482 matches
-
care și a celui galițian. Termenul de instituire a noii administrații a fost stabilit de împăratul Iosif II, el fiind 1 noiembrie 1786. Predarea agendelor politico-administrative de către militari a mai durat până la începutul anului 1787, așa cum rezultă din notele Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece și a guvernatorului Galiției 232. La operațiunea de predarea și preluare a puterii politice în provincie, concepistul Vasile Balș l-a asistat pe referentul pentru probleme galițiene al Cancelariei, baronul von Margelik oferindu-i diferite informații 233. În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Galiția și de a introduce aici un regim civil, cerându-i să ia măsurile necesare în vederea introducerii în această provincie a instanțelor civile, în locul celor militare 234. Cu întocmirea planului de organizare a justiției în Bucovina a fost însărcinat consilierul aulic Franz Georg von Keess un bun cunoscător al organizării judecătorești a Galiției. Concepistul Vasile Balș a fost desemnat să-l asiste din partea Consiliului Aulic de Război, cu toată priceperea și cunoștințele sale în domeniu. La ședința din 22 septembrie 1786
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
celor militare 234. Cu întocmirea planului de organizare a justiției în Bucovina a fost însărcinat consilierul aulic Franz Georg von Keess un bun cunoscător al organizării judecătorești a Galiției. Concepistul Vasile Balș a fost desemnat să-l asiste din partea Consiliului Aulic de Război, cu toată priceperea și cunoștințele sale în domeniu. La ședința din 22 septembrie 1786 a Înaltei Curți de Justiție, în care s-a dezbătut referatul întocmit de Keess, au participat pe lângă referent, președintele Seilern, împreună cu consilierii săi: contele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ședința din 22 septembrie 1786 a Înaltei Curți de Justiție, în care s-a dezbătut referatul întocmit de Keess, au participat pe lângă referent, președintele Seilern, împreună cu consilierii săi: contele Ugarte, baronul Karg, Haimerle, Froidevo, contele Krukowiecki și Nikorowicz; precum și consilierul aulic Dornfeld, din partea Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece; iar din partea Consiliului Aulic de Război: consilierii aulici Türkheim și Webern și concepistul Vasile Balș235. În urma discuțiilor purtate, în cadrul cărora s-a remarcat boierul bucovinean, membrii comisiei au acceptat referatul, aducându-i unele corecturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
1786 a Înaltei Curți de Justiție, în care s-a dezbătut referatul întocmit de Keess, au participat pe lângă referent, președintele Seilern, împreună cu consilierii săi: contele Ugarte, baronul Karg, Haimerle, Froidevo, contele Krukowiecki și Nikorowicz; precum și consilierul aulic Dornfeld, din partea Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece; iar din partea Consiliului Aulic de Război: consilierii aulici Türkheim și Webern și concepistul Vasile Balș235. În urma discuțiilor purtate, în cadrul cărora s-a remarcat boierul bucovinean, membrii comisiei au acceptat referatul, aducându-i unele corecturi și îmbunătățiri ce vizau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în care s-a dezbătut referatul întocmit de Keess, au participat pe lângă referent, președintele Seilern, împreună cu consilierii săi: contele Ugarte, baronul Karg, Haimerle, Froidevo, contele Krukowiecki și Nikorowicz; precum și consilierul aulic Dornfeld, din partea Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece; iar din partea Consiliului Aulic de Război: consilierii aulici Türkheim și Webern și concepistul Vasile Balș235. În urma discuțiilor purtate, în cadrul cărora s-a remarcat boierul bucovinean, membrii comisiei au acceptat referatul, aducându-i unele corecturi și îmbunătățiri ce vizau, în principal, înființarea de judecătorii civile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
dezbătut referatul întocmit de Keess, au participat pe lângă referent, președintele Seilern, împreună cu consilierii săi: contele Ugarte, baronul Karg, Haimerle, Froidevo, contele Krukowiecki și Nikorowicz; precum și consilierul aulic Dornfeld, din partea Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece; iar din partea Consiliului Aulic de Război: consilierii aulici Türkheim și Webern și concepistul Vasile Balș235. În urma discuțiilor purtate, în cadrul cărora s-a remarcat boierul bucovinean, membrii comisiei au acceptat referatul, aducându-i unele corecturi și îmbunătățiri ce vizau, în principal, înființarea de judecătorii civile pentru judecarea pricinilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
iar în noile circumstanțele date de război s-ar putea impune recunoașterea drepturilor lui Balș în aceste țări. Deasemenea, împăratul i-a dat asigurări că va fi mulțumit de avantajele și prestigiul funcției, în momentul transferării sale din serviciul Consiliului Aulic de Război, la Cancelaria Aulică Unită Boemiano-Austriacă, cerându-i însă să nu facă uz de privilegiile obținute față de nici o persoană 241. Ca urmare, pe 27 noiembrie 1786, contele Kollowrat făcea cunoscut șefului Consiliului Aulic de Război că împăratul a poruncit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de război s-ar putea impune recunoașterea drepturilor lui Balș în aceste țări. Deasemenea, împăratul i-a dat asigurări că va fi mulțumit de avantajele și prestigiul funcției, în momentul transferării sale din serviciul Consiliului Aulic de Război, la Cancelaria Aulică Unită Boemiano-Austriacă, cerându-i însă să nu facă uz de privilegiile obținute față de nici o persoană 241. Ca urmare, pe 27 noiembrie 1786, contele Kollowrat făcea cunoscut șefului Consiliului Aulic de Război că împăratul a poruncit mutarea concepistului Vasile Balș de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
momentul transferării sale din serviciul Consiliului Aulic de Război, la Cancelaria Aulică Unită Boemiano-Austriacă, cerându-i însă să nu facă uz de privilegiile obținute față de nici o persoană 241. Ca urmare, pe 27 noiembrie 1786, contele Kollowrat făcea cunoscut șefului Consiliului Aulic de Război că împăratul a poruncit mutarea concepistului Vasile Balș de la această instituție, la Cancelaria Aulică Reunită Boemiano-Austriacă, deoarece Bucovina a fost unită cu administrația provincială a Galiției, ce se afla în subordinea acesteia. La începutul lunii decembrie, lui Balș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
însă să nu facă uz de privilegiile obținute față de nici o persoană 241. Ca urmare, pe 27 noiembrie 1786, contele Kollowrat făcea cunoscut șefului Consiliului Aulic de Război că împăratul a poruncit mutarea concepistului Vasile Balș de la această instituție, la Cancelaria Aulică Reunită Boemiano-Austriacă, deoarece Bucovina a fost unită cu administrația provincială a Galiției, ce se afla în subordinea acesteia. La începutul lunii decembrie, lui Balș îi era adus la cunoștință decretul imperial de mutare în serviciul cancelariei politice a curții, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ce se afla în subordinea acesteia. La începutul lunii decembrie, lui Balș îi era adus la cunoștință decretul imperial de mutare în serviciul cancelariei politice a curții, cu păstrarea aceluiași salar de 1.000 de florini 242. În serviciul Cancelariei Aulice Unite, concepistului Vasile Balș i-a revenit răspunderea traducerii în limba română a ordonanțelor, patentelor și a legilor imperiale, care erau destinate Bucovinei. În efectuarea acestor însemnate traduceri juridice, el l-a antrenat pe mai vechiul său colaborator și apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
după unificarea administrativă cu Galiția, precum ordonanțele judiciare, ordonanțele de taxare, patenta de supușenie sau prima parte a Codului Civil austriac, opera renumitului jurist Martini, erau în curs de a fi traduse în limba română "sub îndrumarea și supravegherea concepistului aulic Balș", urmând a fi tipărite apoi în germană și română. Tirajul era socotit în jur de 300 de exemplare, potrivit estimărilor contelui Brigido, șeful Administrației Galiției, care socotea la atât numărul localităților și parohiilor existente în provincie 244. Traducerea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cu traducerea primei părți a codului civil, Ion Budai-Deleanu a primit să traducă în limba română și noul cod penal austriac, promulgat pe 13 ianuarie 1787 de împăratul Iosif al II-lea. La finele lunii februarie a aceluiași an, Comisia Aulică a Compilațiilor raporta Consiliului de Stat că acesta încă nu terminase traducerea 247. În condițiile în care transpunerea termenilor juridici latini și germani în română ridica traducătorului numeroase greutăți terminologice, apariția acesteia va mai întârzia până spre sfârșitul anului, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în limba română, ardelenii Georg Oechsner și Ioan Budai-Deleanu, primul ajungând grefier la Tribunalul provincial din Lemberg, iar cel de-al doilea secretar al aceleiași instanțe 255. III.12. Boala și dizgrația În timpul îndeplinirii stresantelor sale îndatoriri oficiale la Cancelaria Aulică Reunită Boemiano-Austriacă, în primăvara anului 1788, extenuarea provocată de activitatea susținută depusă în slujba serviciului l-au făcut să aibă unele căderi nervoase, care au fost interpretate de contele Odonel referent la aceeași instituție, ca semne ale unei boli nervoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
forța de acasă, din locuința închiriată de el în casa cu nr. 891 și l-a internat în mod silnic în noul Spital general din Viena, ca fiind nebun, în pofida protestelor lui Balș256. Câteva luni mai târziu, la întrebarea Cancelariei Aulice referitoare la data reîntoarcerii lui Balș în serviciul său, pe 19 septembrie 1788, același conte Odonel raporta că, potrivit declarațiilor direcțiunii Spitalului, acesta ar fi nebun și că nu ar fi nici o speranță de vindecare a sa257. Situația raportată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pentru chirie și diminuarea salariului lui Balș, de la 1.000, la 365 de florini, începând din decembrie 1788. Totodată, avându-se în vedere situația boierului bucovinean, s-a hotărât punerea sa sub tutelă și instituirea unui curator, în persoana concepistului aulic von Widmann, care avea sarcina de a-l vizita din când în când la spital și de a se îngriji de veniturile sale, ținându-i în ordine socoteala cheltuielilor 258. În aparență, aceasta a fost varianta oficială. În realitate însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din Ungaria și Țările de Jos3. În acest sens, în provinciile aparținând de coroana maghiară, împăratul a reintrodus vechea constituție a comitatelor, precum și limba latină, ca limbă de cancelarie, păstrând totuși limba germană pentru corespondența cu autoritățile centrale. Competența Cancelariei Aulice Ungare (Ungarische Hofkanzlei) a fost extinsă asupra agendelor ungare privitoare la probleme ecleziastice, școlare, de cenzură și de fundații. Totodată, au fost despărțite problemele camerale, comerciale și montanistice ungare și transilvănene de cele austriece, primele fiind puse toate sub ascultarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Ungarische Hofkanzlei) a fost extinsă asupra agendelor ungare privitoare la probleme ecleziastice, școlare, de cenzură și de fundații. Totodată, au fost despărțite problemele camerale, comerciale și montanistice ungare și transilvănene de cele austriece, primele fiind puse toate sub ascultarea Cămării Aulice Ungare (Ungarische Hofkammer)4. Pentru a înfrânge opoziția stărilor din Ungaria, care, la Dieta de la Ofen, din toamna anului 1790, agitau ideea încheierii unui nou contract între dinastie și națiunea nobiliară ungară 5, împăratul Leopold al II-lea a îmbinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a îmbinat politica de concesii cu cea de presiune, provocând, prin diferiți agenți, agitații țărănești îndreptate împotriva stărilor privilegiate. Totodată, a fost convocat la 1 septembrie 1790, la Timișoara, Congresul Național Illir (sârb), care dorea autonomia Banatului și o cancelarie aulică proprie la Viena. Un an mai târziu, la 20 februarie 1791, a fost reînființată Cancelaria Aulică Transilvăneană și Illirică (Siebenbürgischen und Illyrischen Hofkanzlei)6. Față de pretențiile Dietei maghiare de la Ofen, privitoare la scoaterea Galiției din rândul provinciilor ereditare austriece și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
împotriva stărilor privilegiate. Totodată, a fost convocat la 1 septembrie 1790, la Timișoara, Congresul Național Illir (sârb), care dorea autonomia Banatului și o cancelarie aulică proprie la Viena. Un an mai târziu, la 20 februarie 1791, a fost reînființată Cancelaria Aulică Transilvăneană și Illirică (Siebenbürgischen und Illyrischen Hofkanzlei)6. Față de pretențiile Dietei maghiare de la Ofen, privitoare la scoaterea Galiției din rândul provinciilor ereditare austriece și unirea ei cu Ungaria, bibliotecarul Universității din Lemberg, Heinrich Gottfried von Bretschneider, publica în limbile polonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sale în viața publică. Doleanțele stărilor bucovinene, cuprinse în memoriu, vor găsi un ecou favorabil la autoritățile centrale vieneze. În expunerea asupra problemei despărțirii Bucovinei de Galiția, prezentată împăratului la începutul lunii iunie 1790, de Cancelaria Reunită Boemiano-Austriacă, de Cămara Aulică și de Banca Deputăției Ministeriale (Ministerial Banco Deputation)13, erau aduse o serie de argumente desprinse din memoriul bucovinean. Expunerea arăta că partea din Moldova cedată imperiului de Poartă în 1775, numită acum Bucovina, a fost unită în anul 1786
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lor, unde primeau funcțiile și demnitățile dorite. Pe de altă parte, comunitatea de limbă și de obiceiuri, ca și legăturile familiale între cei din Bucovina și cei din Moldova, făceau total ineficace pentru locuitorul bucovinean legea domiciliului. De aceea, Cancelaria Aulică, Cămara Aulică și Banco-Deputăția Ministerială erau de părere că Bucovina trebuie despărțită formal de Galiția și tratată ca "o provincie aparte"15. Pe baza acestei expuneri, cancelarul Kollowrat înainta împăratului un referat în care propunea despărțirea Bucovinei de Galiția, începând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
primeau funcțiile și demnitățile dorite. Pe de altă parte, comunitatea de limbă și de obiceiuri, ca și legăturile familiale între cei din Bucovina și cei din Moldova, făceau total ineficace pentru locuitorul bucovinean legea domiciliului. De aceea, Cancelaria Aulică, Cămara Aulică și Banco-Deputăția Ministerială erau de părere că Bucovina trebuie despărțită formal de Galiția și tratată ca "o provincie aparte"15. Pe baza acestei expuneri, cancelarul Kollowrat înainta împăratului un referat în care propunea despărțirea Bucovinei de Galiția, începând cu 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
situația politică, economică și militară internă și internațională, nu era aprobată înființarea unei administrații provinciale costisitoare, Bucovina continuând să rămână, sub raport politic și juridic, în stare de dependență față de Galiția, ce-i drept mult mai laxă17. Ca urmare, cancelarul aulic Leopold conte von Kollowrat a întocmit o patentă, sancționată de suveran, care a fost trimisă la 12 septembrie 1790 Guberniumului Galiției spre publicare 18. Prin această patentă imperială, publicată în Lemberg, la 29 septembrie 1790, stările nobiliare bucovinene erau scoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]