256 matches
-
cu analiza activităților, a proceselor, a motivațiilor, a relațiilor interactive, a rolurilor în diferite situații și contexte relevante pentru complexitatea realității. • Evaluarea nivelului de integrare a tuturor elementelor formate nu separat, pentru că așa dovedește competențe necesare performanței, integrarea evaluării cu autoeducația și autoevaluarea. • Trecerea de la măsurarea randamentului, de la selecție și de la verificarea doar a cunoștințelor la urmărirea progresului până la performanță, evaluarea acum a tuturor dimensiunilor personalității. • Aprecierea efectelor acestei formări prin apelul la punerea în situații de mobilizare complexă și la
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
al acțiunilor, procedurilor, proceselor, instrumentelor, facilităților, îndrumărilor, punctelor de sprijin folosite de către educatorul-lider. Scopul este ca să-i motiveze pe educați, să le determine participarea, colaborarea, comunicarea, construirea înțelegerii în învățare, implicarea în decizii sau în evaluare și reglare, autocontrol, autodisciplinare, autoeducație, să-i ghideze, să-i direcționeze în realizarea obiectivelor, prin interactivitate. În acest sens, unii autori (apud Zlate, 2004) afirmă că în fapt leadershipul a fost înaintea managementului, pentru că a fost interesul pentru activitatea de conducere și pentru persoana care
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
com/books?isbn=2763778267 Antonesei, L. (2002), O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educație, Editura Polirom, Iași. Aubert, J., Gilbert, P. (2003), L'évaluation des compétences, Edition Mardaga, books.google.com/books?isbn=2870098340 Barna, A. (1995), Autoeducația. Probleme teoretice și metodologice, Editura Didactică și Pedagogică, București. Baudouin, J.M., Friedrich, J. (2001), Théories de l'action et l'éducation, De Boeck Université, Bruxelles, books.google.com/books?isbn=2804136884 Bean, R.M. (2004), The Reading Specialist. Leadership for the
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
html Chiș, V. (2005), Pedagogia contemporană. Pedagogia pentru competențe, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca. Coleman, G. (2001), Issues in Education: View from the Other Side of the Room, Greenwood Publishing Group, books.google.com/books?isbn=0897896343 Comănescu, I. (1996), Autoeducația azi și mâine, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea. Council of Europe (2003), Learning and Teaching in the Communication Society, Editions du Conseil de l′ Europe, books.google.com/books?isbn=9287153310 Crawford, G.B. (2007), Brain-Based Teaching with Adolescent Learning in
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cu lumânarea” aceste deficiențe din comportamentul copiilor sau că trebuie să caute pretexte pentru a face neapărat o pedagogie preventivă. Μ Unii oameni sunt Într-atât de siguri de ei Înșiși, Încât reduc Înțelesul procesului de educație la cel de autoeducație. Dar o astfel de optică le limitează formarea personalității numai la ceea ce vor ei să fie, ignorând astfel ceea ce societatea le-ar pretinde. Μ Poate că, Într-adevăr, dacă n-am Încerca atât de mult să ne explicăm ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
om prin conduita de revendicare, care se încadrează într-un anumit sistem de norme morale și juridice răspunsul agresiv la frustrare se menține doar la acele structuri de personalitate instabile și impulsive, care nu s-au supus unui proces de autoeducație, de autocontrol, care asigură, reflectarea conștientă a răspunderii față, de propria persoană și față de relațiile ei sociale 5. Conținutul psihologic al fenomenului de frustrație poate fi relevat deplin numai prin luarea în discuție a termenilor de „obstacol”, „conflict” și „stres
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la nivelul psihologic de integrare, există posibilitatea unei „autoreglări conștiente”. Bineînțeles, acest tip de autoreglare nu poate apărea decât pe o anumită treaptă de dezvoltare a vieții psihice și presupune transformarea în ontogeneză - sub influența educației, a factorilor sociali și autoeducației - a însușirilor psihice ale persoanei (pentru dezvoltarea conștiinței de sine, a capacității de selectare a mobilurilor în conformitate cu exigențele sociale, și de adaptare a acestor exigențe la specificul propriilor aspirații și idealuri). N. Weiner admite chiar o capacitate de superreglare, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
continue singur, tot timpul vieții, opera de instruire începută. Există în Secolul copilului un paragraf pe care cu ușurință l-am putea trece pe seama unui filosof existențialist contemporan și prin care se relevă rolul școlii în pregătirea tinerei generații pentru autoeducație: "Trebuie să-l învățăm pe copil cît mai curînd posibil ce înseamnă libertatea și primejdiile alegerii personale, dreptul și responsabilitatea voinței personale, condițiile și datoriile experienței personale. Rezultatul cel mai frumos al educației este de a plasa pe fiecare individ
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
personale. Rezultatul cel mai frumos al educației este de a plasa pe fiecare individ, singur, în fața conștiinței sale" (8, p. 91). Ellen Key are dreptate, fără îndoială; educația școlară își atinge unul din obiectivele ei importante dacă pregătește elevul pentru autoeducație. Aceasta presupune însă cultivarea capacității de autostăpînire; nu poate fi vorba de autoeducație, de orientare voită spre un scop, urmărit printr-un efort susținut, dacă nu există o deprindere elementară de autostăpînire. În general, adepții educației libere au o reprezentare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
individ, singur, în fața conștiinței sale" (8, p. 91). Ellen Key are dreptate, fără îndoială; educația școlară își atinge unul din obiectivele ei importante dacă pregătește elevul pentru autoeducație. Aceasta presupune însă cultivarea capacității de autostăpînire; nu poate fi vorba de autoeducație, de orientare voită spre un scop, urmărit printr-un efort susținut, dacă nu există o deprindere elementară de autostăpînire. În general, adepții educației libere au o reprezentare falsă despre natura copilului, atribuindu-i însușiri pe care acesta nu le are
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
umană tînără să-și poată manifesta tendințele și să poată ajunge să se conducă singură. Întregul proces al educației afirma el se desfășoară prin participarea copilului la propria sa desăvîrșire, prin cîștigare treptată de independență, pentru a deveni apt de autoeducație. Iată o înțelegere a fenomenului educației în care sînt implicate atît libertatea, cît și activitatea copilului, concepte în jurul cărora se construiește teoria pedagogică a lui Slavici (39, p. 9). Am fi tentați să credem că astfel de idei au fost
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
concepte în jurul cărora se construiește teoria pedagogică a lui Slavici (39, p. 9). Am fi tentați să credem că astfel de idei au fost preluate de la Maria Montessori, dacă n-am ști că lucrările sale fundamentale, Metoda pedagogiei științifice și Autoeducația în școlile elementare au apărut în 1909, respectiv 1916. "Copilul" scria Slavici în maniera marilor maeștri ai "educației noi" "nu se pătrunde de iubirea în muncă decît făcînd ceea ce face din propriul său îndemn și cu plăcere deplină. Acela care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
desprinde din propria sa experiență să nu-i fie transmise de educator. Se cultivă astfel inițiativa, se dă frîu liber spontaneității și se pune accentul pe "formare" (20, p. 285). În aceste condiții educația este mai mult un proces de autoeducație, proces stimulat de interese, înțelese de Narly ca "porniri interioare" către bunurile culturale (20, p. 286), ca "instincte ale curiozității". Treptat, în procesul educației, unele interese devin din mijloc, scop; copilul își simte chemarea către un anumit tip de activitate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
interesați de aceleași probleme. Accesul la "educatori"; de fapt, la persoane competente într-un domeniu sau altul, profesioniști sau amatori; un serviciu special va întocmi un fel de anuar al acestora. Prin acest sistem de rețele se facilitează procesul de autoeducație: fiecare este liber să învețe ce vrea, cînd și cu cine vrea. Cele patru rețele ale sistemului illichian de educație nu pot funcționa spontan; este necesară o coordonare a activității lor. Pentru aceasta, s-a simțit nevoia creării a "trei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
această persoană", în toată singularitatea sa. În consecință, acțiunea educatorului constă nu în a transmite o "știință impersonală", valabilă pentru toată lumea, fără deosebire, ci în solicitarea "ființei singulare" de a se educa pe sine însăși. Educația nu este altceva decît autoeducație. O astfel de înțelegere a procesului educațional înseamnă, după opinia lui L. Stefanini, a "personaliza școala" (12). Bunurile culturale nu există însă in abstracto, ci în spirite concrete, singulare. În consecință, omul are nevoie de om pentru a se cultiva
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ca o identitate facilitată de congruență. În condițiile aplicării celor două principii, clasa de elevi devine un loc de întîlnire cu altul și cu sine, un loc în care identificările se construiesc și se îmbunătățesc în permanență, favorizîndu-se prin excelență autoeducația. Elevii sînt aceia care își organizează mediul, cu activitatea și relațiile specifice; profesorul este prezent, dar nu conduce, el este unul dintre membrii grupului. Influența sa educativă nu depășește limitele "congruenței". El își oferă serviciile în măsura în care elevii o cer ("principiul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
etc.), orientarea școlară și profesională (A. CHIRCEV, D. SALADE, I. HOLBAN, M. PETEANU, V. LĂSCUȘ ș.a.), conducerea învățămîntului (T. POP, V. POPESCU, I. BORCA), educația estetică (ȘT. BÂRSĂNESCU, AL. TRIFU, G. VĂIDEANU, BIANCA BRATU), educația fizică (GEORGETA CHIRIȚĂ, N. N. CEAUȘESCU), autoeducație (A. BARNA, I. COMĂNESCU, ST. CRUCERU, ȘT. TOMA), pedagogia preșcolară (FLORICA ANDREESCU, E. CHIRCEV, MARIA TAIBAN), defectologie (C. PUFAN, C. PĂUNESCU, I. STRĂCHINARU, I. STĂNICA, E. VERZA), pedagogia familiei (CORNELIA DIMITRIU, VALENTINA LICIU), pedagogia învățămîntului superior (ȘTEFAN BÂRSĂNESCU, STANCIU STOIAN
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a problemelor favorizează identificarea unicității copilului, cultivarea aptitudinilor lui creative, flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea gândirii. Corelarea dintre discipline stimulează copilul pentru cunoaștere, familiarizarea copilului cu arsenalul tehnicilor de cercetare științifică, reprezintă garanția integrării unui alt principiu, acela al educației permanente, al autoeducației. Prin urmare, interdisciplinaritatea nu este un mod de restructurare a conținuturilor, ci un mod de organizare a învățării. Un învățământ interdisciplinar vizează cum să stabilească un „curriculum integrat” adica o organizare a acțiunii educative în care elevul să fie plasat
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
a problemelor favorizează identificarea unicității copilului, cultivarea aptitudinilor lui creative, flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea gândirii. Corelarea dintre discipline stimulează copiii pentru cunoaștere, familiarizarea copilului cu arsenalul tehnicilor de cercetare științifică, reprezintă garanția integrării unui alt principiu, acela al educației permanente, al autoeducației. Prin urmare, interdisciplinaritatea nu este un mod de restructurare a conținuturilor, ci un nou mod de organizare a învățării; ea se va asocia din ce în ce mai strâns cu principiul educației permanente al pregătirii elevilor pentru învățare continuă și pentru autoevaluarea realistă. Conceptul
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
realității. Tratarea interdisciplinară a problemelor favorizează identificarea unicității elevului, cultivarea aptitudinilor lui creative: flexibilitatea, elaborarea, originalitatea etc. Resuscitarea interesului pentru cunoaștere, familiarizarea elevului cu arsenalul tehnicilor de cercetare științifică reprezintă garanția integrării unui nou principiu , acela al educației permanente, al autoeducației. Interdisciplinaritatea este un proces ce nu se poate realiza de la sine, ci depinde de felul în care învățătorul, în cadrul fiecărei ore de predareînvățare, orientează elevii în activitate, cunoaște el însuși noțiunile, categoriile cu care operează, precum și măsura în care aceste
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
participanților la noua lor activitate privind responsabilitățile pe care și le asumă, eventualele riscuri și tehnicile de rezolvare; o principiile unei bune îngrijiri practice a copiilor; o munca în grup și cooperarea cu alți părinți-foster o mijloacele de stimulare a autoeducației permanente etc. * Sprijinirea de către stat și de către agenții private a "familiilor-foster" pe toată durata plasamentului de care beneficiază un copil, pentru ca exigențele creșterii și ale îngrijirii acestuia să fie realizate în condiții optime. 5.3. Îngrijirea persoanelor în vârstă Vârstnicii
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
desprinse ale conduitei la situațiile morale sau cetățenești, mereu schimbate, nu atentează la formarea creatoare a personalității morale sau a cetațeanului. Exercițiul este nu numai o metodă de educație, adică una folosită numai de educator, ci și o metodă de autoeducație. În toate bunele ipostaze și funcțiuni în care este utilizat, exercițiul contribuie la integrarea morală superioara a insului în ordinea morală si civică a societății, la crearea unei bune atmosfere morale în colectiv sau comunitate. Metoda aprecierii și sancționării morale
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
în diferitele ramuri economice, precum și în domenii care solicită eforturi fizice ridicate (scafandri, aviatori, alpiniști utilitari etc.); c. educația fizică militară, cu specificul diferitelor arme (infanterie, marină aviație etc.); d. educația fizică a adulților; e. educația fizică a vârstnicilor; f. autoeducația fizică, realizată din proprie inițiativă sau în baza unor recomandări, de către indivizi, indiferent de vârstă. Fiecare subsistem are obiective specifice iar între subsisteme se manifestă legături logice. De asemenea, se manifestă legături puternice în interiorul fiecărui subsistem. Spre exemplu, la educația
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
ședințe elemente de consiliere nondirectivă, fiind centrată pe empatie, acceptare necondiționată și congruență. Rezultatul a fost că după prima ședință copiii așteptau cu nerăbdare Întâlnirea săptămânală. Alături de terapia medicamentoasă specifică tulburărilor hiperchinetice, demersul centrat pe copil a inclus: metode de autoeducație - pe baza unor cartonașe de semnalizare, copiii au fost Învățați cum să depășească dificultățile În rezolvarea unor sarcini școlare, cum să identifice diferite modalități de rezolvare a problemelor pe care să le compare și evalueze, controlând apoi corectitudinea rezolvării și
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
figurile mitice proiectarea unor complexe ancestrale, sau posibilitatea Împlinirii deghizate a unor dorințe și aspirații cenzurate de Supra-Eu (de conștiința socială justițiară). * „De cele mai multe ori, conștiința e o problemă de educație.” (Alex. Dumas - tatăl) De fapt, În primul rînd, de autoeducație: „Unde să găsești un om care să fie pentru sine Însuși un cenzor sever, un martor, un acuzator, un judecător; care să-și recunoască vina, să se cheme el Însuși În fața tribunalului conștiinței sale, să se recunoască vinovat și să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]