279 matches
-
deviant; acesta apelează în mod frecvent la o serie de comportamente infantile (accese de plâns, crize) pentru a obține acele mici și insignifiante plăceri. În fața problemelor obiective ale realității, acest individ manifestă o atitudine inconsecventă, este lipsit de critică și autocritică autentică, este nerealist și manifestă o semnificativă instabilitatea afectivă. Această deficiență este deosebit de gravă, mai ales în cazul în care pot exista asocieri cu imaturitatea intelectuală ceea ce predispune la manifestărea unor comportamente antisociale grave; * complexul de inferioritate individul resimte o
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
în fața lui Mitru Moț, la „catafalcul” comunistului Ardeleanu ucis mișelește, că rânduielile pe care le- a păzit el au fost greșite. Scriitorul înzestrat care a fost Titus Popovici îl surclasează din nou pe propagandistul care s- ar fi mulțumit cu „autocritica” lui Găvrilă : Mitru Moț refuză căința celui care a făcut-o pe fiica lui, Iuliana, gravidă cu sărăntocul Moț, să lepede copilul și îl alungă numindu-l „om cu două fețe”. Comanda politică la care a fost realizat Setea este
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prezenta rea „neajunsurilor” și „lipsurilor” din Sistem la scenă deschisă, în speranța că va fi diminuat astfel șușotitul pe la colțuri al oamenilor muncii. Or, începând cu 1977, șușotitul devenise murmur și amenința să se transforme în vuiet. Drept pentru care autocritica Sistemului atinge în Probleme personale cote nemaiîntâlnite. Secvența-„șoc” este vizita tovarășului prim-secretar la fabrica de aparate electrice. După primirea cu flori și lozinci de către conducerea unității, activistul cu nume predestinat, Cremene (nici nu aflăm vreodată cum îl cheamă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Pregătirea celui de-al XIV-lea Congres abundă în expuneri, lungi expuneri de bilanțuri pozitive, produse de activiștii de partid din diferitele regiuni ale României: o fotografie în stil fotomaton a oratorului, mohorâtă și țeapănă, însoțește textul. Nicio critică sau autocritică în acest gen de expuneri, doar o litanie fără sfârșit lăudând meritele partidului. Atunci când critica apare, ea provine de la un singur șef: șeful partidului din 1965, șeful statului, președinte din 1974, având misiunea să educe, să mobilizeze, să pedepsească, dacă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
niciodată. Că tot ceea ce aș putea scrie mai bun nu ar fi niciodată mai mult decât remarci filozofice.“ Referindu-se astfel la ceea ce îl va surprinde pe cititor - lipsa unor elaborări sistematice -, Wittgenstein nu este, cum ar putea să pară, autocritic în această privință. Modul lui de a scrie nu este, până la urmă, decât expresia imperativelor unei practici filozofice singulare. Elaborările sistematice nu puteau servi obiectivele pe care le urmărea. Acestea puteau fi urmărite doar prin „remarci“ sau „observații“ filozofice. Doar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din echitate pentru a descoperi atât excelența, cât și imperfecțiunea. El riscă să se îndepărteze de corectitudine însă atunci când este sever sau, din contra, indulgent. Spiritul critic poate lua forma cea mai nobilă atunci când ia în vizor propria noastră persoană: autocritica. Aceasta duce la luciditate, la revizuirea judecăților. Ea îi încurajează pe cei timizi și îi face umili pe cei orgolioși (pe cât posibil). În alt sens, spiritul critic are ca obiect purtarea oamenilor și mersul societății. El semnifică critica morală și
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
imaginația lor, ei urzesc și dau viață previziunilor post eventum; este vorba despre retrodicție 7 istorică sau "sinteză" și această capacitate de a imagina este răspunzătoare pentru trei sferturi din orice pagină de Istorie, ultimul sfert provenind din documente 121." Autocritica este substanțială. Specialiștii în uman insistă asupra necesității de a revaloriza evenimentul, de a redescoperi neprevăzutul și hazardul. Ei anunță sus și tare că științele umane au început o cură de "defatalizare". CRITICA DETERMINISMULUI ȘI PROMISIUNILE DEȘARTE François Furet așează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
niciodată. Că tot ceea ce aș putea scrie mai bun nu ar fi niciodată mai mult decât remarci filozofice.“ Referindu-se astfel la ceea ce îl va surprinde pe cititor - lipsa unor elaborări sistematice -, Wittgenstein nu este, cum ar putea să pară, autocritic în această privință. Modul lui de a scrie nu este, până la urmă, decât expresia imperativelor unei practici filozofice singulare. Elaborările sistematice nu puteau servi obiectivele pe care le urmărea. Acestea puteau fi urmărite doar prin „remarci“ sau „observații“ filozofice. Doar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că "a vrut să facă binele cu forța", nedându-se înapoi de la nicio oroare, dar clamând cu tupeu că valorile și principiile în numele cărora ucide sunt ... minunate și că micile greșeli sunt doar inevitabile erori de parcurs, de rezolvat prin autocritică sau, la rigoare, răsplata meritată a dușmanilor de clasă. Văd că acest strigoi roșu renaște cu dezinvoltură și la noi și tare aș avea chef să încep a ciopli niște țăruși (simbolici), numai buni de tratat tahicardia monstrului. Mă mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
colaborarea cu partenerii de joc, armonizarea intereselor, motivelor, acțiunilor și eforturilor personale cu cele ale colectivului din care fiecare elev jucător face parte; presupune încadrarea în colective, acceptarea și recunoașterea liderului, asumarea unor responsabilități, conlucrarea și întrajutorarea, atitudinea critică și autocritica. Situațiile favorabile care apar pe parcursul consumării diferitelor faze de joc lasă urme adânci asupra personalității elevului. Emoțiile și sentimentele, stările afective, trăirile și celelalte procese psihice prezente în aceste împrejurări sunt proprii fiecărui jucător, dar în același timp comune echipei
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
în pagin\; S\ scrie caligrafic respectând liniatura caietului; S\ execute corect exerci]iile de inc\lzire a mu[chilor fini ai mâinii. Obiective afective: Dezvoltarea sim]ului estetic (scris frumos [i plasare estetic\ în pagin\); Dezvoltarea sim]ului critic [i autocritic. Strategii didactice: Metode [i procedee: Conversa]ia, explică]ia, demonstra]ia, exerci]iul, jocul didactic. Material didactic: Plan[\ model, caiete, pixuri, fi[e individuale, litere din alfabetar, co[ule]e. Durată lec]iei: 45 min. Bibliografie: Georgescu-Bo[țină, M.I., 1976
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
comună. (Ă). O Întrecere; vine secretarul de organizație; observă că În atelierul nr. 1 treaba nu merge, deși meșterul e cel mai bun lucrător din fabrică; Întreabă de ce Matei Ion nu știe Încă să lucreze la strung; maistrul Își face autocritica și situația se schimbă. Dar tot ce ni se povestește e generalitate, mânuire de noțiuni. (Ă). Ceea ce spune dl. Talaz În Hai să ne Întovărășim pământul să-l muncim sau dl. Al. Șahighian În Un autor În căutarea unor personajii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mândră lozincă a partidului, care se află deasupra oricărui loc de muncă din țara noastră: «Construim fără burghezie și Împotriva burgheziei»”. Ce a urmat după partinica intervenție a lui Geo Dumitrescu? Au fost mai multe consecințe. Pentru cazul În speță: autocritica celor vizați (critici și autor), Întâlnirea lui Marin Preda cu muncitoarele de la F.R.B. și Înmulțirea acestor forme de confruntare a operei cu instanța cititorilor - motiv pentru care rezervăm acestui aspect o tratare separată. Apoi, la Uniunea Scriitorilor se dezbate cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se țin lecții despre primejdia naturalismului. În consecință, o suspiciune generală și persistentă se va așterne peste proza anului, „vânătoarea de elemente naturaliste” fiind dominanta anului În critica literară. Dar să desfășurăm cazurile pe rând. Horia BRATU 27 Își face autocritica Într-un context foarte larg și foarte derutant: pornind de la somația lui Geo Dumitrescu de a profita de „critica Partidului”, acesta comentează după 8 luni articolul din Scânteia 28, Pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de Partid
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lupta de clasă abia la Paris, iar când trebuie să o surprindă În țara noastră, figura comunistului român Vasile este cu totul episodică și convențională. (Ă). Cella Serghi confundă În mod condamnabil scormonirea sterilă a sufletului, În chip invidualist cu autocritica. (Ă). Metoda antirealistă a scriitoarei se dă pe față și În practica naturalismului și a sentimentalismului. Când spunem naturalism, nu ne gândim numai la scenele de frenezie a instinctelor, relatate cu o stăruință scandaloasă de Mirona ci și la esența
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mențiunea „apare sub conducerea unui comitet de redacție”, va Înlocui informația mai detailată care a apărut cu regularitate, din 1948, pe coperta 1 verso despre comitetul de direcție și despre redactorul-șef (Cicerone Theodorescu). În februarie, Viața Vomânească Își face autocritica, Își ia angajamente, iar Contemporanul Întărește opiniile Luptei de clasă, lărgind și mai mult sfera criticii, comentând, după două luni, un semnal de alarmă tras În Flacăra de George Dan peste care, la momentul acela, s-a așternut o suspectă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu oamenii, cu problemele concrete ale construirii socialismului În R.P.R. antrenează și superficialitatea multora din materialele literare apărute. Membrii redacției nu se deplasează pe teren, nu verifică pe viu materialul primit, nu lucrează destul de metodic cu scriitorii. (Ă). Critica și autocritica nu se practică În chip mulțumitor În redacția Vieții românești. Nu se lucrează destul, nu se depun de către fiecare redactor eforturile cerute de o asemenea revistă, domnește Încă un spirit de Îngăduință reciprocă față de slăbiciuni. Munca nu e bine organizată
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exemplar, valabil, pozitiv. În acest sens la nivelul anul 1951, iată câteva direcții, nume și teme. Iar dacă acestea se repetă de vreo trei ani Încoace, vina nu-mi aparține; și dacă, totuși, s-ar pune problema să-mi fac autocritica, aș spune că, din numeroasele articole citite, fișate, reproduc aici doar câteva, urmând să Întregesc succesele poeziei anului, așa cum au fost ele Înregistrate de comentatorii și criticii literari, Într-un fel și mai succint: ca bibliografie În note6. Aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe nimeni că acordă importanța cuvenită criticilor care i s-au adus volumului său de versuri. Această atitudine neprincipială față de critică nu trebuie să ne mire, deoarece ea decurge În bună măsură din faptul că Însăși filiala noastră critica și autocritica nu prea au figurat printre metodele de muncă (Ă)”13 CONTESTAREA POEZIEI EULUI Dacă schemantismul era boala copilăriei literaturii noi, dacă proletcultismul - prin toate manifestările sale - lipsea noua creație de profunzime și Înscriere pe coordonata tradițional-progresistă, dacă formalismul era o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aspect cu totul umbrit de multele slăbiciuni ale cărții; dincolo, mai bemolizat se vorbește despre „schematism”, abstractism, retorism, dar și despre „ampla reconstituire a vieții deținuților politici din lagărul de la Târgu Jiu”; reproducem din aceste comentarii, În note32. CRITICA ȘI AUTOCRITICA CRITICII LITERARE Impresionism, formalism, schematism, dogmatism, lipsă de stil, exprimare neglijentă, ori greoaie, ori savantă, lipsă de patos critic și alte lipsuri se resimt din plin și În critica literară, nu numai În poezia și proza anului. Lucrul nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru copii Despre fasonarea moștenirii literare Stalinismul În lingvistică Note și comentarii 1951 Combaterea proletcultismului Valabil și eficient În poezie Un poet controversat Contestarea poeziei eului Proza la ora bilanțului Fișe la Petru Dumitriu Alte aspecte ale prozei Critica și autocritica criticii literare Din activitatea Uniunii Scriitorilor Note și comentarii Indice de nume Addenda Proletcultismul Realismul socialist ADDENDA Proletcultism (P) Etimologic, termenul P sau proletcult provine din abrevierea sintagmei rusești „proletarskaia cultura”, care definea o grupare literară și artistică radicală, de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
PCI acordă reprezentanților țărilor burgheze aceeași importanță pe care o acordă Uniunii Sovietice, fapt inadmisibil; apoi, iugoslavii erau acuzați de o serie întreagă de greșeli organizatorice, de propagarea de zvonuri și sentimente antisovietice și de incapacitatea de a-și face autocritica ("The Soviet Yugoslav Dispute", Documentul 5, în McNeal: 1967, 61-62; "The Tito-Stalin Correspondence, March-June 1948", în Stokes: 1991, 58-60). La rândul său, Tito a contraatacat: Indiferent de cât iubește fiecare dintre noi țara socialismului, U.R.S.S, nu poate, în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
25, f. 202, 203). Era deplânsă apoi subaprecierea rolului partidului comunist în favoarea "frontului național" sau "popular", încă activ și puternic, în timp ce în celelalte "democrații populare" își epuizase deja "rolul istoric". Însăși PCI era acuzat de degenerare, deoarece "înlocuise critica și autocritica [...] prin metode de comandă". Apoi, din punct de vedere ideologic, "clicii titoiste" îi era reproșat pe un ton extrem de virulent faptul că "a servit membrilor de partid o mixtură infectă compusă din diferite "teorii" burgheze și din deșeurile "doctrinelor" oportuniste
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
un amestec în treburile noastre interne" (Constantiniu: 2001, 143-146, subl. în orig.). Reacțiile nu au întârziat să apară. În ședința Biroului Politic, convocată special pentru a analiza "devierea naționalistă" a lui Pătrășcanu și pentru a-l constrânge să-și facă autocritica, Gheorghiu-Dej constata că acesta nu își îndeplinise sarcina principală, aceea de a condamna fără drept de apel "șoviniștii români", principalii responsabili în optica partidului de tulburările naționaliste petrecute în zona Clujului. Se știe că populația transilvăneană română detesta guvernul Groza
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Dar ce e mai grav tovarăși, e faptul că prin cum a prezentat lucrurile în declarațiile sale făcute la Cluj, el dă credit moral și politic regimurilor reacționare din trecut (Constantiniu: 2001, 159; vezi și Scurtu: 1996a, 277). Făcându-și autocritica, Pătrășcanu admite că a greșit, afirmând că a ținut respectivul discurs în baza unor notițe, "fără un text revizuit de Secretariat", ceea ce i-a conferit un caracter improvizat. Apoi recunoaște că îi este imputabilă și acuza de "individualism", deoarece a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]