430 matches
-
ani, părea mai în vârstă, era înalt, zvelt, cu ochii aprinși de o vioiciune veche ce stăruia să iasă mereu la iveală. Spre prânz - acum la pensie - după unele trebăluiri mărunte în gospodărie, neînsemnate, pe care le considera, însă, importante, aureolate de intervențiile lui, ignorând în această privință prezența soției, pe care n-o socotea iscusită „pentru lucruri atât de delicate”, fără a le preciza care anume, se așeza, spre reconfortare, în fotoliul din ultima cameră, pentru a citi un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mică decât el, era la fel de vioaie, vorbea mult, aproape interminabil, nu avea nimic contrafăcut. Purta un respect deosebit soțului pentru funcția ce o deținuse, se mira chiar, cum a putut duce pe umeri atâta vreme o asemenea răspundere ce îi aureola și ei, era sigură, circulația socială printre puținele prietene care-i frecventau casa, vecine sau cunoștințe din cartier, ori, când era cazul, printre patronii magazinelor de pe strada principală - lumină secretă ce-i susținea anii ca pe niște bolți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă las de bunăvoie prins. Am plecat de la Bibliotecă buimăcit, dezorientat. Am rătăcit pe străzile din jurul Cișmigiului, m-am lăsat jucat de această lumină a dimineții nefirești de blânde pentru un miez de iarnă, fără zăpadă. Am privit vârfurile plopilor aureolați de un aur mătăsos. Am mers fără gând până am ajuns aici, la „Colombo“. Cafeneaua de demult e acum o mizeră cofetărie. Nu mă interesează asta, nici nu observ. Vreau doar să scriu și mi-i indiferent la ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adus, aceasta-i întrebarea ce stăruie și năruie liniștea mea. Deodată, se aud mișcări la lacăt. Se trag zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea brăzdată ușor și obrajii supți, zăbovind în prag pentru a se orienta, părea o icoană vie. Se apropie apoi de mine șimi ia o mână, iar cu cealaltă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și farfurii sparte. Zări o sticlă pe jumătate plină lângă aparatul de radio, o deschise, dar mușchii gâtului îi erau prea congestionați, așa că o aruncă, doborând jaluzelele. Se duse la fereastră și privi afară, unde îl văzu pe Dudley Smith aureolat de becul stâlpului de pe stradă. Și știu că Dudley știe. Iar mâine vor ști toți. Momeală pentru șantaj. Numele lui în dosarele cu delicte sexuale. Numele lui bălăcărit în tot felul de poante la Chateau Marmont. Mașini care știu. Droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adâncea în rugăciune. Avea o religie proprie, făurită din împletirea budismului cu creștinismul ortodox. Când avea 25 de ani, tot Berlinul îi era la picioare și se credea atotputernic, nu mai intra pe nici o ușă, atât de mare îi era aureola. Un preot budist care îi devenise îndrumător spiritual i-a spus atunci că tot succesul e relativ, deoarece omul nu este decât o furnică în fața infinitului, și această învățătură l-a făcut pe Sergiu mai puțin vanitos. Eu îl tachinam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nu vedea decât ce vrea, și anume gleznele femeilor; Lina cu boala ei de veri și verișoare și ea însăși, Mini, care pentru a-și complecta ierbariul se vârâse în așa buruieni! Se simți micșorată. Cercul de izolare, care o aureola obicinuit, părea înlunecat . Mini credea că în jurul fiecăruia, undele simțirei răspîndiie nu se risipesc, ci se condensează într-un nimb. Trăim, astfel, înconjurați ca de o pavăză de emanațiunea noastră spirituală în jurul formei materiale. Stăm alături unii de alții, despărțiți
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
studiilor și al titlurilor academice sau științifice obținute ulterior. Bunul simț, sentimentul rușinii, primele elemente ale conduitei politicoase, deprinderile simple de muncă, respectul față de semeni, ordinea și disciplina etc. sunt doar câteva dintre atributele fundamentale ale educației în familie care aureolează viața și personalitatea celor care le au. În educația familială se fac și greșeli. Cauzele acestora sunt multiple: dragostea fără măsură, toleranța excesivă, neglijarea trebuințelor și cerințelor copilului, atitudinile cu impact nefast asupra caracterului acestuia cum ar fi violența verbală
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
adâncea în rugăciune. Avea o religie proprie, făurită din împletirea budismului cu creștinismul ortodox. Când avea 25 de ani, tot Berlinul îi era la picioare și se credea atotputernic, nu mai intra pe nici o ușă, atât de mare îi era aureola. Un preot budist care îi devenise îndrumător spiritual i-a spus atunci că tot succesul e relativ, deoarece omul nu este decât o furnică în fața infinitului, și această învățătură l-a făcut pe Sergiu mai puțin vanitos. Eu îl tachinam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pomul vieții tale-ți prind iubire, Din nestematele simțirii mele. Ești soarele, sclipire de lumină, Care-mi aduce-n suflet înviere, Neprețuită viță, cu rod plină, Raiul ce, sfânt, revarsă mângâiere. Ești țărmul care-mbrățișează marea, Purificat de valuri nesfârșite, Aureolă peste toată zarea, Buchet de împliniri reînnoite. Ești un izvor curat cu apă vie, îngemănat cu muntele statornic, întreaga bogăție de pe glie, Ești timpul infinit, trecut prin ornic. Ești chiar ființa mea, iubit copile, Nedespărțit de inima-mi fierbinte; Mi-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la tinerețe și terminată la maturitate. Fiindcă scriitorul român, ajuns venerabil, se irită prea adesea de îndrăznelile sale de odinioară și penița sa nu mai alunecă pe hârtie decât ca să istorisească frumoase fabule poetice, menite să-i creeze o figură aureolată de înțelepciune. Da, dar după ce el nu va mai fi în viață, se vor găsi tineri talentați și cinici care vor sfâșia această mască. Și aceștia nu vor fi cei mai răi, fiindcă nu-l vor nega, ci îi vor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
primul iconostas (catapeteasmă) au ajuns în muzeu, iar în noua tâmplă s-au pus icoane noi. Prin ele mai putem ști adevărata artă bizantină care împodobea cândva biserica. O notă nouă caracteristică icoanelor din Moldova secolului al XVII-lea este aureola sculptată și florile de pe veșminte, care amintesc de brocarturile italiene. Ele apar datorită dezvoltării sculpturii în lemn, care s-a înmulțit foarte mult încă din secolul al XVI-lea, cu motive florale și zoomorfe. Relieful plat al mobilierului din timpul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
M-oi fi lovit la cap” - îmi trece prin minte...Încerc să deschid ochii, dar o lumină puternică mă orbește. Îi închid repede. O nouă încercare - mai precaută de această dată - îmi aduce în fața ochilor figura de sfânt a bătrânului, aureolată de un nimb luminos... Dar unde-i pădurea? Unde-i povârnișul pe care am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
primite, Julien descoperi totuși câteva fire de păr răsucite aiurea pe frunte, care îi dădeau posesorului un aer de chefliu vesel. ― Mai e ceva? mârâi Ledoulx. De ce zâmbești? ― Mă bucuram, Excelență. În dimineața asta, arătați... Cum să spun?... Cu totul aureolat de sănătate. Rămas singur, contele își reluă înfrigurat scufia și pledul. Printre hârtii, descoperi și un raport confidențial semnat cu un nume de cod. Respectivul MEN scria negru pe alb și extrem de concis despre lucruri deosebit de importante care, în final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mergi la spectacol așa cum arăți acum, cu lațele alea pe frunte? Grăbește-te, dragul meu! Nu vreau în ruptul capului să întârziem la spectacol. Sau ai uitat? Ledoulx aruncă o privire în oglindă și descoperi consternat că nu era deloc „aureolat de sănătate”, ci de-a dreptul caraghios. Și ciuda de a fi fost indus în eroare de propriul lui valet dădu un brânci în plus furiei, care se revărsă printr-o gesticulație mai amplă. ― Naiba să-l ia de spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că da. Sigur, da. Cu cât trece timpul, cu atât mi se Întărește credința că da: noi doi am șezut. Cum se șede. Că eu am cinstit-o pre ea; ca pe o sfântă icoană ce este ea, cu, primprejură, aureola. * Pe Cazimir nu l-am, niciodată. Deși-l știam - toți băieții Îl știau, iar când ne hotăram să ne ducem la scăldat În sus, pe firul pârâului, la iazurile călugărilor de la Curchi, o făceam mai degrabă pentru Cazimir decât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a cunoscut-o curând tot orașul. Primarul i-a oferit ospitalitate chiar în familia sa și i-a făcut rost de la judecătorul supleant de un costum de haine nemțești pe care însă Isbășescu, spre a-și păstra cât mai mult aureola de martir, nu le-a îmbrăcat decât azi-dimineață. ― Povestea mea e mai lungă, coane Grigoriță! zise contabilul cu glas jalnic potrivit împrejurării. Dacă vreți să mă ascultați, ar fi mai bine să vă osteniți până la gazda mea, la primarul târgului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de Nostromo, la suprafață numai. Nu era nimic rău în materialul din care era formată și nici sinistru în desenul ei. Primul era rezultatul unei tehnologii necunoscute; cel de-al doilea putea răspunde unor criterii estetice. Văzută astfel, astronava era aureolată de un fel de frumusețe exotică. Ash, fără îndoială, scotocea deja cu frenezie acest unic specimen și ar fi dat orice pentru a fi acum cu ei. Dallas remarcă îngrijorarea lui Lambert și-și zise că ea, cel puțin, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un zâmbet trist, resemnificând, implicit, acele dezamăgiri ale copilăriei cărora maturitatea nu le adaugă, de fapt, decât un strop de falsă pudoare în plus. Căci vârsta de aur a lumii diferit accesorizate în fiecare dintre aceste proze nu e nicidecum aureolată de nimbul vreunei fericiri extatice. Organic îndatorat realismului, Paul Tumanian reușește să construiască, în bucăți precum Afaceri de familie, Basarabencele rusoaice, Asfalt al copilăriei, Aeroplane de hârtie, Stofe sau Gheme de lână tabloul compact al unor relații societale viciate din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poemele, ample, decurg unele din altele, în deplină concordanță cu experiența ontologică acumulată și cu încercarea eului liric de a legitima în Absolut, peste Muntele Statorniciei pasărea duhului, zidind, asemenea lui Manole, chintesența femeii (fără-de trup; chipul tău de aer), aureolată de lumină tragică în Cer și pe Pământ și purtând stigmatul sacrificiului, sugerat de Mielul fraged sângerând pentru / iubirea aceasta / spălându-mă de păcatul primordial. Și, dacă, în prima parte, iubirea e, cu precădere, trăire în derulare sau aspirație, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a pâinii de casă / coaptă pe vatră, având alături o cană cu lapte / proaspăt muls, corespondent mirean, aici, pentru trupul și sângele Tău, căci dorința, mărturisită fără emfază, a eului e: Vreau să mă îndumnezeiesc, iar amintirea unor clipe primordiale, aureolate de trăiri paradiziace, în taina nopții, în cosmica grădină, când mușcam din măr și beam din rouă, slăvind, astfel, prin gest, o cină cu lună plină, vine să întregească speranța că nu e totul pierdut, că mai sunt resurse, chiar dacă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pădure? Când a împlinit șapte ani, a fost înscrisă la școala primară din Tg. Jiu. Acolo, învățătoarea a înscris-o în catalog cu numele de Teodoroiu Ecaterina. Un nume care avea să intre în cartea de istorie a neamului românilor, aureolat de faptele glorioase pe care purtătoarea lui le-a săvârșit. Un nume de erou național. La fel ca și acela al eroinei franceze Jeanne d’Arc. Visul s-a frânt la înmugurire în clasele primare, pe Ecaterina Teodoroiu nu o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
latină. Statui cu cei doi prunci sugând la lupoaică se găsesc și în țara noastră, în mai multe orașe. Ea induce și în cazul nostru originea latină. împreună cu faptele istorice, într-o măsură tragice, în alta fericite, această legendă ne aureolează și nouă trecutul, cu care ne mândrim, fără, însă, a-l cunoaște în profunzime. Nici în realități, nici în fabulații, din păcate. începuturile localității Reims țin de perioada de dinaintea erei noastre. Informațiile istorice spun că la origini se află populații
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
cele legate de numele satului Luna, cea mai credibilă pare a fi aceea potrivit căreia astrul nopții - „regina nopții”, cum îi spune Mihai Eminescu al nostru - se vede din orice colțișor al localității. Razele lunii - e drept, furate de la soare - aureolează deopotrivă întreaga așezare. Și sunt mândri nevoie mare lunaticii, cum îi numesc - fără nici o undă de răutate, se înțelege - locuitorii din satele vecine, de numele satului lor. Sat care se bucură, dincolo de ocrotirea celestă a satelitului Pământului, și de un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
-n zare.” În poezia sa n-ai să întâlnești deznădejdea și sentimentul zădărniciei sau melancolia bolnăvicioasă după vremurile apuse. Gh.T. nu se opune deciziei dumnezeiești și din tragicul spațiu liturgic răzbate întotdeauna și o rază de lumină în veșminte lumești aureolate cu un clar de lună, cea binecuvântat întotdeauna iubirea. Apăsat de pustiul sentimental al emigrantului și de o maladie ascunsă ce-l încearcă de o vreme, el nu-și dorește un loc de veci la malul mării sau unul mioritic
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]