318 matches
-
dorința de a elucida un trecut ce părea altora nebulos și culpabil. Asupra lui Rebreanu însuși pluteau în timpul primului război suspiciunile de spionaj și colaboraționism. De aceea, pentru un cunoscător al biografiei scriitorului, Calvarul devine proiecția în ficțiune a unei autoanalize morale, narațiunea unui proces de conștiință, valabil în ambele planuri - în ficțiunea lui Remus Lunceanu sau în realitatea biografiei lui Liviu Rebreanu. În toată discuția de până acum am lăsat deoparte un amănunt: Remus Lunceanu vine la București cu speranța
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
adecvată lectură a textului lui Blecher. Viitorul dramaturg scrie: „Luciditatea d-lui Blecher nu se oprește niciodată la psihologie, la efecte, la periferia sufletului, care n-are decât să rămână și de-acum Înainte În stăpânirea așa-zisei literaturi de autoanaliză... Blecher, trecând prin psihologie, prin emoție, depășește totuși planul psihologic, realitatea prea superficială a emoției. Emoția, durerea, psihologicul sunt lucruri false, cu tot ce aparține falsei «realități», lucruri drăcești, malefice, de lavă, și se Îndoiește de ele, le desconsideră”, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
afirmă că Întreaga sa viață este cuprinsă În acest moment. Imaginea conferită de operă, ca și de acest film pare a unui om obsedat de identitatea sa, decis să scruteze fiecare aspect al eului, să nu evite nimic În procesul autoanalizei. Cum am concilia această imagine cu afirmația menționată?” Nu era o contradicție ireconciliabilă. Intensa implicare și detașarea lucidă, amploarea afectivă ca și cea cerebrală serveau incisivei introspecții. „Îl rănesc toate și se poate detașa de orice”... A doua Întrebare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
neînțeles - a fi evreu, adică - Într-o lumină pe drept bizară, dar măcar mai familiară, atunci am Început să Înțeleg cine eram: o femeie cheală, În capot roșu, În fața oglinzii.” Extraordinara imagine revine, ca un laitmotiv, de-a lungul persistentei autoanalize. În momente de șoc, În timpul captivității și adesea după război, În socialism, când realitatea Îi reamintește naratorului identitatea-destin, el se „metamorfozează” ( În sens kafkian, aș zice) Într-o femeie cheală, În capot roșu, În fața oglinzii. Străină, absurdă, terifiantă, imaginea fatalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un contraatac. Acum i se părea comic: doi doctori marcându-și teritoriul, pregătiți să se ridice pe picioarele din spate și să se împungă ca niște berbeci. Dă tare. O stare de bine îl străbătu pe Weber, echilibrul simplu al autoanalizei. Avea chef să-i ciufulească părul doctorului Hayes. Când eram de vârsta dumneavoastră, orientarea psihanalitică dominantă punea Capgrasul pe seama sentimentelor tabu față de o persoană apropiată. „Nu pot fi atras fizic de sora mea, deci nu e sora mea.“ Modelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
observă mai mult pe alții; analistul se observă mai mult pe sine. Moralismul presupune gustul ideilor generale și spirit de generalizare. De aceea el înflorește mai ales în Franța. Analiza presupune o bogată viață interioară, fie că e vorba de autoanaliză, fie că e vorba de analiza altuia. (Aceasta din urmă o presupune pe cea dintâi, căci sufletul altuia îl cunoaștem prin analogie cu al nostru.) Firește că rar cineva e numai una sau alta. Și dacă există analiști, care nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în măsura în care de convingem de neliteraturizarea lor. Ibrăileanu nu uzează de o memorie pitorească și reversibilă, ca Ion Creangă, nici de una umoristică (C. Mille) sau filozofică (I. Al. Brătescu-Voinești), ci de nuda confesiune, aproape necontrolată, resimțită ca o necesitate a autoanalizei. Mai mult un jurnal intim, prin însuși modul de compunere: "Încep să-ți scriu câteva lucruri de altădată, așa cum mi-or veni sub condei, fără nici un plan și fără nici o pretenție". Amintirile sunt, de fapt, pentru G. Ibrăileanu, "o muzică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
călătorii sunt supuși unor teste ce de asemenea izvorăsc din standardul moral al acelor dimensiuni. Doar prin trecerea lor cu succes se poate avea acces la cunoașterea și inițierile ce le pot oferi ființele sublime ale acelor locuri. Chiar dacă această autoanaliză este de multe ori plictisitoare și avem tendința de a abandona lucrul zilnic, este vital să păstrăm pentru tot restul vieții, atât jurnlul cât și practica zilnică a introspecției și autoanalizei. Pentru aceste ședințe recomandăm alocarea zilnică a câteva minute
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
pot oferi ființele sublime ale acelor locuri. Chiar dacă această autoanaliză este de multe ori plictisitoare și avem tendința de a abandona lucrul zilnic, este vital să păstrăm pentru tot restul vieții, atât jurnlul cât și practica zilnică a introspecției și autoanalizei. Pentru aceste ședințe recomandăm alocarea zilnică a câteva minute dimineata și seara. Dacă în urma unor reflecții spontane pe parcursul zilei identificăm anumite defecte, le notăm imediat în jurnal pentru a nu uita nici unul dintre ele (indiferent când și în ce conjuncturi
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
în care notăm defectele, atașamentele corespunzătoare. În situația în care nu suntem hotărâți la ce rubrica să încadrăm defectul, atașamentul identificat și analizat, îl notăm la rubrica INDIFERENT. Astfel obținem 4 rubrici plus una pentru INDIFERENT. După câteva ședințe de autoanaliză și reflecție vom reuși să corelăm fiecare defect cu elementul elementul la care se încadrează. Exemplu: la ELEMENTUL FOC vom nota: gelozie, ură, răzbunare, enervare, irascibilitate, furie, manifestări autoritare-dure, diverse patimi, invidie, aroganță, tendințe de autodistrugere. La ELEMENTUL AER vom
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
actanți se mărește, observăm că modul lor de a gândi și de a simți devine aproape similar. Veți rămâne uimiți la contactul cu scriitura lui M.: e un hibrid între Camil, Gib Mihăescu, Holban și titanismul unui Papini... Atât în autoanaliză, cât și în exprimare, M. pare un personaj cunoscut: poartă în sine datele unei experiențe de lectură arhicunoscute. Și dacă tot am amintit de Papini, nu-l putem lăsa neamintit pe Eliade, cel din Huliganii. Monstruozitatea lui M. de acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
2. Climatul literar românesc Pe lângă considerarea operei lui Anton Holban ca având o descendență franceză, nu trebuie trecut din vedere climatul literar românesc. În jurul anului 1930, se observă o deschidere către „citadinism” și „intelectualism” în proza națională. Tehnica analizei și autoanaliza a căror importanță umbrește evenimentele epice în sine, sunt mărci ale unei noi orientări. Camil Petrescu este cel care prin publicarea în anul 1930 a romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război deschide o noua etapă în evoluția
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mod semi-veridic sau semi-fictiv, iar autoficțiunea ar fi acțiunea unui scriitor de a se pune în scenă, de a reinventa un destin, dar fără finalitate strictă și prioritară. În Fils, Doubrovski explică diferite straturi de analiză care fac loc dezvoltării autoanalizei. Textul propune analiza și instaurează un dialog de tip analitic între figura celui analizat și cea a analistului. G. Genette nu acceptă nici o definiție a autoficțiunii, considerând că această construcție a unui personaj scindat între ficțiune și realitate este de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
superficialitatea de înțelegere și nuditatea seacă a inteligenței sale. Cultivat, inteligent, cazuist sentimental, masochist, torturat de dorința de a explica totul, ceea ce-l face etern nefericit în iubire, bărbatul se manifestă și în subconștient cu aceeași manie a analizei și autoanalizei: „Într-un colț Niki Mihail își rezimase capul pe gâtul de cocostârc și, în mijloc, mirii: domnul, rotofei (...) alături de Irina, dizgrațioasă în vălurile albe, gesticulând dizgrațios, vopsită cu roșu pe fața ei roșie. O simțeam că joacă un rol și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care nu asist decât de la distanță, nu poate să-mi furnizeze decât noi detalii pe decorul reveriilor mele. De altfel, moartea Irinei o să mă obsedeze totdeauna, căci va fi un veșnic motiv de melancolie în care se complace temperamentul meu.” Autoanaliza alimentează suferința și peronajul se complace în starea de nefericire pentru a putea continua analiza proprie și a celor mai apropiate ființe. Orice poate deveni sursă de întristare, iar moartea Irinei e o astfel de sursă, după cum mărturisește cinic eroul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de gustul de noi dezastre.>> (Preludiu sentimental)”<footnote Alexandru Protopopescu, Romanul psihologic românesc, Teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1976, p. 102 footnote> Orice încercare de a aproxima permanenta sa mobilitate sufletească, e mai mult exterioară. Cu ajutorul autoanalizei, Sandu își dă seama el însuși că trece prin stări de conștiință contradictorii: “Și eu mă analizez pasionat și fără întrerupere de când mă cunosc. Când mă gândesc, văd ce gusturi contradictorii am avut întotdeauna. De-mi citesc jurnalul de zi
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mi citesc jurnalul de zi al câtorva clipe din viața mea văd că uneori sunt mulțumit și alteori disperat, uneori mi-e milă de ea și alteori o urăsc și alteori nu mă mai interesează.” Efectele acestei sisifice și distrugătoare autoanalize vizează alienarea, înstrăinarea, “greața” față de Ceilalți și de sine însuși: “Mă duc cu mine și nu mă cunosc, cu toate că mă observ cu o grijă migăloasă și o trudă inutilă. Vreau să pricep pe alții! Mă mir cum pot
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și André Gide. Pe lângă considerarea operei lui Anton Holban ca având o descendență franceză, nu trebuie trecut din vedere climatul literar românesc. În jurul anului 1930, se observă o deschidere către „citadinism” și „intelectualism” în proza națională. Tehnica analizei și autoanaliza a căror importanță umbrește evenimentele epice în sine, sunt mărci ale unei noi orientări din care fac parte Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian, G. Călinescu, Gib. Mihăescu, G. Ibrăileanu, Eugen Lovinescu. Anton Holban e un exponent al
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care a urmărit lecția; profesorul coordonator de practică. Fiecare persoană care a luat cuvântul, prezintă punctul personal de vedere, cu privire la obiectivele urmărite și modul lor de realizare, putând în încheiere să acorde o notă și sugestii de îmbunătățire a activității. Autoanaliza făcută, de studentul ce a condus desfășurarea lecției, constituie o evidențiere a desfășurării acesteia, scoțând în prim plan rezultatele bune și explicații privind aspectele ce au influențat negativ. În specificațiile prezentate se fac referiri privind eficiența mijloacelor folosite, a formațiilor
Caiet de practică pedagogică personalizat pentru studenţi - domeniul educaţie fizică şi Sport - by RAŢĂ GLORIA, RAŢĂ BOGDAN CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/398_a_939]
-
tare În pat decât o singură dată cu o gagică. Trage-i-o ca lumea prima oară șapoi posă faci În esență ciai chef. Pânla urmă se prind ele că ești doar un puțoi egoist, diobicei după câțiva ani de autoanaliză nefructuoasă, da până atunci În general te-ai săturat și o pui cu alta. Bunty e o femeie puternică, dar Bladesey evident că nu și-a făcut ca lumea temele pentru acasă. Aș fi zis că-i ia ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vreo pană de curent, vreo înzăpezire sau chiar deraiere. În cazul scriitorului, lucrurile sunt ceva mai complicate. „Foaia de parcurs”, preluată din „gara” debutului literar și pusă în buzunarul din dreptul inimii, trebuie să se supună, până la urmă, și unei autoanalize raționale, precum arată această carte publicată la vârsta necesarei retrospective. Voind parcă să o ia înaintea propriei posterități, scriitorul ne oferă date în plus pentru a-i reevalua „statura” de 180 creator, cu speranța subînțeleasă de a-l lua așa cum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
întreagă categorie de intelectuali, expuși „norocului” de a traversa „epoca de aur” a lui Ceaușescu. Spre deosebire de alții, scriitorul le-a pus în pagină cu indiscutabil simț al observației și le-a supus scalpelului critic. Descrierea faptelor exterioare lasă loc adesea autoanalizei lipsite de menajamente. „Intelectualul (care) trebuie să spună totul” (Alberto Moravia, citat de autor) se „operează” singur, fără anestezie! Sinceritatea (programatică) poate învinge, spre lauda autorului, instinctul de conservare, încât jurnalul devine „document sufletesc” concret, cu accente de cruzime asumată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vreo pană de curent, vreo înzăpezire sau chiar deraiere. În cazul scriitorului, lucrurile sunt ceva mai complicate. „Foaia de parcurs”, preluată din „gara” debutului literar și pusă în buzunarul din dreptul inimii, trebuie să se supună, până la urmă, și unei autoanalize raționale, precum arată această carte publicată la vârsta necesarei retrospective. Voind parcă să o ia înaintea propriei posterități, scriitorul ne oferă date în plus pentru a-i reevalua „statura” de 180 creator, cu speranța subînțeleasă de a-l lua așa cum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
întreagă categorie de intelectuali, expuși „norocului” de a traversa „epoca de aur” a lui Ceaușescu. Spre deosebire de alții, scriitorul le-a pus în pagină cu indiscutabil simț al observației și le-a supus scalpelului critic. Descrierea faptelor exterioare lasă loc adesea autoanalizei lipsite de menajamente. „Intelectualul (care) trebuie să spună totul” (Alberto Moravia, citat de autor) se „operează” singur, fără anestezie! Sinceritatea (programatică) poate învinge, spre lauda autorului, instinctul de conservare, încât jurnalul devine „document sufletesc” concret, cu accente de cruzime asumată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sat îi semănau. Revenind la lumea școlii, este memorabilă Natalia Udrea, celebra NU, care întruchipează pe conducătorul infatuat, rupt de realitate, stăpânit de idei preconcepute, sectar și inflexibil. Starea de insomnie se prelungește, între tic-tacuri se întâlnesc pasaje reflexive, de autoanaliză, dar și crâmpeie de anecdote, povestioare, fapte și întâmplări atipice, cu ecou emoțional. Într-o pagină antologică este povestită o întâmplare cu un cuplu tânăr care se desparte din pricina lipsei de comunicare. Femeia are o aventură în casa părăsită de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]