1,498 matches
-
nu reușesc să fie decît vreo două dintre cele amintite. Spre deosebire de restul textelor din volum, ele se reclamă de la o cu totul altă formulă, de factură optzecistă, aș zice, ușor anodină azi, deși lasă mai mult loc de manifestare ironiei auctoriale. Este însă o ironie mai puțin rafinată decît cea pe care am apreciat-o în romanul Blazare, de pildă, și complet lipsită de prezența în text a naratorului, fie ea și inegal dozată, ca în restul prozelor, ceea ce face ca
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
imediat diverse luări de poziție. Unii autori, care din punctul nostru de vedere nu merită onoarea de a fi numiți, au jubilat la nesperata ocazie de a-și justifica vechile adversități intelectuale și antipatiile ideologice printr-o chestiune de deontologie auctorială. Alții i-au reproșat autoarei neînțelegerea și reaua credință, reducționismul și tezismul - reproșuri care se verifică într-o bună măsură. Faptul că pretindea a fi identificat-o singură pe Evelyn Underhill, trecând sub tăcere transmiterea informației de la Zevedei Barbu la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să amplifice concretețea vieții. Spontaneitatea se bazează pe calcul, improvizația pe regie. În același mod, vom observa că aproape toate poeziile lui Emil Botta sunt construite cu o anume știință a regiei. Se pot urmări intrările în scenă, perorațiile, gesturile auctoriale etc. Știut este că un actor nu poate renunța la accesoriile sale. Așa cum bastonul, papionul, mănușile au rolul de a comunica ceva, constituindu-se într-un metalimbaj, obiectele în lirica autorului nostru sunt deosebit de semnificative în conturarea unui "decor" poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
există planuri, ci totul se aruncă deodată în flacăra mistuitoare a unei pasiuni născută dintr-o sensibilitate exacerbată. Meritul scriitoarei este cu atât mai mare cu cât ea este unică în literatura română prin lirismul prozei sale, reflectat în viziune auctorială. Autoarea a căutat în fiecare colțișor al sufletului și trupului său în infinitul ipostazelor existente, manifestate sau nemanifestate, expresii cărora le-a dat viață, eliberându-le în personajele sale feminine. Cu siguranță Hortensia Papadat-Bengescu a fost condusă de o luciditate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai bine spus, care este diferența dintre obiectivitate și subiectivitate și care dintre cele două atitudini narative fac apanajul scriiturii Hortensiei Papadat-Bengescu? Proza modernă europeană uzează mai degrabă de investigația amplă a universului interior și prea puțin de o atitudine auctorială obiectivă, dând uitării epicul pur pe care îl valorizează atît Lovinescu). Autoarea interbelică are o viziune mai mult decât clară asupra 43 trăsăturilor modernității în literatură, dezicându-se explicit de epicul ostentat la care o îndeamnă Lovinescu: „Ar trebui cumva
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
m-ar supăra cumplit ca cineva să aibă o asemenea convingere. Aș vrea totuși să spun că, în povestea noastră, un premiu luat sau neluat de Bărzăun la școală nu are nici o importanță. Dar absolut nici una" etc.) și delegarea vocii auctoriale în aceea a unui raisonneur ("E drept că uneori există situații foarte grele în viața fiecărui om. Nu poți scăpa de ele, orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de cei nepăsători, cu mintea-n hopuri și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
peste strat și coajă peste coajă. Și, înăuntru, fructul. Poate că ar trebui să scriu despre mine. Să mă textualizez. Mulți fac chestia asta. Să zic Mă cheamă Radu, am 28 de ani și sunt scriitor. (În acest glorios moment auctorial intru pe Messen ger, dau drumul la webcam și încep să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cum a dispărut Gabriela, iubita lui Dumitrașcu?), prozatorul introducând astfel, pe un palier al narațiunii sale imense, elemente de intrigă polițistă. A făcut-o și în alte cărți (în Animale bolnave, de exemplu), ca una din expresiile voinței de putere auctorială, am putea zice, care face și desface totul în roman, creează lumi coerente, psihologii și destine, după cum poate lăsa și fapte neexplicate.
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
niște fragmente al căror conținut te traumatizează la propriu. În ambele cazuri desfătarea estetică lipsește, și totuși atenția îți este trează. Granița care separă textul literar de regiunea corozivă a non-literaturii ține pînă la urmă de un dozaj al emoției auctoriale. De cîtă emoție pune autorul în cuvinte depinde în mare măsură efectul artistic pe care îl va obține. Dozajul acesta înseamnă sensibilitate supusă tehnicii scrisului. E ca o cernere cantitativă la capătul căreia intensitatea unui sentiment e trecută prin filtrul
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
satului, îngemănată cu aceasta). Trecutul nu mai e în stare a deveni prezent și nici prezentul nu mai e în stare a deveni trecut, deoarece "orășelul se scufundă lent în igrasie", precum într-un simbol al irevocabilei sale ruinări. Memoria auctorială halucinează: "mă torturează memoria iar memoria / e torturată de albul pereților / pe care luna pune focuri albe vîlvătăi / în formă de cai ce mă privesc cu ochii mei de cal obosit" (Insomniile bătrînului). Poetul își propune a arbora o mască
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
omenești. X sau Y fie a suferit cel mai tare, fie s-a împotrivit cel mai mult, fie a luptat și a suferit - simultan - ca nimeni altul. Toți ceilalți sunt umbre tremurătoare și efemere pe ecranul atenției și (auto)admirației auctoriale. Jurnalul asumat politic al lui Dumitru }epeneag are însă o densitate factuală puțin obișnuită. În el apar acțiuni și evenimente concrete, cu cap și coadă, cu urme în presa liberă occidentală; contestații violente, polemici extraliterare, liste ale tinerilor scriitori români
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
un roman. Ceea ce nu e puțin lucru. Indirect, mărturisirea lui Banu din ultima sa carte m-a făcut să deslușesc mai limpede eșafodajul care susține hermeneutica sa și, totodată, să înțeleg mai bine, ca cititor avizat, afinitatea mea față de strategiile auctoriale pe care le propune el. Întotdeauna m-am întrebat care sunt, de fapt, ingredientele incandescenței "riguros temperate" a cărților lui Banu, în ce constă, de fapt, inefabilul abordării sale, care îl singularizează printre critici. Și mi-am dat seama că
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
de strictă înțepeneală terminologică, al căror rost era convenționala îndeplinire a unor exigențe universitare. și toți știm ce înseamnă să te plictisești singur de ce ai scris, înghițind în sec de fiecare dată cînd ți se cere să-ți prezinți intenția auctorială. Ținînd seama de cîtă magmă sufletească există în acest om, scrierea tezei de doctorat trebuie să fi însemnat o experiență neplăcută, precum îmbrăcarea unei haine prea strîmte pentru el. Căci nu acesta - jargonul filozofic - e elementul în care Vianu Mureșan
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
aici nu fac decît să menționez eseul lui Alain Robbe-Grillet, Pour un Nouveau Roman, în care se subliniază golirea discursului de șarja semantică, psihologică, morală. Lumea este și atît. Autorul geometrizează și lasă să vorbească lucrurile ele însele, fără adaos auctorial. Poezia rezidă în ele însele, iar cititorul o trăiește prin propria participare. în sfîrșit, să înțelegem că proza "socialistă" n-ar face decît să reia, simplificator, achizițiile interbelice? Morala: în general sînt zgîrcit cu elogiile. Totuși, noua carte a Mihaelei
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
semnelor adoptate prin convenție. Numai că muzica așa-zisă conceptuală nu propune neapărat convenții. Nu presupune doar o învoială negociată între compozitor și interpret. Nici nu incumbă numai înțelegerea tacită de a admite unele sugestii, procedee, deprinderi provocate prin voința auctorială. Dincolo de convenție, învoială, înțelegere se află cultul pentru imagine. Servilismul vis-a-vis de ceea ce este vizual. înșurubarea unei civilizații a ochiului în lăcașurile uzurpate de către aceasta și părăsite de civilizația urechii ori de către formațiunile altor organe ale simțurilor noastre de toate
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
Victor Buciu A apărut și cea de-a treia carte despre opera lui Țepeneag, semnată de o tânără universitară de la Literele băimărene, Daiana Felecan, Între veghe și vis sau spațiul operei lui Dumitru Țepeneag, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2006. O notă auctorială precizează că nu citim o monografie, dar un șir de articole aduse la o anumită omogenitate. Adică, precizează autoarea undeva, un "studiu". La fel își alcătuise cartea sa, mai extinsă și mai sigură, personală, și N. Bârna. D. Felecan discută
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
pune în discuție perioada neagră a primului deceniu literar sub comunism și trecute la loc de cinste în bibliografiile universitare, studiile autoarei sibiene atrag automat încrederea oricărui tânăr cercetător. Aproape magnetic și pe toate liniile de forță, concomitent. O dată cu seria - auctorială și tematică - începută de Cartea Românească prin Trădarea intelectualilor. Reeducare și prigoană, sporul de vizibilitate a dus, în cazul Anei Selejan, la consolidarea unei imagini de incontestabil - și singular - specialist în domeniu. Ea pare a fi vag precedată de bogatele
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
relaxare prematură. E ca atunci cînd un autor își propune ca, de la prima pînă la ultima pagină a cărții, să fie mereu prezent în ceea ce scrie, nelăsînd fraza să-i scape din mînă. Un asemenea ghidaj exercitat de o intenție auctorială focalizată cu precizie nu numai că dă textului o consistență aparte, dar mai ales reușește să ocolească buclele de umplutură ale locurilor comune. Rezultatul este un scris "impostat", al cărui paradox este că analiza rece, strictă și uneori infinitezimală a
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
e senzuală și e mișto"... Simona Popescu simte nevoia să-și sublinieze continuu tinerețea spirituală, nonconformismul, atitudinea antielitistă, inclusiv prin asemenea alinieri jenante la limbajul străzii și al gangului - altfel, incriminat în cazul unor tineri poeți de azi. Oscilațiile eului auctorial (cu toate cele trei fațete ale sale, Profy, Scry și Sy, las tres Simonas devoalate cu voluptate exhibiționistă) indică, în fapt, suprapunerea unor deziderate complet opuse ale scriitoarei. Aceasta se vrea totodată, parcă neconștientizând contradicțiile, în centrul canonului și în
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
critic, fie prin vanitatea nemăsurată a scriitorului adevărat care a fost deja recunoscut ca atare. Neînțeleși, persecutați, marginalizați se cred mai toți, indiferent de locul - central sau periferic - pe care îl ocupă; iar din acest val al pretențiilor și lamentațiilor auctoriale ce se îndreaptă, zilnic, spre E. Lovinescu se poate cuantifica rolul său canonizator pe scena literaturii noastre. Presiunea autorilor indică, în fond, statura criticului, însumarea portretelor dă un autoportret. Parte din reverberațiile de studii clasiciste ale criticului modernist, parte din
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
Sîrbu îl situează pe Narator în centrul discursului, nu doar prin faptul că discursurile tuturor celorlalte personaje se raportează direct la spusele sale, ci și prin conținutul monologului său ce transcrie fidel gîndurile scriitorului. E o situare ontologică a eului auctorial în relație cu lumea narată, metodă numită de Serge Doubrovsky "autoficțiune", iar de Gerard Genette "homodiegetică". în felul acesta, caracterul de mărturie patetică al scrierii dobîndește o pondere specială, augmentînd forța persuasivă a textului. Procedeul lui Sîrbu e cu atît
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
narativ al unei muzici - cam ca muștarul peste crenvurști -, ci dă un înțeles suplimentar muzicii grație, vorba lui Adorno, unor gesturi solidificate capabile să comunice conotații, precum și o pluralitate de sensuri ce depășesc intenția și voința compozitorului, ignorînd chiar programarea auctorială. Existența componistică presupune însă și altfel de "programări". Bunăoară, Remus Georgescu însuși a fost parcă planificat să ducă povara unor roluri administrative pe care nu le-a rîvnit, singura consolare fiindu-i compoziția. A fost ani de-a rîndul directorul
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
la numitorul comun pe care el îl deține, ci, dimpotrivă, să le proiecteze multiplu și divers, distribuindu-le în roluri care să le convină. În care să se miște cu naturalețe, fără sarcina de a prelua și a ilustra axiomele auctoriale. Aș spune, mai în glumă, mai în serios, și ca să închei odată cu aceste considerațiuni teoretice, că prozatorul realist a descoperit, în avans, principiile moderne ale subsidiarității. Comunitățile locale și personajele individuale își gestionează autonom existența, fără indicații prețioase, până în momentul
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
Gheorghe Grigurcu Cît privește celelalte personaje ale Jurnalului, care contextualizează spontanul portret de căpetenie, cel auctorial, ele posedă ca numitor comun o incisivitate, nu doar o agerime a condeiului critic ci și o anafectivitate. Mihail Sebastian e un excelent observator rece al deficiențelor omenești, un colector al nuanțelor deriziunii, sub semnul unei inteligențe stilate, al unei
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
o saturație de sine, o insatisfacție a propriului discurs analitic, o tînjire a introvertirii către extrovertire. în orice caz, Jurnalul dă o satisfacție nescontată a unei atari nostalgii care ni se înfățișează fără obiect în măsura în care deducem din textul său figura auctorială la modul unui personaj. Căci rezultanta numeroaselor consemnări evenimențiale ori de meteorologie epocală, a defilării unui mare număr de indivizi și, evident, a mereu reluatelor autoscopii o reprezintă o asemenea imagine a scriitorului pe care o putem glosa ca și cum am
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]