421 matches
-
noțiunea mijlocitoare de gîndire și că existența sufletului imaterial a fost dedusă din ipoteza îndoielii, înțeleasă ca și identificată cu eroarea. ) Poate fi considerat evident că la nivel conceptual, rolul mijlocitor al gîndirii este mai mult implicit în desfășurarea argumentației augustiniene dar identificarea îndoielii cu eroarea nu mai este atât de evident implicită. La Augustin îndoiala este la fel de hiperbolică și de explicită ca și la Descartes. În acest sens, în capitolul III al Solilocviilor apare următorul dialog între Rațiune și cel
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Brochard apreciază că .) Îndoiala scepticilor e un scop, cea a lui Descartes e un mijloc ; Descartes însuși subliniază, la sfârșitul Meditațiilor, caracterul provizoriu al îndoielii. Așadar, pentru că este doar un mijloc, îndoiala nu poate fi decât provizorie, atât în demersul augustinian cât și în cel cartesian, iar ca drum real, ca exercițiu trăit al uzitării facultății de raționare , îndoiala are aceeași valoare a autenticității, deopotrivă la Augustin și Descartes; deschiderile ei sunt însă fundamental diferite. În legătură cu paralela dintre cogito-ul cartesian și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
s-a înnămolit într-o sterilitate plictisitoare, Descartes vine să schimbe tonul, în cel de la care a plecat cultura materială a Europei de azi. Dacă în ceea ce privește scopul folosirii cogito ului, diferențele între Augustin și Descartes sunt nete, prezentarea substanței cogito-ului augustinian va dezvălui o stare de lucruri contrară și anume o clară filiație de doctrină a cogito-ului cartesian din cel augustin. Augustin își prezintă cel mai limpede și complet argumentul cogito-ului în De trinitate. Acesta apare însă și în Solilocvii și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cartea aX a capitolul 10. Mersenne și Arnauld, după apariția Meditațiilor, l-au atenționat pe Descartes în legatură cu toate aceste texte, dar el a găsit întotdeauna, cu abilitatea ce-l caracterizează, motive pentru a-și demarca scrierile de cele augustiniene cu scopul de a-și apăra , cu orice preț , originalitatea. Arnauld, în Al VI-lea șir de obiecții la Meditații, a invocat fragmentul din De libero arbitro în care Alypius vrea sa-i dovedească lui Evodius existența lui Dumnezeu. Pentru
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nu putem fi nimic în afara conștiinței și iubirii de sine. Descartes a catalogat toate aceste idei ca avînd un caracter exclusiv teologic, dogmatic, cu scopul de a și pune scrierile proprii într-o lumină originală. El a vorbit despre cogito-ul augustinian ca despre un instrument menit a sluji exclusiv dogma Trinității, ignorînd voit și textul din De trinitate în care Augustin, pornind tot de la « Gîndesc deci exist», folosește preponderent argumente filosofice atunci cînd apreciază că între suflet și corp există o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
evangheliei, În vreme ce Iuda este prezentat până la ultima suflare. Autoarea consideră, pe baza unui dosar de mărturii antice, că, În ochii lui Matei, sinuciderea lui Iuda are un sens pozitiv, nicidecum condamnabil. Condamnarea sinuciderii ar fi un efect, târziu, al teoriei augustiniene din De Civitate Dei. În primele secole creștine autosuprimarea ar fi fost privită ca o soluție onorabilă, În anumite Împrejurări. Iuda este „sinucis” de către Matei din două motive: 1) pentru a-i fi salvată in extremis onoarea de ucenic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
13, 2007, pp.282-286. Referințele se referă la paginile manuscrisului copt. Am folosit următoarele studii consacrate subiectului: Y. Congar, „Le blasphème contre l'Esprit”, În Mélanges Schillebeeckx, Paris, 1976, pp. 17-29; E. Lamirande, „Le péché contre le Saint-Esprit”, În Biblia Augustiniana 32, Paris, 1965, pp. 748-749; E. Lövestam, Spiritus Blasphemia. Eine studie zu Mk 3, 28ss par Mt 12, 31ss, Lk 12, 10, Lund, 1968; E. Mangenot, „Blasphème contre le Saint-Esprit”, În Dictionnaire de théologie catholique, 1923, pp. 910-916; J.C. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Este Spiritus Sanctus, este inspirație, forță determinantă a spiritualității creștine: astfel eu cred în Spiritul Sfânt. Dogma Sfintei Treimi, formulată prin categorii elenistice și idei care ne sunt străine, pot să o înțeleg în lumina Sfintei Scripturi: nu după speculația augustiniană despre Sfânta Treime după care credință în "1=3" și "3=1", ci conform Noului Testament, drept credință în Dumnezeul unic și Tată prin Isus Cristos, Fiul pe care El l-a trimis în Spiritul Sfânt, Spirit al lui Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mult mai târziu). Dimpotrivă, relația dintre ele era una de complementaritate, derivată din imbricarea lor În cadrul mai larg al Universului creștin, conceput, În ciuda marii sale diversități, ca unitar prin creația divină care Îl generase. Deși se născuseră, potrivit binecunoscutei metafore augustiniene, din „două iubiri” fundamental diferite („iubirea de sine până la disprețul față de Dumnezeu” și „iubirea de Dumnezeu până la disprețul de sine”), iar scopurile lor imediate și ultime erau distincte, cele două „cetăți” erau sortite să rămână „de-a valma amestecate În
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
opri succint la prima și ultima ipostază, cea a imaginilor utopice și cea a imaginilor distopice. În anii 50, regimul comunist manifesta un anumit grad de omogenitate datorită impunerii regimului stalinist. Este pe-rioada pe care Jowitt o denumește metaforic "perioada augustiniană", adică cea a afirmării versiunii sovietice a comunis-mului293. "Stalin, observă Julian Hale referindu-se la cazul României, căruia i se oferise 90% mână liberă de către Churchill, avea destulă grijă de români ca să-i introducă în ceea ce el înțelegea prin viață
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
reprezintă pe cei superiori și că restul lumii este inferioară; trebuie să îi ataci pe inferiori, să menții coeziunea și unitatea superiorilor. Cetatea lui Dumnezeu față în față cu cetatea omului. Nu pretind că Stalin a fost un romano-catolic sau augustinian, dar în termeni analogi, erau la fel. Imediat ce dizolvi tensiunea dintre grupul superior și societate, dacă grupul nu consimte să permită membrilor societății să fie egali ca indivizi, un singur lucru se poate întâmpla acelui grup: devine corupt. Aquinas, de
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
scilicet sapientiae et scientiae [...] datus sit Augustino”, citim în Christus unus omnium magister. Bonaventura preferă, deci, tradiția platonico-augustiniană celei aristotelice, deoarece pentru cea dintâi filosofia este deschisă transcendenței, este teoretizarea suspinului lucrurilor și al omului după Dumnezeu și, în elaborarea augustiniană, clarificarea implicațiilor existențiale ale credinței; în schimb pentru cea de-a doua filosofia este o reflecție autonomă și, din multe puncte de vedere, închisă în sine, și tocmai din acest motiv, deviantă. Filosofia de inspirație aristotelică nu putea susține efortul
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
trecut. În felul acesta progresează știința. Sunt două modalitățile prin care se ajunge la cunoaștere: «prin argumentare și prin experiment». Adevărurile naturale sunt cunoscute prin intermediul experienței externe, ce are loc prin simțuri, în timp ce prin experiența internă, care este iluminarea divină augustiniană, ajungem la adevărurile supranaturale. Susținător, ca și Grosseteste, a temeiurilor matematice, cercetător al fizicii și în mod deosebit al opticii, Bacon a înțeles legea reflexiei și a refracției luminii, a studiat lentilele, și tot lui îi este atribuită inventarea ochelarilor
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
atracție în domeniul medievalisticii și a Renașterii cum ar fi: Scrisorile lui Peter cel Venerabil (2 volume), Oameni și Putere în Bizanț, Impozitele monastice: de la origini până la secolul XII (1964), Renaștere și Reînnoire în secolul XX, Istoria Medievală și Preceptul Augustinian (1999). Până acum profesorul Constable a scris și editat în jur de 20 de cărți și mai mult de 80 de articole științifice, în prezent fiind pensionat. În introducerea cărții lor, autorii ne precizează cum a început proiectul, printr-o
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Law, Transactions of the American Philosophical Society, n.s., 43:2 (Philadelphia, 1953), 723; și A. J. Droge și J. D. Tabor, A Noble Death: Suicide and Martyrdom among Christians and Jews în Antiquity (Sân Francisco, 1992), sp. 167-183 în "răsturnarea augustiniana" a concepției anterior pozitive despre suicid. 75 XVI Toledo 693, c. 4, în Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, ed. G. D. Mansi, 31 vol. (Florența-Veneția, 1759-1798) XII, 71-72, si Poenitentiale Vigilanuum, în Die Bussordnungen der abendländischen Kirche, ed. F.
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
o influență hotărâtoare asupra dezvoltării subiectivității moderne. Imaginarul religios al sec. XVII este analizat prin prisma unor opere reprezentative aparținând lui Corneille, Drélincourt, Racine etc. Fețele sacrului sunt descrise și confruntate pornind de la Dumnezeul matematic al lui Descartes, de la divinitatea augustiniană a lui Pascal și ajungând la "Mirele divin", la Dumnezeul atotputernic, strălucitor și infinit accesibil al lui Malebranche. De la imaginarul religios se trece la cel social și politic, ilustrat atât prin literatură cât și prin capodopere de arhitectură sau de
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
limbă engleză, este și autorul unor jurnale (de idei, și nu numai). Personalitate multiplă - a spune „scindată” e prea puțin -, și-a schimbat de mai multe ori nu numai viața, ci și modul de a scrie filozofie. Confesiunea, după model augustinian, l-a ajutat ă depășească fiecare nouă etapă. Interesat de matematică și logică (un rol cunoscut jucând în această orientare admirația și prietenia pentru Bertrand Russell), înclinat spre asceză și însingurare, care l-au purtat în primăvara anului 1914 în
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
sugestii savuroase poate, dar lipsite de maliție. Pentru dezabuzați, sună a oracol adolescentin; dar recuperarea adevăratei vieți, a fericirii și speranței e condiționată de curajul de-a recupera frăgezimea aurorală a sufletului de străin și călător, în acea tânjitoare așteptare augustiniană a regatului celest. Așteptarea pe care solarul Augustin a dezvoltat-o pornind de la harta traseului descris în epistolele pauline. Nu întâmplător amintesc de cei doi mari discipoli ai lui Cristos, de vreme ce opera lui Coelho se pretează cel mai bine unei
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
Unterberger, care începând din 1751, în alternanță cu P. Troger, a îndeplinit funcția de director al Academiei din Viena. El a realizat opere remarcabile, caracteristice pentru pictura barocă, cum ar fi altarele concepute pentru Stephansdom din Viena, pentru biserica ordinului augustinienilor și pentru catedrala din Brixen. La solicitarea administrației civile și bisericești a Banatului, reputatul artist a prezentat trei schițe cu trei variante de altar. Unul dintre desene l-a avut în centru pe Sf. Ioan de Nepomuk, alături fiind prezentă
Agenda2003-16-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280929_a_282258]
-
ne lămurește că ea „vizează conștiința transcendentală, luată în considerare, pe căi învecinate, și de către E. Husserl sau de către Maestrul Eckhart. În această privință (ni se spune mai departe), Ovidiu este întruparea dinamică a unui concept, proiectată în lumina neoplatonismului augustinian” (p. 94). Fără să lămurească oricât de puțin aceste cel puțin îndrăznețe paralele, autorul vorbește pe aceeași pagină despre „iluminările succesive” ale conștiinței personajului principal din romanul analizat, ca „având rolul reducerii eidetice” (corect ar fi fost reducției eidetice - însă
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
prin care sîntem invitați a pași e un revers al Edenului, nu însă un Infern, căci pedeapsă nu este explicită, ci difuza într-un mediu de eclipse, de goluri, de umbre, de riduri, într-un climat care ar justifica ideea augustiniana că Răul n-are o existență ontologica, fiind doar o absență a Binelui: "o mare eclipsă e această naștere/ a zis și în golurile dintre urlete/ nu va putea ridica/ niciodată catarg// cu plînsul încet al unei somnambule/ s-a
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
nu cu părere de rău sau de silă, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună” - 2 Corinteni 9, 7 - unusquisque prout destinavit corde suo non ex tristitia aut ex necessitate hilarem enim datorem diligit Deus. Câteva explicații augustiniene: cateheza va cuprinde o narratio plena și scopul povestirii este iubirea lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne pierdem în dezvoltarea cauzelor și nu e recomandat apelul la termeni abstracți, obositori. Acest mod de catehizare este potrivit pentru rudes. În alt
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
apoi poruncește ceea ce vrei” (da quod jubes, et jube quod vis). În traducerea românească de la Editura Humanitas, București, 1998, textul este de aflat la p. 366. footnote>! Cuvântările lui erau de la suflet la suflet (cor ad cor loquitur). Stilul predicii augustiniene e întreit: submissa dictio, temperata dictio și granda dicendi genus, feluri care corespund împărțirii făcute de Dionisie din Halicarnas (stilul inferior, mediu și superior)<footnote Nicolae Corneanu, Studii patristice, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1984, 161. footnote>. Întrebuințarea celor trei stiluri
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
învățatul creștin trebuie să se reculeagă și să se roage. Se roagă pentru sine (ca Dumnezeu să-l inspire), se roagă pentru cei cărora le va predica (pentru ca Dumnezeu să facă astfel încât învățătura lui să nu fie în zadar). Regula augustiniană spune că totul trebuie sacrificat clarității, inclusiv, dacă e nevoie, față cu un catecumen de un fel anume, corectitudinea gramaticală. La ce bun o elocuție corectă dacă ascultătorul nu o înțelege? Doar că ascultătorul este totul! Dacă el nu este
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
invizibilului", ruptă de lumea fizică, de factură alegorizantă, urmează o deschidere către peisaj, ca simptom al renunțării individului de-a se refugia în sine: "De la Petrarca la Rousseau se înfăptuiește o treptată eliberare a percepției omului de acest canon ascetic augustinian". Referințele se relaxează, fiind menționați, alături de Rousseau, "s-ar zice primul care a stat pe o stîncă și, uitîndu-se la frumosul din jur, a fost într-atît de impresionat, încît n-a mai deschis nici o carte", și de Wordsworth, Shelley, Delille
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]