269 matches
-
unitatea militară, tranversa șoseaua pe niște stâlpi, așa, da’ am tăiat-o din capu’ ăsta, de la unitatea militară. 200 de metri, poate și mai mult. Ne-a văzut, dar nu prea-i interesa pe ăia. Nu-i interesa. Ne-ajuta aurolacii de-acolo, ne ajuta. Le dădeam și lor un pachet de țigări, zece mii de lei și trăgea de le venea rău. Și le ardeam pe câmp, acolo. Băgam în sac și plecam prin metrou, prin tramvaie... așa plecam cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trăgea de le venea rău. Și le ardeam pe câmp, acolo. Băgam în sac și plecam prin metrou, prin tramvaie... așa plecam cu ei acasă. În saci, da, că eram îmbrăcați curați. Că-i plăteam pe ăia - zece-cinșpe mii. Pe aurolaci. Ei tăia. Întâi îi ardeam. Îi dădeam foc, că are cauciucul ăla grosu’. Are două rânduri... de fapt, trei. Ardea alea, strângea sârmele și le băga acolo. Ori luam taxiul și plecam cu taxiul. Furam de stingeam; nu iertam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de junglă, e pușcăria junglă în general, dar acolo nu e un om mai matur să te învețe să faci bine. Acolo ești de capul tău, faci ce vrei, te droghezi, acolo disperi mult. Nu luam droguri, cu pastile, cu aurolac, prin pușcărie procuri ce vrei tu. Eram pe Brăila. După ce am plecat pe cursă, iar m-am luat de m-am tăiat. Eram disperat că familia mea era la pușcărie, că pe mine nu mă caută nimeni, nu mă vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a murit el, nu am fost acasă. M-am întors că m-a luat poliția după stradă și mama venea și mă lua. Iar fugeam. N-am stat pe stradă până la Revoluție. Am stat vreo trei luni pe stradă, cu aurolacii. Și dup-aia, m-a luat o femeie, o țigancă din Grozăvești și, pe lângă cei șapte copii ai ei, m-a crescu și pe mine. M-a luat în metrou. Mi-era frică să merg cu ea, că erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am cum să scuip sub masă delicatesa. Zâmbesc. Stomacul își aruncă cu disperare în luptă sucurile gastrice. - Știți ce s-a întâmplat noaptea trecută? În astfel de situații fără ieșire, cel mai bine e să caști ochii mari-mari, ca un aurolac proaspăt înțărcat, cu buzele ușor întredeschise, a surpriză. - ... - E îngrozitor, nici nu vă puteți închipui că s-a întâmplat așa ceva la Dorohoi... Nu mi-a venit să cred, parcă era un film, știți, unul din acelea cu întâmplări neverosimile... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
separate de restul lumii printr-un grilaj de fier. Unii au scris chiar că mahalalele reprezintă un teritoriu tenebros indispensabil oricărei metropole. Bowery nu este chiar o mahala, ci mai degrabă o zonă specială În care se adună vagabonzii și aurolacii orașului. Aceștia nu se spală cu lunile și bineînțeles că nu-și schimbă nici hainele. De Îndată ce se trezesc dimineața, o țin Într-o beție continuă și put Îngrozitor. Mi s-ar părea normal ca această zonă să fie separată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Din Bistrița până pe valea Bârgăului, 60 de kilometri, a mers pe jos. Procurorul Ieremia i-a dat 50 de mii bani cât să-i ajungă de bilet -, un baton de parizer, o sticlă cu lapte și două pâini. În gară, aurolacii i-au luat merindele, banii și bundița. Foamea destrăma drumul ca pe un pulover putred, depărtarea făcea tumbe în stomac; bornele kilometrice se jucau de-a v-ați ascunselea pe sub poduri; moartea, ca-n cimitire, le scrijelea cifre pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
eu, a împins-o, acum o face pe-a prostul. Du-te-n pizda mă-ti, nesimțitule! Dă-i, domnule, una peste meliță, Dumnezeii mamei lui de drogat, de unde a apărut și ăsta? Mai bine îl călcai pe el, nene! Aurolacul dracului! Apă, stropiți-l cu apă! 101, Copou Canta, 12 roți de fier, Carul Mare alerga peste coline. Tramvaiul, ca un clopot dogit, repeta: "Ge-ni-a, Ge-ni-a, Ge-ni-a!" 12 roți înglodate de viață se rostogoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în scara blocului; domn' Ierimia a stabilit că baronul suferea de claustrofobie, "a murit de anxietate în lift". Gata, tac, domnule căpitan! Aveți dreptate, cu ăsta nu-i de glumit. Hei, părinte, aruncă dracului boanda de pe tine, puți ca un aurolac! Până la Bistrița borăsc și laptele supt de la mama. Aduceți, bă, o găleată de apă de la iaz să turnăm peste el! Cum spuneți dumneavoastră. Iertați-mă. Cum spuneți dumneavoastră. Dar vă rog, lăsați-mă slobod 5 minute. Vreau să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
No, draghe al meu prieten, pe la două ceas de prânz am plecat toți noi nomenclaturiștii și anexele lor familiale cu vaporu pluripartidist al Tovarășului Nicolae Ceaușescu. Acum, e drept, era dat cu vopseaua nouă de mirosea ca o pungă de aurolac. Pe vapor erau cinci mese lungi, pline de bucate alese, adică de mezeluri și chifteluțe cu tricolorul înfipt în ele. La prora, o orchestră de lăutari unu’ și unu’ a dat semnalu’ la „Noi suntem români!”. Toată lumea s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un ventriloc. Și nici paginile nu le mai întorcea. Stătea cu mâinile întinse, cu cartea între ele, ca o tavă goală pe care tot aștepți să vină să ți-o ia cineva. Primii care au început să huiduie au fost aurolacii lui Râmboacă. I-au urmat șahiștii din Asociația „Obancea șahistă“. Apoi s-a pornit scandalul. Mai să-l linșeze pe trișor. Era al optulea dintr-un grup de surdo-muți instruit de Subreanu, care încercase astfel să-și pună în aplicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unii te privesc în față și râd, alții te vorbesc în absență și râd, te urmăreau unde intrai, cu cine și la cine, lăsau ușile deschise la intrare, o babă nebună de la trei lăsa ușa deschisă, ca să intre noaptea niște aurolaci, le dădea de mâncare și ăia se pișau pe scări, dormeau pe scări, mamiiiii, mi-e foame!!!, țipau, babele din bloc au strigat și la mine, un circ. Dar eu eram tânără și mă durea în cot. Să fie sănătoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sâni, se duce în dormitor, merge ca și cum ar dormi în ea, se așază la computer, deschide și scrie... După zgomotele de la fereastra parterului... meu, s-ar părea că nu merit nimic. Câinii vagabonzi își urlă prelung nefericirea, un grup de aurolaci se culcă pe rând cu o fată care nu are mai mult de 12 ani, unul strânge banii, dar va fugi sigur cu ei, am mai văzut și în celelalte nopți scena, și aceasta, și altele mai cumplite, cineva, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și să trec dincolo, a fost o înfiorătoare călătorie de-a lungul durerii, căci, dacă mă doare inima, mă doare tot: și mușchi, și oase, și piele, și sânge. Am mers prin casa asta nefericită ca printre o sută de aurolaci care scuipau pe mine, mânjindu-mă toată, întinzând cu degetele lor murdare o salivă galben-vânătă, până-n ochi. Am mers prin apartamentul ăsta, ducându-mi singurătatea până la cer, dar cerul nu vede, cerul nu vede și atunci nu judecă, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de zile și 36 de scrisori aruncate, șterse, delete, și gata, în sfârșit, i-a scris că va pleca. L-a așteptat mai mult de 30 de zile, a stat la fereastră 36 de zile și de nopți, înconjurată de aurolaci, curve, rahați, hoți și gunoi. Aici o adusese Maestrul. Nu te-aș duce eu unde e rău, așa zicea. Închide computerul, aparatul salvator, doar el e mai bun și mai cald ca oricine. Ăsta e chiar sfârșitul. De-abia acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
anotimpurilor. Peste tot prin oraș se aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe pentru care gunoiul este cea mai intensă și voluptoasă experiență, ca și punga de aurolac din care inspiră otrava cu sete, magnați ai gunoaielor schimonosiți de mizerie, cercetași ai sufletelor milostive, gata oricând să-i smulgă gloatei trecătoare, câte o lacrimă. Între Plăcințica și Antoniu nu se pune problema apropierii fizice. Dorm amândoi În cocioaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
există decât prezentul fabulos și complicitatea savuroasă cu el. Restul nu contează. E cumplit de neinteresant. Antoniu mănâncă o banană pe care a primit-o de la o măturătoare. Face câțiva pași pentru a arunca coaja la coșul de gunoi; un aurolac cu figură rătăcită aspiră din punga de plastic, substanța toxică ce-i Întunecă mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
drum,, sau ,,Nu mă simt cu nimic obligat față de societate,, sau ,,N-am nimic de pierdut,,. Privește-o pe bătrâna care cântă la acordeon Încovrigată de suferințe fizice, privește-l pe adolescentul desculț și murdar cu privire rătăcită, care aspiră aurolacul din punga de plastic, privește-l pe domnul cu ochelari cum se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care blestemă și suduie de mama focului, pe fetița care-i cere tatălui bani ca să ți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o lungă pauzăă grija cu care mă ocroteau. Începusem să mă simt mai bine și nu mă mai bântuiau gândurile despre moarte. Mă deranja În schimb mirosul puternic și Înțepător care venea din pungile de plastic din care ei respirau aurolacul, ca din niște baloane de oxigen. Nici locul ăsta nu mi-a purtat noroc! Unul din băieți, amețit de substanța pe care o trăsese pe nas ore În șir, a adormit cu țigara aprinsă. Când au venit pompierii, fumul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
examinează cu mijloacele tehnicii de ocrotire, după care le lasă să fugă În lumea largă, arătându-și indignarea sinceră. Alteori societatea le poruncește acestor triste figuri, să nu atingă clanțele ușilor lustruite și dezinfectate și să-și țină pungile cu aurolac cât mai departe de ea. E mai cinstit să te prefaci că n-ai văzut, decât să vezi și să te prefaci că schimbi ceva. Țărișoara geme de ghetouri, și străzile ei se clatină de cohortele de cerșetori, dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acte de identitate, a vagabonzilor fără case și fără familie, a celor care locuiesc pe unde apucă În timpul vieții, laolaltă cu șobolanii și gunoaiele, cei care se Încălzesc iarna lipindu-se de conductele prin care circulă apa caldă pentru blocuri, aurolacii care mor pe străzi, având ca singură avere punga pe care o strâng În mână și din care inspiră substanța letală, cei ale căror uși sunt capacele canalelor, cei pentru care nimeni nu dă telefoane Îngrijorate. Aproximativ trei sute de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mea de dimineață, în care mă ambiționez să nu pun zahăr alb. Nu m-am gândit decât foarte târziu să asociez dulcele cu sărăcia - deși în școala generală aveam colegi la semiinternat care își păcăleau foamea cu Eugenii, pe urmă aurolacii sugând banane... La o lansare de firmă în București, patronii turci au început tratația cu dulce-concentrat, cu o prăjitură Excelent, bineînțeles ne-am zis că asta era tot, abia după dulce au început să vină brânza-telemea cu măsline, friptura ș.cl.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
c-o să ieșim din București. Fâșii de iarbă mustind de apă înconjurau din toate părțile colonia de rulote cu perdele colorate. Trupa venise în Capitală de peste o lună, fără reclamă zgomotoasă, alămurile lor nu reușeau să treacă de distracția mahalalei. Aurolacii ajutau la toate, descărcau-încărcau, puneau oglinzile să prindă, să amplifice lumina, ridicau panourile casante cât un stat de om, le strângeau când începea să plouă, adică tot mai des trebuia să repete manevra asta... Aveți spectacol? Avem în fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dar își dă silința, trebuie să recunosc. Dacă începe să-și facă de cap, spune-mi și o să pun să-l biciuiască.“). Sextus se ivi din biroul lui Bez. Înalt și slab, ca un cadavru în putrefacție, avea o față de aurolac, dar nu și vocea potrivită. —Păzea, că vine Lurch 1, spuse Bez. Lurchie, ia adu-ne tu ceva de băut, mie și lui Sam! Eram nevoită să recunosc faptul că săracul băiat chiar semăna, și încă foarte tare, cu valetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
își afișează creațiile prin metrouri. Deși cele mai duioase clipe și le petrece omul la W.C. Capodoperele se sincronizează cu sensibilitatea mai multor veacuri. Unele capodopere au alonjă de evanghelie. Pentru cei din jurul lor, avangardiștii nu au fost decât niște aurolaci spirituali. Există creatori de artă care nu s - au mai putut ridica de sub lespedea primului succes. Abstractul în artă înseamnă ori mai multă subtilitate, ori aer rarefiat. Caligula îi obliga pe poeții mediocri să - și înghită versurile. Astăzi o asemenea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]