271 matches
-
lapidarele pilde, de limpezimea clasică a stilului (În ciuda plăcerii baroce a oximoronului), cartea lui Quignard constituie o intervenție politică, Înscrisă Într-un militantism surd, puțin discutat Încă la noi, al Europeanului față cu Americanul. Cartea aceasta, scrisă frumos, scrisă muzical, autarhic, armonic, literatură ritualizată asemenenea operelor unui Julien Gracq, Michel Tournier sau Marguerite Yourcenar, este din cîteva puncte de vedere pro-europeană și antiamericană, cu mențiunea că, pentru Quignard, Europa Înseamnă premodernitatea, iar America, modernitatea. Astfel, afirmația „Umanitatea europeană este antiumană”, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
geriatrice încă din ușa din spate (Editura Cronica, Iași, 1994) apărea această conștiință a îmbătrânirii psihologice, firește anterioare celei biologice, determinate de o multitudine de cauze, între care regăsim mai întâi chiar imposibilitatea de a se elibera de tirania cititului autarhic: "caută bătrâne un doctor/ că-mi încărunțesc degetele pe cărți/ caută bătrâne un doctor/ și uită supărările/ că suntem europeni și aproape medievali/ costume cu pene avem și frumoase cu sâni/ cântați" etc. (ca zarea rotundă). Chiar și împinsă, altădată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la rampă, în fața unui public obligatoriu simpatetic și reverențios, ademenit să participe la spectacolul poetic ca la un ritual inițiatic. Dacă subteran guvernează o lege a ficțiunii compensatorii și a fanteziei nelimitate, la suprafață ceea ce domnește este o lene aproape autarhică: Mi-e sufletul suflat în lene fină/ În praf de mușețele și-n rouă roz"; Și-atât de mult doream în bulioane/ Să lenevesc, visând sub celofane" Elegie; " Fecioarele se încurcau în gene,/ Motanii se frecau de damigene/ Și ne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fără anestezie). Acestea sunt tonalitatea și mijloacele tipice pentru Nicolae Panaite, poetul ce mizează, așadar, din ce în ce mai sigur, mai lucid pe cartea textualizării, construind imaginea unui univers scriptural în care vocabulele, mai ales verbele și substantivele, preiau prerogativele puterii, se instaurează autarhic într-un sine poetic aproape isihastru, asupra căruia are devastatoare consecințe: "vorbele ce dau buzna spre mine/ zguduie geamurile ca o toacă/ nesiguranța a ajuns ca un plumb încins/ care vine din toate părțile deodată/ și parcă înaintez/ printr-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
distribuită însă lucrurilor aflate în ordinea nedesăvârșită a imperativului energetic, într-o lume imperfectă, dar care evoluează spre perfecțiune. Este interzis aici doar faptul ca atare al socotirii energiei în felul unei "substanțe unice", primordiale, care ar avea o existență autarhică totuși, strict "fizică", adică naturală și în sine din care s-ar desprinde toate cele ce există; adică este interzisă conceperea principiului în termenii în care este conceput orice lucru și, de asemenea, în felul în care ar trebui gândit
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
vezi ediția Humanitas, 2000. Nu pot relua aici toată discuția teoretico-metodologică despre noțiunea de influență; dar trebuie să menționez tendința de creștere a importanței factorilor interni, pe măsură ce spiritul public românesc s-a configurat și a început să funcționeze chiar relativ autarhic în anumite perioade (cea mai notorie este desigur perioada comunistă, izolaționistă și, după 1965, autohtonistă, deci bazată mult pe manipularea unor elemente canonice locale, de regulă interbelice). Pe de altă parte, e inutil să insist asupra faptului evident că mă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
toate sunt date la o parte, căci „Știe Tovarășul ce face !”. Și pentru a se face și legătura cu marii voievozi ai neamului, Tovarășul călărește la final câteva minute, când la trap, când la galop, pe malul Pontului Euxin. Economia autarhică, adusă pe culmi în anii ’80, când Ceaușescu dorea ca totul să se fabrice în țară, să nu se mai importe nimic, este glorificată prin elicea mai tare decât a japonezilor, produsă la îndemnul mobilizator al Tovarășului. Buzduganul cu trei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a sincronizării. Pe aceeași baricadă s-a situat și Mihail Ralea, care a ridicat revista Viața Românească în jurul tripticului axiologic alcătuit din "raționalism, democrație, europenism" (cf. Ornea, 1996, p. 62). Împotriva autohtonismului autarhic propovăduit de adepții extremei de dreapta ca singura soluție de salvare a sufletului românesc de la damnarea sa istorică, același M. Ralea afirma în contra curentului: "Începând a fi buni europeni, vom sfârși a fi buni români. Românismul se învață prin europenism
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a discursului difuzat de literatura didactică interbelică rezidă în eforturile de europenizare a istoriei românilor. Aproape toate manualele publicate în anii dintre războaie conțin o declarație de intenții programatice în care se insistă asupra necesității de a ieși din înțelegerea autarhică a istoriei românilor, concomitent cu integrarea acesteia în istoria universală. Încă din 1928, N.A. Constantinescu declara în introducerea sa la Istoria Românilor că a "recurs mai des la comparația cu faptele și datele din istoria popoarelor vecine" (Constantinescu, 1928, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
inexorabilă a istoriei, Marx este în același timp și un prooroc al postnaționalismului. Națiunea este continuu săpată la temelii de forțele de producție care nu mai respectă barierele politice. Revoluția industrială, descătușând forțe nebănuite ale producției, angrenează piețele naționale, anterior autarhice, în cadrul sistemului economic mondial. Antinaționalismul principial este totuși temperat prin adăugarea unei componente inspirate de Realpolitik: ținând cont de starea de fact, a existenței cadrelor naționale, lupta proletariatului pentru acapararea puterii politice trebuie să ia notă de aceste realități. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
concrete. Pierzându-și speranța într-o revoluție mondială a comunismului (spre deosebire de rivalul său L. Troțki), Stalin a enunțat teza "socialismului într-o singură țară" în 1924, în contextul eșecurilor revoluțiilor proletare în statele Europei centrale și apusene. Or această mișcare autarhică, de claustrare în cadrele propriului sistem socialist, a așezat dalele ce au purtat spre intensificarea naționalismului precipitat de invazia lui Hitler asupra URSS declanșată în 1941. Turnanta naționalistă în URSS a fost propulsată de demonetizarea simbolurilor marxist- leniniste de mobilizare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în straturile profunde ale conștiinței istorice românești, trei noi idei inter-relaționate s-au impus ca principii organizatoare ale memorie naționale post- comuniste: democrația ca principiu evaluativ, Europa ca noul cadru de referință (spațial, istoric, axiologic, civilizațional) în locul autohtonismului cu tendințe autarhice moștenit din național-comunism; anticomunismul, care a dus la configurarea unui panteon al disidenților ca substitut structural pentru panteonul proletar-partinic edificat de vechea ordine socio-politică. Democrația și societatea civilă. Memoria istorică românească s-a conturat începând de la mijlocul secolui al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
14. Convivialitate, A. 15. Natură, A. 16. Viață Asociată cu spontaneitatea, convivialitatea era, în anii '60, una dintre valorile axiale. Ea rămâne ca aspirație, dar a dispărut în forma ei radicală, cea a micilor contra-societăți, ca grupările hippie, comunitățile rurale autarhice sau comunitățile care trăiesc în orașe, care, chiar dacă sunt diferite, pun în față "contravalori" destul de asemănătoare: simplitatea, întoarcerea la natură, sărbătoarea... Ele protejează în același timp împotriva anonimatului și a masificării. Poate cel mai durabil mesaj al acestei mișcări este
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
rezolvarea dilemei. Ce să descentralizezi? Tot, spun cei care vor o soluție europeană maximală; nimic, spun cei din ministere și de la centru; doar anumite servicii, în acord cu principiul european al subsidiarității, spun înțelepții. Dacă autonomia teritorială și guvernarea locală autarhică sunt excluse, dacă plasarea unor instituții de control chiar în mâna celor care trebuie controlați (consiliile județene sau locale) ar fi o catastrofă pentru siguranța în construcții, pentru protejarea monumentelor a mediului sau pentru sănătatea alimentară, sunt, totuși, pași către
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de țară, nomenclatura reprezenta o lume a ei, indiferentă, paralelă față de aceea a oamenilor obișnuiți, fie ei membri de partid sau nu (desigur că persecutații regimului formau o categorie aparte, în afara acestor categorii generice). O analiză serioasă a acestei lumi autarhice, cu specificitatea ei, cu rolul și cu straturile pe care le presupunea, cu strategiile și războaiele fratricide din interiorul ei, nu s-a făcut încă, deși ar fi extrem de revelatoare din punct de vedere științific și istoric. Pentru că rădăcinile răului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din afară - ea pornește din interiorul textului. Câte texte, atâtea poetici - s-a mai spus. Dar prima reacție de apărare a poeticii s-a văzut imediat: a părăsit domeniul operei literare propriu-zise, refugiindu-se În spațiul discursului literar. Din prototip autarhic, ea devine doar una din variante. Singularitatea faptului literar se dezvăluie, abia În acest moment, ca abstracțiune, ca model nemărturisit spre care se Îndreaptă inconștient un anume tip de discurs. Literaritatea, proprietatea care conferă identitate oricărui gen literar, se transformă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
grupuri biologice; populația satului era organizată pe familii legate prin rudenie. * Deținerea în proprietate și exploatarea devălmașă a unui trup de moșie comun (în cele două sate doar pășunile și pădurile mai erau exploatate în devălmășie la începutul secolului). * Economie autarhică, având prea puține legături cu o piață deschisă. Satisfacerea nevoilor ale comunității se realiza în interiorul satului. * Cultură proprie, extrem de originală, de înalt nivel artistic (Stahl, 1969) O dată cu primul război mondial, procesul accentuându-se ulterior, pe măsură ce semnele industrializării devin vizibile, aceste
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a aprofundat problematica satului devălmaș specific pentru ruralul românesc arhaic (până în secolul XIX și începutul sec. XX). A reconstituit cu multă precizie comunitatea rurală tradițională românească caracterizată prin reglementări sociale, juridice și morale stricte, printr-o organizare socială și economică autarhică ce descuraja pătrunderea străinilor în sistemul comunitar și printr-o identificare puternică cu comunitatea. Așadar, o comunitate care, datorită caracterului ei închis la elemente materiale și culturale din afară, era extrem de apropiată de acel ideal tip teoretizat de Tonnies. 3
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și material și o oarecare dezvoltare a infrastructurii. Nivelul implicării în activități ne-agricole este însă scăzut în România, ponderea din 2002 fiind aceeași cu cea din 1930, de 1,9% din totalul populației ocupate în agricultură (Bleahu, 2004). Economia autarhică specifică satului românesc, făcea ca gospodăria interbelică să-și producă aproape toate produsele de care avea nevoie, restul fiind cumpărate sau obținute prin schimb cu ocazia târgurilor. Sectorul ne-agricol cuprindea meseriași și meșteșugari. În perioada comunistă, implicarea în sectorul
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
în sfârșit, și în sfera difuzării și a întregului sistem de relații ce face cunoscută în străinătate o cultură. Am intrat într-o nouă epocă istorică, de mare interdependență și circulație de valori internaționale, care elimină complet concepția statului închis, autarhic, naționalist, etnicist în sensul șovin al cuvântului. Decenii întregi am dus o politică de închidere și cenzură, de limitare drastică și control strict al contactelor culturale internaționale. Urmările, foarte grave, se resimt și azi din plin. Ele răzbat mereu într-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturilor din care fac parte, care pot sau nu să coincidă cu canoanele actuale occidentale? Iată întrebarea. Trebuie precizat, în același timp, și cu cea mai mare claritate posibilă, că acest punct de vedere nu reprezintă nici tendințe culturale izolaționiste, autarhice și nici, mai ales fapt și mai grav naționaliste. Este vorba de cu totul altceva: de a cultiva, pe de o parte, doar ideea de personalitate și originalitate în toate compartimentele studiilor literare românești, iar pe de alta de a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
teorie rămîne o viziune statică asupra mediului intern. Krasner (1985), de exemplu, folosește distincția între state puternice și state slabe ca variabilă explicativă pentru dezvoltare. Aceasta înseamnă să iei de bun ceea ce urmează a fi explicat: în absența unei dezvoltări autarhice în actuala politică mondială, cum putem înțelege de ce unele state rămîn sau devin slabe? Caracterizînd statele ca slabe sau puternice Krasner nu oferă un răspuns, ci doar pretinde să fie crezut pe cuvînt. La fel, deși observă corect asemănările dintre
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
europene: federalizarea și comunitatea europeană, cu pierderea inevitabilă a unor atribute ale suveranității naționale, sau ale statului național unitar, închis, centralizat etc. Este evident că mentalitatea autoritară, mai mult chiar: totalitară, nu poate apăra decât principiul statului național centralizat, controlat, autarhic. Drept urmare: conflictul naționalism/europeism se dublează (și de fapt el se confundă) cu conflictul: democrație/ totalitarism, libertate/opresiune, federalizare/suveranitate națională. Tot ce este european devine deci și transnațional, antitotalitar, antinaționalist, antișovin, antirasist, împotriva antisemitismului și a oricăror altor discriminări
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
foarte îndepărtate de comparatismul strict academic. El este total apolitic și radical dezideologizat, cultivat de profesori fără nici un angajament. Se cere, dimpotrivă: 1. Ieșirea din izolare a culturii și literaturii naționale închise, fără legături și contacte internaționale, fără influențe străine, autarhică și îngust-specifică. Literaturile naționale nu se pot rupe de marile curente literare internaționale ale lumii actuale. 2. Depășirea oricăror forme de provincialism și complexe de inferioritate. Teza petits pays, grandes litteratures. Une enquEte internationale... provincia este peste tot, în timp ce centrul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ermetismului, elitismului, subiectivismului, evazionismului ș.a.); viziunea r-s bazată pe filosofia materialistă (opusă celei idealiste, identificată Îndeosebi În „decadentism” și modernism - cele două fețe ale „putrefacției” culturii burgheze). Desconsiderarea, negarea finalității estetice a operei, au dus la nașterea unei literaturi autarhice, sufocată de șabloane tehnice, de constrângeri ideologice, uniformă și repetitivă În toate structurile sale: tema, viziune literară, tehnică, tipologie. Încercările, puține, de altfel, de a ieși din metoda partinic-călăuzitoare de creație, de definire a unei formule individuale (Marin Preda, A
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]