249 matches
-
primă zi, în ciuda câtorva confruntări cu forțele de ordine, nu a făcut nicio victimă. În următoarele zile, grevele s-au răspândit în întregul Petrograd și tensiunea a crescut. Sloganurile, până atunci mai degrabă discrete, s-au politizat: „Jos războiul!”, „Jos autocrația!” De această dată, ciocnirile cu poliția au făcut victime de ambele părți. Protestatarii au prădat secțiile de poliție și s-au înarmat. După trei zile de demonstrații, țarul a mobilizat trupele din garnizoana orașului pentru a suprima revolta. Soldații au
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
în curs de desfășurare, și, în general, fără prea multe cunoștințe despre realitățile din Rusia. Democrațiile Antantei (în special Franța și Regatul Unit) au fost ușurate să scape de un aliat dificil, care era Nicolae al II-lea, de conservarea autocrației țariste, care le jena în propria lor propagandă a „războiului drept”. Nici presa (sub rezerva cenzurii sau ), nici opinia publică nu au reușit să ia pulsul creșterii respingerii războiului în opinia publică rusă. Revoluția a fost interpretată dimpotrivă, ca o
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
modernizare a țării nu poate avea loc decât răsturnând regimul țarist; dintre acești blazați s-au recrutat viitorii revoluționari. Ultimii doi țari care au urmat - Alexandru al III-lea și Nicolae al II-lea - au încercat să mențină intactă arhaica autocrație: după asasinarea țarului Alexandru al II-lea, prost sfătuiți fiind de cercurile conservatoare, succesorii acestuia - țarul Alexandru al III-lea și fiul lui, țarul Nicolae al II-lea - nu numai că n-au accelerat sau măcar stopat reformele adoptate de
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
în care ordinea publică era socotită a fi în pericol; până și eforturile absolut apolitice ale zemstvo-urilor au fost obstrucționare de puterea centrală. Conflictul între societatea rusă care devenea din ce în ce mai educată, urbană și complexă, pe de-o parte, și fosilizata autocrație pe de cealaltă, s-a acutizat cu ocazia foametei din 1891, când guvernul s-a arătat incapabil să organizeze eficient ajutorarea țăranilor muritori de foame și când societatea civilă însăși s-a organizat pentru ajutorarea țăranilor calamitați. Faptul că guvernul
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
de reformă. Acestea cuprindeau facilitarea împrumuturilor pentru populația săracă de la sate, pentru a le permite să cumpere pământ, cu intenția de a forma o clasă socială de agricultori loiali coroanei. Deși scopul ultim al reformelor lui Stolîpin era să întărească autocrația țaristă și nu să democratizeze țara, planurile sale au fost împiedicate de conservatorii de la curte care aveau mai multă influență pe lângă împărat. În preajma momentului asasinării lui Stolîpin de către un anarhist (și informator al poliției totodată) în 1911, premierul și împăratul
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
sumare: ordinea va fi restabilită prin teroare. Regim de "monarhie constituțională" nu excludea deci, în opinia țarului Nicolae al II-lea și a curții sale, menținerea în pușcării a unei vaste cantități de deținuți politici, exact ca în vremea presupus-defunctei autocrații, și nici nu presupunea măcar vreun tratament mai uman al minorităților naționale: între 1906 și 1909 mai mult de 5000 de deținuți politici vor fi condamnați la moarte, iar în Baltica, într-o campanie de teroare de șase luni, armata
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
promițător pentru un regim parlamentar. În lupta lor contra revoluției și născândului regim liberal, țarul Nicolae al II-lea și curtea sa au decis să folosească antisemitismul drept armă de predilecție, încurajând numeroase pogromuri. De asemenea, ca și în perioada autocrației dinaintea revoluției din 1905, muncitorii au continuat să fie masacrați de regimul țarist și în noua perioadă așa-zis "constituțională", dacă aceștia protestau în mod pașnic contra condițiilor inumane de muncă și salarizare, așa cum s-a întâmplat de exemplu cu
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
patru fiice mai înainte ca să se nască fiul lor, Alexei, pe 12 august 1904. Tânărul moștenitor al tronului era bolnav de hemofilie, care pe la vremea aceea era practic netratabilă și ducea în mod invariabil la o moarte prematură. Datorită fragilității autocrației din acel timp, familia imperială a ales să nu divulge nimic în afara palatului starea sănătății lui Alexei. Disperată, Alexandra a căutat ajutor pretutindeni; l-a găsit la un mistic, Grigori Rasputin. Se părea că Rasputin putea să-l ajute pe
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
În mod surprinzător, o campanie electorală eficientă, sprijinul Partidului Democrat și influența acestuia în Hudson Valley l-au lăsat să câștige alegerile cu ușurință. Începând cu 1911, acesta a devenit unul dintre cei mai aroganți și insurgenți lideri oponenți ai „autocrației” lui Tammany, care se voia „dominant” al partidului. O adevarată lupta a început la data de 16 ianuarie a aceluiași an între amândouă tabere de facțiune, la alegerea senatului SUA, când, timp de 74 de zile, noul legislativ a suferit
Franklin Delano Roosevelt () [Corola-website/Science/298390_a_299719]
-
Ioasaf își semna scrisorile ca "Ioan, împărat și autocrator al romeilor, credincios întru Domnul Christos, rebotezat pentru dumnezeiescul cin călugăresc ca Ioasaf monahul". După spusele patriarhului Philotheos Kokkinos, după abdicare, Cantacuzino se bucura, poate, de mai multă autoritate, decât în timpul autocrației sale laice. Spre deosebire de Ioasaf, Ioan V nu dispunea de o asemenea autoritate. El era un om tare ușuratic și nu se prea interesa de alte lucruri, în afară de femeile drăguțe și frumoase și pe care dintre ele și cum s-o
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
cunoscută și ca „Timpurile tulburi” (Смутное Время). În ciuda abuzurilor țarului împotriva boierilor, a creșterii nemulțumirii târgoveților și a iobăgirii treptate a țărănimii, lupta împotriva puterii țarului era dusă cu jumătate de măsură. Rușii nemulțumiți nu aveau practic nicio alternativă la autocrația țarului și tot ce puteau face era să se alăture aventurierilor care încercau să ocupe tronul. În această perioadă tulbure, toate încercările facțiunilor boierești se limitau la încercarea de obținere a unei oarecare influențe asupra autocratului aflat la putere, sau
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
cărui tată, Sigismund al III-lea Vasa fusese ales de o facțiune a boierilor ruși țar al Rusiei în așa-numitele „timpuri tulburi”, a renunțat la toate pretențiile sale la tronul rus, ca o precondiție a semnării tratatului de pace. Autocrația a rezistat turbulențelor „timpurilor tulburi” și conducerii slabe sau corupte a țarilor în primul rând datorită unei puternice birocrații centrale. Birocrația rusă a funcționat neîntrerupt, indiferent de legitimitatea monarhilor sau de facțiunea boierilor care controlau tronul din umbră. Birocrația s-
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Imperiul Roman este termenul utilizat în mod convențional pentru a descrie statul roman în secolele de după reorganizarea sa din ultimele trei decade î.Hr., sub Octavian (Caesar Augustus). (Deși Roma deținea un imperiu cu mult înainte de autocrația lui Augustus, statul pre-augustian este descris în mod convențional ca Republica Romană.) Imperiul Roman controla toate statele elenizate de la Marea Mediterană, ca și regiunile celtice din nordul Europei. Ultimul împărat de la Roma a fost detronat în 476, dar pe atunci, regiunile
Imperiul Roman antic () [Corola-website/Science/314999_a_316328]
-
mod cu totul particular atrag atenția opiniile temeinic argumentate ale autorului în privința autorităților românești și, mai ales, cele privind „rolul statului” ori cele referitoare la „derapajele exercițiului democratic” abordate în Partea a opta Capitolul I, în care autorul lansează teoria „autocrației elective” și semnalează „deformările patologice ale structurilor democrației constituționale”, dar și necesara și excelenta analiză din Partea a zecea, Capitolul II și III, unde se demonstrează „rolul fundamental al statului națiune în procesul de integrare”, concomitent cu „necesitatea continuării reformării instituțiilor
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
de guvernare, a strategiilor și a propunerilor decurgând din acestea - fac din lucrarea de față un instrument care nu trebuie să lipsească de pe mesele parlamentarilor, miniștrilor și organelor decidente ale administrației de stat, centrale și locale. - în prefața la lucrarea "Autocrația electivă vs Democrația Parlamentară" arată: Invitația onorantă pe care mi‑a adresat‑o profesorul Ioan Alexandru de a scrie o prefață la noua sa carte "Autocrația electivă vs. democrația parlamentară" îmi prilejuiește șansa de a formula două obiective pe care
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
și organelor decidente ale administrației de stat, centrale și locale. - în prefața la lucrarea "Autocrația electivă vs Democrația Parlamentară" arată: Invitația onorantă pe care mi‑a adresat‑o profesorul Ioan Alexandru de a scrie o prefață la noua sa carte "Autocrația electivă vs. democrația parlamentară" îmi prilejuiește șansa de a formula două obiective pe care voi încerca, foarte pe scurt, să le ating. Primul e acela de a accentua asupra importanței și stringenței câtorva dintre temele analizate de dânsul; al doilea
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
aspectele: credință, adorare, conștiință, comportament. Conceptul de "hakimiyyatu Allăh "(suveranitatea lui Dumnezeu) implică faptul că sistemul de guvernare al statului islamic este diferit de democrațiile seculare sau de orice alt sistem de guvernare, fără însă a fi o teocrație sau autocrație. Cu alte cuvinte sistemul islamic de guvernare are la bază aplicarea legii islamice de către conducător, supunerea celor guvernați față de legea sacră și consultarea dintre conducător și comunitatea islamică (umma) pe baza principiului "shura". Acest principiu al consultării este fundamental diferit
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
începutul secolului al XX-lea. Fenomenul "nebuniei întru Hristos" este considerat de unii autori occidentali drept o bună ilustrare a abisului în care a decăzut Rusia înainte de 1917, sub influența antiintelectualismului tipic tradiției ortodoxe, și al înăbușirii disidenței politice de către autocrația țaristă. Iurodivîi (nebuni-întru-Hristos ruși) cunoscuți sunt țarul Feodor I Ivanovici, fiul retardat intelectual al mai-celebrului Ivan cel Groaznic (Ivan al IV-lea Vasilievici) , și, în opinia istoriografiei ruse din perioada țaristă tardivă, tot un iurodivîi a fost chiar și "Parfenie
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]
-
în perioada 1905-1907, iar insurecția din Łódź a fost un incident-cheie în cadrul acestor evenimente. Muncitorii din Łódź începuseră grevele dinainte de 22 ianuarie, iar până la 31 ianuarie poliția țaristă raporta deja demonstranți care țin pancarte cu sloganuri cum ar fi „Jos autocrația!”, „Jos războiul!”. Acestea au fost capitalizate de facțiuni din Rusia și Polonia care doreau modificări mai mult sau mai puțin radicale. În curând, peste 400.000 de muncitori s-au implicat în grevele din Polonia. Aripa Partidului Socialist Polonez ("Polska
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
să renunțe la regiune pentru cohortele Kievene, în schimbul ajutorului primit. Între timp, tensiunile dintre Vladislav și Piotr Włostowic s-au înrăutățit. Poziția voievodului în războiul civil era împotriva Marelui Duce. Această atitudine, în mod clar nu corespundea cu conceptul de autocrație a lui Vladislav, iar după acest episod s-a gândit să-i elimine pe frații săi de pe proprietățile lor. În 1145, părea posibilă o reconciliere între Marele Duce și Włostowic, după cum reiese din participarea la invazie a voievodului Włostowic, cu
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
ul este o formă de guvernământ în care o singură entitate conduce cu putere absolută. Acea entitate poate fi un individ, ca într-o autocrație, sau poate fi un grup. Cuvântul despotism înseamnă "a conduce în maniera unui despot" și nu se referă neapărat la un singur "despot", adică un individ. Cuvântul despot provine din cuvântul grecesc "despotes" care înseamnă "stăpân" sau "cel cu putere
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
rece înseamnă de fapt, un alt context: nu mai avem o luptă doctrinară, nu mai avem Uniunea Sovietică, nu mai avem Comunismul, în schimb avem o luptă economică și o luptă între sisteme care pe de o parte reprezintă niște autocrații, mă refer la Rusia, China VS. democrații liberale care reprezintă partea democratică cu liderul SUA, dar și cu democrațiile liberale, unde putem include și România. Așa cum ar putea fi ea după următoarele alegeri, pentru că deocamdată cu partidele astea în colaps
Cozmin Gușă: Capitalul național este controlat și pedepsit, iar multinaționalele defilează așa cum vor ele by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104284_a_105576]
-
avea un rol foarte important și a fost eliminat chiar de forțele anglo-franceze, printr-un complot care pare mai degrabă adevărat. Interesant este că au fost implicați oameni din Partidul Constituțional Democratic, adică liberalii ruși” ”Rusia nu mai era o autocrație tradițională după 1905, ci pe cale de timidă democratizare” 23 februarie 1917, victoria democrației ruse ” Au fost două guverne democratice în Rusia. Sfârșitul Revoluției începută în 23 februarie 1917, a fost o Rusie democrată. Revoluția a adus o stare de euforie
Revoluția democrată rusă, 100 de ani. Victoria uitată a democrației ruse by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102560_a_103852]
-
vi se pare că e țintit acestââ set de sancțiuni? Cred că aceste sancțiuni ăă vin ăă, cum s-a spus ăă, relativ târziu, darââ trebuie să înțelegem căă dincolo de întârzierile cauzate de faptul că avem acest clivaj între o autocrație și niște democrații, mai trebuie luat în calcul faptul că în Uniunea Europeană sunt douăzeci și opt de state membre și că e nevoie de acordul tuturor pentru a lua o asemenea decizie. Unele vor fi afectate economic mai mult de aceste sancțiuni
colectie de stiri si interviuri Radio Romania Actualitati () [Corola-other/Journalistic/92304_a_92799]