ți se dezvoltă treptat pe o singură latură: gestul și ritmul înlocuiesc nuanța verbală. Devii un saltimbanc ale cărui figuri de stil
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
într-o zonă iradiantă, în care fantezia și predispoziția pentru visare îl fac să perceapă realitatea la modul poetic, deși tot de la margine. Fericirea este cuvântul său de ordine, în timp ce temerea sa cea mai mare este de a nu-și atrofia simțurile față de frumusețea vieții. Așa cum bine observa Ion Simuț, cauzele înfrângerii lui Călin Adam sunt mai degrabă de natură interioară, putând fi așezat sub semnul unui bovarism metafizic, creației de sine întru idee. Nevoile sale psihologice sunt consecințe ale eforturilor
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
alte mofturi ținând de o civilizație pe cale să apună? Ce contează că acuzațiile se bat cap în cap? Trăim într-un prezent pe care îl considerăm etern, deși îl uităm deîndată ce devine trecut, iar simțul posterității ni s-a atrofiat. Nu contează decât ce spunem în clipa de față. Logica ori coerența presupun timp, o dimensiune care ne lipsește. Iată cea mai grozavă boală a spiritului, de care n-a suferit, în egală măsură, nici o altă civilizație, nici măcar societățile care
Patologie intelectuală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3827_a_5152]
-
pronosticul nostru se va confirma, "Basarabia profundă" va trebuie să afle noi resurse pentru a se opune ofensivei rusești, să-și caute alți lideri, care să reprezinte dorința sa de a trăi în libertate. Asta până nu i s-au atrofiat funcțiile de bază." * În ceea ce privește limba și literatura română, contrafortiștii dovedesc și în acest număr că nu se deosebesc de colegii lor din țară, dar și că ei reprezintă în această privință o excepție. De pildă, Iurie Bodrug povestește într-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
a mai fi poet, ceea ce e o aberație). Chiar dacă poetul a început militantismul politic încă la sfîrșitul veacului trecut, e, oricum, sigur că de îndată ce a ocupat poziții fruntașe în hartă vieții politice, filonul liric s-a epuizat sau s-a atrofiat. A făcut însă multă publicistica iar în aceste pagini vibranțe (Mai ales in volumul Precursorii din 1930, din care nu se antologhează nimic în volumul pe care il comentez.) îl descoperim lesne pe poet. S-a afirmat, ca poet, în
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
început - să-și povestească cronologic viața începînd cu copilăria - dacă nu ar exista așadar acel minim cadru biografic al primei perioade din viața lui, ai crede că ai de-a face cu un teoretician incurabil căruia apetitul doctrinei i-a atrofiat simțul detaliilor concrete. Așa cum un chirurg nu se poate opera singur fără riscul de a se sinucide, Bourdieu nu-și poate descrie sociologic viața fără pericolul de a se îneca în apa abstracțiunilor sterpe. Căci, văzută cu ochiul impersonal al
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
Top 10 al mâncărurilor etice - alcătuit de revista GQ. Cine ar fi știut că ipocrizia poate fi atât de "delectabilă", se întreabă editorii celebrei publicații? Exemplu: carne de pui de găină crescuți doar cu lapte degresat și nepasteurizat care le atrofiază mușchii. Locul 8 - Top 10 al pozițiilor sexuale recomandate în noaptea de Halloween - alcătuit de site-ul AskMen.com. O altă dovadă, dacă mai este nevoie de a demonstra așa ceva, a faptului că orice lucru care se dorește a fi
Vanity Fair prezintă topul celor mai proaste topuri din 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70904_a_72229]
-
Torture: Extreme Makeup Edition. Înainte ca aceasta (Elle Fowler, n.r.) să termine de descris primul ruj din acel top, veți începe să implorați cerul să vă transforme într-un pui de găină (crescut doar cu lapte degresat și nepasteurizat care atrofiază mușchii), spun editorii Vanity Fair. Locul 6 - Top 10 al frazelor lipsite de sens folosite de actorii din serialul "Jersey Shore" - realizat de postul VH1. Avertisment: Dacă veți avea curiozitatea de a citi acest top vă expuneți riscului de a
Vanity Fair prezintă topul celor mai proaste topuri din 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70904_a_72229]
-
le convine ca piața să se schimbe constant, pentru că astfel o controlează. În momentul în care cineva devine faimos, acesta poate emite pretenții. Lucrul ăsta nu le convine producătorilor mari. Timișoara e departe de București. Muzical nu, dar aici e atrofiat organul de marketing. Prietenii mei care sunt muzicieni foarte buni sunt împietriți în peisaj. Nu pot să se adune și să facă ceva concret. Nu au energia sau stomacul să o facă. În industria asta, dacă nu ai stomac, n-
Agenda2006-17-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284936_a_286265]
-
la timp de studiat matematica!" Din păcate, prilejul fiind pierdut, tărîmul minunilor matematice ne este cel mai adesea refuzat, și nu atît din lipsa unor cunoștințe pe măsură, ci dintr-o inapetență constituțională față de lumea calculului matematic. Ceva s-a atrofiat iremediabil în ființa și fibra noastră, iar atrofia o resimțim la fel ca atunci cînd, pierzînd de tot un simț, o dată cu el dispare și felia de existență pe care o percepeai cu ajutorul lui. Pentru majoritatea dintre noi, matematica seamănă cu
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
ca niște uși de temniță/ peste creierul meu obosit" (vaccinat împotriva nemuririi). Efectul e degradarea ființei într-o cheie fiziologică, însoțită de eclipse de conștiință, precum un bacovianism explicit: "nu-i de mirare că-n cele din urmă/ simțurile se atrofiază/ mintea acceptă demența/ și se retrage-n tăcere/ într-un fir subțire de salivă/ ce curge singur în colțul gurii încremenite" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). De subliniat că disperarea nu e defel metafizică, ci exact materială
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
scleroza flexionară, sărăcirea lexicală și treptata mumificare a limbii. Într-un asemenea mediu verbal, chiar să vrei să fii orator, nu mai ai cu ce: ca o piele care a fost tăbăcită pînă la tocirea oricărei asperități, limba și-a atrofiat virtuțile expresive și a devenit stearpă. O folosim ca pe o apă de gură care trebuie să aibă efect aseptic, chiar dacă nu ne hrănește deloc. Și, riscînd invocarea unei teme într-atît de clasice că a devenit banală, limba rămîne totuși
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]