509 matches
-
Dacă e vorba de „evaluare”, autorul primește de la mine nota maximă. Narațiunea curge firesc, precum viața de zi cu zi. Limbajul argotic, onomastica personajelor din cartierul Valea Rahovei, ne duce cu gândul la „Groapa” lui Eugen Barbu. Tonul ușor ironic, autoironia, umorul fin, care se degajă din unele capitole, excelând în dramatismul relatării momentelor înainte, în timpul prăbușirii și după prăbușirea avionului în ocean, dau cărții calificativul de „excelent”, „extraordinar”. Cartea este și rezultatul unei bogate experiențe de viață a autorului care
RECENZIE MITU` LU MITU, ROMAN DE DRAGOŞ COJOCARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348072_a_349401]
-
carte reflex anti ignoranță, anti blazare, anti tabuu) în contextul vremurilor "crizate" în care trăim și care pun în paranteză tocmai esența: Omul. Încercarea lui Mircea Băduț de restaurare a omului, de restitutio in integrum a lui, cu nota de autoironie și de umor aferent ("Hai să nu «nașpim» chiar toată viața atunci când avem un moment mai jalnic!"- p.150) este o dovadă de altruism 'sui generis'. Referință Bibliografică: Florin-Corneliu Popovici, despre DonQuijotisme AntropoLexice / Mircea Băduț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
monolog șoptit despre omul care și-a făcut din scris, nu numai o profesie, nu numai o pasiune, dar, sensul vieții și un modus vivendi. Și unde-l poți cunoaște mai bine pe autor, decât în scrierile sale? O fină autoironie și un umor de bună calitate există în toate paginile cărții. Petre Rău nu-și imaginează stări, el se află cu tot bagajul său existențial în starea de a fi, pe care o împărtășește și altora. Universul liric este structural
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
sat întreabă de altcineva trecut între timp la cele veșnice, răspunsul este de cele mai multe ori acesta: - Eheeei, maică, s-a dus demult la Bărnoaia! Tot așa, nu a existat în sat muribund care, zăcând, să nu fi spus măcar o dată cu autoironie, semn că lovișteanul nu se teme de moarte, atunci când înțelege că i-a venit și lui sorocul ca atâtor altora înaintea lui: - De-acuș, ce măi, gata, să rupe firu’ pă mosor, la Bărnoaia cu mine! Locul numit În Vale era
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
viața artele marțiale japoneze, cu tot ceea ce presupun ele. Răspunsul meu era invariabil “englez”, datorită umorului specific și a spiritului de fair-play. Umorului spumos de tip latin i-am preferat totdeauna umorul englezesc, mai subtil, mai înclinat către ironie și autoironie. Umoriștii mei preferați sunt Jerome K. Jerome și P. G. Wodehouse. Vă închipuiți cât de nerăbdător eram să ajung pe Tamisa, pe urmele celor “Trei într-o barcă”. După ce trupa de excursioniști s-a regrupat pe aeroportul din Londra, am
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
și stările în ordinea realului sau a sublimului. Chiar și celor mai abstracte categorii ale existenței, acesta le găsește corespondențe directe, sensibile. Volumul Hotarul de foc, Editura „Europa” (Craiova), 1991, evidențiază un aer liric proaspăt, dens, dublat de ironie și autoironie, în nota generației anilor '60, comentariul livresc, specific generației anilor '70, dar și adresarea directă, în stilul optzeciștilor: „Umbră a sunetului/ spune-mi tu,/ ce mirare îmi e că sunt plop desfrunzit,/ oră grea, secunda timpului mut ... / Slobod întru vocabula
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
în loc, pe un teren curat, virtuțile. Este de fapt, menirea creatorului, în special a moralistului și a epigramistului care se străduiește „să îndrepte moravuri” (castigat mores) - prin râs, prin zâmbet, prin înțelegere și conștientizare. Dar și prin smerenie. Prin recunoaștere. Autoironia servește și ea acestui scop. Volumul cuprinde și câte un scurt curriculum vitae la final, pentru fiecare autor, care ajută la cunoașterea mai bună a acestora. O notă aparte trebuie menționată pentru Editura PAX AURA MUNDI, care a editat un
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
rădăcini doar în spectrul multicolor al lumii fizice, așa credeam. Spre ce gonim? Spre ce ne târâm?” (13 iulie). În prefața cărții, Ruxandra Cesereanu afirmă că Eugenia Țarălungă aduce noutăți în lirica românească. Autoarea confirmă observația, cu o notă de autoironie: „scotocisem în căutare de cuvinte și extinsesem granițele/ elastic/ toate granițele până la limita de rupere/ eram obișnuită cu dinamitări de tot felul// mereu industria militară acaparase/ cercetarea de vârf în toate domeniile științifice// numai cuvintele scăpaseră monopolului” (roboteam până ajungeam
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
doi se sufocă cum/ Masa abia-și mai salvează/ Reputația unui loc de-ntâlnire compact/ Râul cuvintelor furat de pământ/ Ceața e sufletul unei limbi omenești/ Ori manechinul unei păci otrăvite”. Într-alt loc, același peisaj derizoriu este văzut cu autoironie: “O femeie cu plase, cu umerii tari/Cu prunci smiorcăiți/ Mărșăluind la orișice cozi cu răbdare/ Este/ Nobil pretextul unui posibil poem/ Viguros, energetic, chiar extraordinar/ Doar să-l culegi de pe pleoapele-i sacre/ De pe chipul de zahăr și sare
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
ale unui portret psiho-socio-profesional al personajului abordat.Aceste șarje sunt blânde ca lumina caldă a lunii mai care prelungește umbra,mângâindu-ne cu răcoarea ei. Autorul, chiar și fratelui său Nicușor Constantinescu, îi rezervă o amicală, în care descoperim o autoironie referențială:Ți-ai dat cred seama c-ai greșit complet/ Sperând că fiindu-mi frate,eu te iert, / Cum puteam să te iert când toată lumea-mi spune:/”Frate-tu scrie mult mai bine decât tine?” O subtilă ironie melancolică frisonează
CONŞTIINŢA DE SINE A IRONIEI AMICALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351081_a_352410]
-
nu e un simplu martor care-și manifestă uimirea, ci o conștiință care deranjează. Emil Druncea scria pe 25 decembrie 2010 într-o cronică la apariția volumului "Însemne", o antologie cu 48 de poeți din întreaga țară: Și iată poetul autoironiei, Costel Zăgan! O ironie fină, de rang superior străbate poeziile publicate în antologia "Însemne". Să exemplificăm!, cum ar spune profa de română: "Ce poftă am să fiu nemuritor/și Doamne nu-s decât doar trist", atunci când oamenii normali sunt triști
COSTEL ZĂGAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345590_a_346919]
-
stare de reverențioasă timiditate cu propria poezie. Dovedind o fervoare direct proporțională cu o anume vibrație nedisimulată la inefabilul poetic, Costel Zăgan își asumă timbrul liric personal, cu un discurs sincer, fără exuberanțe și contemplații inutile, chiar dacă uneori abundă în autoironii iscoditoare sau versuri vag melodramatice, cărora le conferă, însă, un aer de sensibilitate mereu în alertă. Deși pare să fie tributar poeziei tradiționaliste, în vers clasic, Costel Zăgan își surprinde cititorul cu poeme îndrăznețe, scormonitoare, dar lipsite de stridențe lingvistice
COSTEL ZĂGAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345590_a_346919]
-
O altă calitate morală a părintelui Nicolae a fost sinceritatea. El dezvăluie cu multă franchute și fără menajamente ori subterfugii de prisos, amănunte despre sine care pe alții i-ar dezavantaja. Dar, transpunând totul într-un fin umor și o autoironie de înaltă clasă, toate aceste presupuse defecte ale sale, despre care vorbește, deveneau la el, calități. Totodată el zugrăvește cu o căldură aparte, chipul prietenului său din tinerețe Manole Newman, „un ovrei conservator, român „de dreapta”, deștept foc, băiat cult
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
ale unui portret psiho-socio-profesional al personajului abordat.Aceste șarje sunt blânde ca lumina caldă a lunii mai, care prelungește umbra, mângâindu-ne cu răcoarea ei. Chiar și fratelui său,Nicușor Constantinescu,autorul îi rezervă o amicală,în care descoperim o autoironie referențială:Ți-ai dat cred seama c-ai greșit complet/ Sperând că fiindu-mi frate,eu te iert,/ Cum puteam să te iert când toată lumea-mi spune:/”Frate-tu scrie mult mai bine decât tine?” O subtilă ironie melancholică frisonează
CONŞTIINŢA DE SINE A IRONIEI AMICALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356478_a_357807]
-
uși care se deschid și se închid fără un motiv aparent, cu case minuscule, vechi, la care accesul este barat de numere magice, amintind de acelea din „Alice în țară minunilor“. Eroticele, la rândul lor, sunt de o extremă delicatețe. Autoironia este uneori mai subțire decât o foaie de hârtie așezată între inima și scris. (Din textul apărut în revistă: „România literară“, 11 iunie, 1987). Laurențiu Ulici: Timbrul liric personal. E o poezie ce leagă notația de reflecție într-o discretă
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
uși care se deschid și se închid fără un motiv aparent, cu case minuscule, vechi, la care accesul este barat de numere magice, amintind de acelea din „Alice în țară minunilor". Eroticele, la rândul lor, sunt de o extremă delicatețe. Autoironia este uneori mai subțire decât o foaie de hârtie așezată între inima și scris. (Nicolae Manolescu) E o poezie ce leagă notația de reflecție într-o discretă acolada lirica, măi vechea înclinație metaforizanta a autorului căpătând acum un principiu ordonator
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
titlul Ierburi amare și publicat în culegerea Toleranță (1995). Încântărilor juvenile în fața naturii și a iubirii, notate în versuri inegale sub raportul valorii, le ia locul, treptat, o poezie de meditație cu accente nostalgice, din care nu lipsește o fină autoironie. Începând cu Melior (1981), se observă o distilare mai accentuată a lirismului, în versuri a caror expresivitate capătă tonuri sentențioase. E o poezie de autocunoaștere, în care sentimentul morții și al deznădejdii va fi caligrafiat cu o discreție străbătuta de
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
a tras ca din iad; ne-a salvat, mamă și copil, de roțile care veneau, veneau cu frânele-n vânt... (Duminică fără Iisus). Ceea ce e cu totul remarcabil în proza Melaniei Cuc este amestecul de gravitate cu umorul ori cu autoironia, astfel încât, aproape că nu-ți dai seama când tonul e glumeț ori serios. Fragmentul din Duminică fără Iisus în care autoarea relatează despre un tânăr care s-a spânzurat de un brad falnic, chiar în fereastra liceului de fete, iar
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
și Partea a 2-a - A4, 100 pagini); • VOL. 3 - Poezie filozofică, religioasă, spirituală, simbolistă (Partea 1 - A4, 115 pagini și Partea a 2-a - A4, 84 pagini); Revolta, bucuria, melancolia, regretul, dar și umorul rafinat, tradus prin subtile ironii/autoironii, toate așternute în varii specii aparținând genului liric, sunt doar câteva dintre atuurile care fac din opera lui Ștefan Marinescu-Rătești un reper cu un profund accent social, moral, etic, autorul penalizând tot ceea ce este (a)normal și, implicit, decadența ori
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
aproape exclusiv în spațiile de limbă română - România, Republica Moldova, Banatul sârbesc, Bucovina... Explicația este că românul posedă, în măsură mai mare decât alte popoare, darul de a face haz de necaz. Optimismul, dorința de a petrece, ironia și, mai ales, autoironia sunt atribute existente la români în cel mai înalt grad. Dacă germanii, unul din popoarele harnice ale Europei, dau de necaz, se pun pe treabă. Românii mai întâi fac haz și pe urmă, dacă mai au timp și chef (chef
PARTEA I-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353797_a_355126]
-
de descărcare nervoasă. Construcția incidentă „mă-nțelegi”, care mai apare și cu altă ocazie în vorbirea personajului, are valoare de tic verbal, folosit totuși din dorința de convingere și de intimidare a interlocutorului. Din exprimarea d-lui Lefter nu lipsesc autoironia „Așa sunt eu galant, cocoană” și batjocura și ironia la adresa soției sale prezente în falsa apreciere accentuată de rânjetul sardonic „Bravo! bun gust ai! zice rânjind sardonic.” și în apelativele nenorocito și cocoană folosit fiecare de câte două ori: „Cui
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Așa cum fac copiii din Scadinavia cu trolii și spiridușii. Iubeam copacii. Cum prindeam ocazia, cum mă cățăram după cuiburi de păsări. Oăle acela mici și colorate, mi se păreau a fi nestemate”. Scrierea este presărată cu un umor fin și autoironie care te fac să empatizezi cu personajul. Mirosurile și gusturile copilăriei nu se uită niciodată. Nici “boroboațele” domestice pe care micuța Melania le făcea, ca singur copil, răsfățat în familie. Stilul de relatare este simplu, cald, la îndemâna cititorilor. Autoarea lasă
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
copilăria sau tinerețea noastră, însă uităm deseori de ce am intrat în magazie sau unde am pus un obiect pe care cu câteva minute l-am avut în mână. Chiar îmi spun câteodată, în mod peiorativ și, bineînțeles, cu o ușoară autoironie: „Cât sunt eu de deștept, dar asta tot nu o pot explica!” Mă întorc deci în urmă cu 42 de ani, acolo unde amintirile mă cheamă, în acel Domnești în care era o efervescență a acțiunilor de cultivare a spiritului
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
prins luna în colivie / copacii tremură trunchiurile lor mă strivesc uneori țipă / ca păsările”. Mirela Orban relatează o “Poveste despre o altfel de primăvară”. Poemele au titluri ample, imagini proaspete și multă gândire filosofică. Nu lipsește o oarecare doză de autoironie. “Punct și de la capăt! “Cu prezumția de nevinovăție / fluturând dezinvoltă la gât / mototolesc ziua / o arunc pe sub mână / direct în recycle bin. / Până mâine seară / când o să driblez iar / cu decorul de kitsch-uri / printre cuvinte învârtite / și satisfacții grosolan
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
de cafea înainte lasă a se înțelege că „simpla ei prezență e un dar”. Ana Tudoran știe să creeze un cadru intim nespus de propice Poeziei. Și în acest cadru își plasează sentimentele. Nu lipsește și o oarecare doză de autoironie. Și punctul de forță, care se află, de obicei, la final. Adică, exact ingredientele necesare Poeziei. „vând ieftin fără intermediar: persoană fizică vând vilă / cu vise ridicate de la parter la etaj / terasa are vedere la mare / unde briza îți mângâie
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]