319 matches
-
jurnalul de seară și „directul” aferent. „Rândul copiilor”, pe care l-am descris anterior, pornește acum de la racle și se întinde până pe strada Patriarhiei, pe sub bolta de acces în curtea interioară. Nu este încadrat cu garduri de metal, ordinea este autoimpusă, dar starea de agitație din interior este mare, observabilă din exterior. Compoziția lui de la această oră este una aparte : multe familii tinere, urbane, cu unul sau doi copii, femei de etnie rromă cu mai mulți copii, uneori chiar și cinci-șase
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dintre greco-catolici și ortodocși sunt foarte prezente în felul lor de a relata istoria icoanei miraculoase și a mănăstirii. Simt cum încearcă să-mi menajeze susceptibilitățile legate de propria mea confesiune, de „legea mea”, cu alte cuvinte, un ecumenism discret, autoimpus. O piatră rotundă și grea, ca un ou de găină, proiectată de unul dintre cauciucurile microbuzelor care urcă panta, o atinge năprasnic pe pelerina Ana chiar în rotundul gleznei, mai să se prăbușească la pământ de durere, așa că sunt nevoit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerinaj. Pornind de la afirmația lui Victor Turner care remarcă „creșterea graduală a sacralității pe măsură ce pelerinul avansează de-a lungul drumului”, Jill Dubisch arată că, în pelerinajele ortodoxe din Grecia, codurile vestimentare sunt o combinație între directivele Bisericii oficiale și atitudinea autoimpusă a pelerinilor (Dubisch, 1995 : 127). În cazul rândului de așteptare, am remarcat cum ținuta pelerinilor devine din ce în ce mai strictă pe măsură ce aceștia se apropie de raclă pentru atingerea moaștelor, scopul final al călătoriei. Un acoperământ de cap, scos în ultima clipă din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și glezna). Cu toate că este dificilă o estimare exactă a locului de proveniență, marea majoritate a acestora sunt rromi căldărari, originari din localitățile Ciurea, Grajduri, Ivești și Livești. Este vorba de un grup cu sedentarizare târzie, identitate etnică foarte bine prezervată, autoimpusă, conviețuind în grupuri compacte, într-o bună conștiință a tradițiilor și stăpânire a limbii (Gräf, 2008), care acum se ocupă cu recuperarea și comerțul cu metale feroase și neferoase. Cum prețul acestora a explodat în ultima vreme pe piețele internaționale
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
că rândul se constituie la un moment dat într-un sistem sociofuncțional, cu propriile norme de reglare a conflictelor, cu alocare sau anulare de drepturi în cazul absențelor, impunere de sancțiuni etc. O categorie aparte este studiul normelor de comportament autoimpuse care intră în vigoare când individul se înscrie în rând, precum și managementul intruziunilor (cutting in line) (Schmidt, Dubé, Leclerc, 1992). Lectura unor astfel de cercetări punctuale mi-a fost ulterior foarte utilă pe teren în înțelegerea și decriptarea unor conflicte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
conceptul: partidul pe care îl conducea ar fi avut mult mai mult succes în politica internă dacă ar fi putut încheia alianțe electorale cu celelalte partide politice franceze. Frustrat de aderența socială, pe de o parte, și de incapacitatea politică autoimpusă practic, pe de cealaltă parte, Marchais a ajuns la concluzia că PCF trebuie să devină parte a scenei politice plurale a celei de-a cincea republici (vezi Bernard: 1990, 63; Brown în Schwab: 1981, 92-99). Cu un an înaintea conferinței
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
află nonșalanța, dezorganizarea și corupția societăților tradiționale. După lovitura dată de Marea Putere industrializată, incapacitatea de a face față provocărilor moderne duce la demoralizare. Iorga descrie bine aceste simptome, dar nu analizează corect rădăcinile problemei 49. Prevăzuse toate acestea în autoimpusul său exil la Văleni, între 1914 și 1916. Le repeta mereu alor săi: Intrarea în război va fi un dezastru". A fost trimisă o misiune militară din Franța sub conducerea generalului Henri Berthelot pentru a sprijini efortul de război al
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a vărsat o lacrimă. Cina de adio a fost organizată de rivala ei de temut, doamna de Montespan. Louise, adoratoarea regelui, s-a călugărit la Mânăstirea Carmel, orânduită după regulile Sfintei Tereza, unde a mai trăit în rugăciune și penitență autoimpusă încă 36 de ani. Fosta metresă en titre a Regelui Soare, devenită călugăriță carmelită, s-a stins din viață, ducând cu ea iubirea pasională pentru rege, probabil în anul 1710. La înmormântare, stareța a caracterizat-o astfel: A fost una
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
devenită soția împăratului din anul 1854, admiratoare a actriței, a fost aceea care i-a prezentat-o împăratului. Katharina i-a devenit amantă fără obligații sexuale. Luau micul dejun, se plimbau, schimbau scrisori, mergeau la teatru. Împăratul, cu austeritatea-i autoimpusă, o adora, o copleșea cu daruri, îi plătea datoriile. Actrița avea o casă somptuoasă în Viena și o reședință de vară. A fost alături de împărat, consolându-l la moartea prin sinucidere a fiului său Rudolf care mai întâi a ucis
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lase sunt sănătatea, banii și stigmatul social. Dar în spălarea creierului corelată cu acest drog cumplit intră sclavia în formă pură. Omul s-a străduit din răsputeri în secolul trecut să abolească sclavia și totuși fumătorul trăiește într-o sclavie autoimpusă. Pare să uite că, atunci când i se permite să fumeze, ar vrea să nu fie fumător. Nu numai că pe cele mai multe țigări nu le savurăm, dar nici măcar nu ne dăm seama că le fumăm. Doar după o perioadă de abstinență
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de abstinență. Trebuie să te dai cu capul de pereți (adică să suferi chinurile abstinenței) ca să devii bun cu tine și să te lași. Prin urmare, opțiunile sunt: Unu, să reduci numărul de țigări pentru toată viața, e o tortură autoimpusă și oricum nu vei fi capabil de așa ceva. Doi, să te sufoci definitiv, fumând tot mai mult. Ce sens are? Trei, să fii bun cu tine însuți. Să te lași definitiv. Celălalt lucru important pe care-l demonstrează reducerea țigărilor
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
pe altele, poate cele religioase care, postum, se vor numi Clepsidra și Călătorie spre locul inimii... Dacă nu proză, povestirile, sau tot poeziile - Shakespeare... Așa, în răstimp de șapte ani, între 1947 și 1954, sub presiunea suspiciunilor, a singură tății autoimpuse, V. Voiculescu a dat literaturii române nu numai fascinantele Povestiri dar și originalul roman Zahei orbul. Cu similitudini în Codin de Panait Istrati, elaborat pe parcursul a șapte ani, cu întreruperi și abandonări legate de consistența narațiunii dar și de forța
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
implicit. Demantelarea unor inerții, inhibiții și slăbiciuni personale nu exclude puseele de orgoliu, precum în chestiunea amânării (de neînțeles pentru unii) a propriului debut editorial. În replică, C. C. se consideră, prin „conștiința scrisului”, superior multor „scriitori” omologați administrativ. O rigoare autoimpusă, poate și insuficienta concentrare pe un proiect unic l au determinat să întârzie trimiterea la tipar a primei cărți, precum au făcut-o mulți colegi de generație, dornici să se elibereze cât mai repede de „complexul debutului”, indiferent de preț
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
implicit. Demantelarea unor inerții, inhibiții și slăbiciuni personale nu exclude puseele de orgoliu, precum în chestiunea amânării (de neînțeles pentru unii) a propriului debut editorial. În replică, C. C. se consideră, prin „conștiința scrisului”, superior multor „scriitori” omologați administrativ. O rigoare autoimpusă, poate și insuficienta concentrare pe un proiect unic l au determinat să întârzie trimiterea la tipar a primei cărți, precum au făcut-o mulți colegi de generație, dornici să se elibereze cât mai repede de „complexul debutului”, indiferent de preț
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
individuale trebuie dublată de o intensă participație spirituală (de o constant-implicată "asistare" a unei transcendențe suprastructurale). Ele definesc istoricitatea mijlocită rațional a persoanei și traduc în categorii sintetice ale temporalității regularitatea imuabilă a doctrinei generale. Ele reflectă, astfel, în disciplină autoimpusă, mesajul încriptat al pildei abstracte și reconfirmă perseverent virtutea unanim-binefăcătoare a libertății luminate de harul cunoașterii. În chip asemănător, încadrările metafizice care asigură împărtășirea permanentă de raționalitate a esteticului devin ghid ideatic al creatorului și sugestie hermeneutică a contemplatorului artei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
capătă sens decât în lumina unei participații individuale integrale. Ea înmânează instrumentul relațional unei vigilențe introspective apte de comportament riguros-proiectiv (adică de justă inserție în datul spiritual stabil). Așadar, este nevoie de o organizare suprastructurală în mod înțelept și liber autoimpusă, organizare care să asigure armonia întregului și care să lege în final chiar determinările existențiale și reflectările lor imediate. Trăsătură a umanismului integral, reflexivitatea adună la sine cu mijloacele specifice raționalității vigilente toate manifestările persoanei angajate în proiectul existențial, recuperând
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tip de abordare a comportamentului care se integrează demersului științific socio-uman și face din laboratorul deschis și pacific al fiecărei personalități individuale un câmp de investigație providențial, benefic unei extinderi a colectivității epistemologice universale. Apoi, conștiința de sine înseamnă disciplină autoimpusă. Aceasta din urmă ajunge să primeze în orice filosofie a conduitei care adună modalități multiple de angajare în act, construind condiția unei libertăți etern-lucrătoare și întărind o componentă indispensabilă a autocontrolului. Virtuțile dianoetice și echivalentele lor pragmatice țin de ritualul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mai simplu decât a-ți defini existența prin supunere? Cel care se supune lui Dumnezeu. Sau, mai curând, cel care se supune Morții... Mă întreb dacă tot ceea ce considerăm noi a fi existență civilizată nu e altceva decât o amnezie autoimpusă, o negare a finalului. Da, știu că sună oarecum patetic și fals sapiențial (deșertăciunea deșertăciunilor), însă numai în clipa în care începi să întrevezi iminența (și nu numai, ci chiar probabilitatea) sfârșitului ajungi să înțelegi anumite lucruri, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
paradigma educației la timpul prezent. Dacă raportăm teoria dezvoltării organizaționale la realitatea școlii românești, putem afirma că dezvoltarea organizațională se prezintă ca un curent educațional menit să explice importanța și necesitatea schimbării radicale a paradigmei educaționale, cu scopul îndeplinirii obiectivelor autoimpuse, dar și din necesitatea de a oferi un răspuns adecvat la solicitările societății contemporane. Mai mult, ea impune școlii să-și dezvolte capacitatea prospectivă, de anticipare a viitorului. Specificul aparte al dezvoltării organizației școlare este dat și de trăsăturile distincte
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
literară. Gestul este desigur, dramatic, dar nu chiar atat de singular, printre cei de la a caror tradiție poetica se revendică: să nu uităm abandonul, subit și fără întoarcere, al muzei poeziei, de către Arthur Rimbaud, ori tăcerea de aproape două decenii, autoimpusa și riguros respectată, a lui Paul Valéry, ambele de neînțeles. Cea mai plauzibilă explicație rămâne, totuși, cea dată de poetul însuși. Cel care credea sincer că "faire difficilement des vers faciles" n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la Kiev par a desemna Divinitatea ca protagonistă absolută a tabloului kievean, pășind prima în întâmpinarea omului și operând schimbări în sufletul său, în care coboară automat liniștea, în timp ce la schitul Kitaev este vorba nu de liniște, ci de tăcerea autoimpusă de către călugări, ca o ieșire în întâmpinarea Divinității și o ascultare interioară a glasului acesteia în om. La Lavra Peșterilor din Kiev, liniștirea este darul lui Dumnezeu pentru om, în timp ce în micul schit Kitaev, tăcerea este o jertfă de laudă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
niciodată. De aceea, își dăruiește fiecare clipă a zilei altora, păstrându-și pentru sine doar nopțile, în care citește și traduce. În timp ce, părintele Serghi e convins că pârâul acesta limpede existent în el, izvorăște chiar din sine, rod al desăvârșirii autoimpuse și riguroase, și trăiește cu teama că împărțindu-l oamenilor îl va vedea secând pe vecie. Paisie Velicikovski, slujindu-i pe oameni, îi slujește lui Dumnezeu, în timp ce Serghi simte că însuși Diavolul transformă jertfa sa către Domnul într-o faptă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
trebuiau să se retragă după două mandate ca legislatori. În unele foruri legislative din America Latină, precum Costa Rica, membrii nu pot fi realeși imediat. Astfel de prevederi nu sunt în niciun caz noi: membrii Adunării Constituante franceze din 1789-91 și-au autoimpus interdicția de a candida pentru adunarea legislativă care a fost aleasă ulterior. Logica unor asemenea prevederi este dorința de a asigura rotația și de a împiedica apariția unei clase profesionale de politicieni. Faptul că numirile în fruntea comitetelor Congresului Statelor Unite
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mult mai multe. A.B.Cum arată o zi din viață Dumneavoastră? Atunci când scrieți, aveți nevoie de anumite lucruri? Știu eu, o parte anume a zilei sau nopții, anumite obiecte preferate... În ultimul timp scriu roman, așa că urmez un program autoimpus. Mă trezesc pe la 4,30 și scriu câteva pagini până pe la 7,30 când plec la serviciu, unde lucrez că psiholog. Nu mai scriu cu stiloul, ci direct pe computer. Îmi beau cafeaua la acea ora când încă nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că lumea s-ar asocia pentru competiție, nu aș fi plecat. Am încercat mult să fac ceva înainte să iau decizia asta. V.A. : Încep să înțeleg că alegerea Berlinului e un fel de exil pentru Alina Mungiu-Pippidi ? Un exil autoimpus, ca la Caragiale ? A.M.P. : Cu certitudine că eu n-am vrut să plec niciodată. În 2006, am primit invitația să aplic la o poziție acade‑ mică la Oxford, care avea ca focus Europa Centrală și de RĂsărit. Acolo aveam
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]