2,690 matches
-
rândul lui, de-a lungul celor șapte ani de căsnicie dar n-o dezamăgise într-atât. Fără să-și ia ochii de la ea, Ștefan răspunse cu calm: Nu zbiera că o sperii. Du-te și-ți ia o cafea de la automatul de pe hol, ai să vezi că te liniștește. Stăpânirea celuilalt punea sare pe rana deschisă a lui Radu care, preț de trei zile, umblase ca un turbat, nu mâncase și nu dormise, lipsise de la muncă, făcându-l pe Liga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
râs fără să fie limpede din ce cauză. — Baricada aceasta ne oprește să Înaintăm, a continuat Bill cu o intonație impozantă de membru de ambasadă. Avem dreptul să continuăm imediat. Unul dintre soldați s-a apropiat de mașină. Își ținea automatul În brațe cu atâta naturalețe, de parcă făcea partea din corpul lui. — American, a zis. Margaret n-a priceput dacă era Întrebare sau doar spunea ce știe. — Da, american. Dintre oamenii de ambasadă, a zis Bill și a ciocănit cu un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
femeia își închidea poșeta, o privi câteva secunde cu ochii lui albaștri, absolut nevinovați. Porni de-a lungul trotuarului, își ridică din mers gulerul pardesiului. Imaginar îl întrebă pe Alexe: Ce mai face Nina? Și bărbatul îi răspunse ca un automat: Întrebare de gradul zero, absolut idioată. Și madam Olguța o întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește în piață și asta o ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mica mandarină fibroasă, înlănțuită de ligamente, strânge, strânge aproape că-i taie respirația, o săgetează prin sâni și minutele trec anevoie, se târăsc chinuitor. Ușa bibliotecii se deschide și se închide, nu vede pe nimeni în fața ochilor, acționează ca un automat, discută, zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
I se părea atât de zadarnic totul! Nici vocea interioară nu mai spunea nimic, ședea și ea resemnată, pitulată într-un colț, ca o găinușă plouată. Ieși din cadă înfășurată în două prosoape mari de baie, se duse ca un automat la șifonier, își alese sutienul, chilotul, dresurile, din seturile ei noi, păstrate pentru înmormântare, luă o rochie din stofă și reveni din nou în fața oglinzii. Arăta tot ca un cadavru. Nu mai era nimic de făcut, își dăduse toată silința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Avea de făcut un mic ocol prin curtea interioară. Faptul că holul era luminat Îi ușura mult misiunea. Nu risca să se rătăcească și să nimerească unde nu trebuia și nici să se Împiedice de te miri ce În căutarea automatului de scară. Pentru un insomniac ca el, plimbarea asta făcea cât o seară plăcută la Club. Chiar mai mult, dacă se gândea că Grațian nu dădea pe acolo nici măcar din curiozitate, ceea ce nu-l Împiedica să-i facă pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
văzut. Finalul aventurii putea fi cu totul nedorit. Hotărî să coboare și el, mai ales că el fusese cel care acceptase propunerea deșucheată a vecinului său de a păzi pe rând porcul În noaptea de revelion. Liftul era blocat, iar automatul de scară nu funcționa. Văzându-și prietenul amenințat cu cuțitul, Flavius-Tiberius zise: El nu are nici o vină. Nu? Omulețul Îl privea neîncrezător și bucuros chiar să afle că domnul Grațian nu are nici un amestec În toată nebunia aia. Flavius-Tiberius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În lanul cu sfeclé erau multe mine și bombe, si pe drumul pe unde mergea el. Nici nu se temea sé calce. Nu-i era fricé de nimic. Dacé ar fi venit partizanii, i-ar fi dat și lui un automat și l-ar fi fécut partizan, și l-ar fi luat cu ei În péduri sé omoare nemții. CÎnd nemții ar fi trecut pe-acolo, el s-ar fi suit Într-un copac și le-ar fi dat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
legat piatră cu o ațé și ar fi tras-o Înapoi la el, pe urmé ar fi aruncat-o În cap la alt neamț, ca sé nu ia cu el un sac de pietre. Dupé aceea le-ar fi luat automatele și tancurile. S-ar fi suit În tanc și s-ar fi dus sé-i cheme pe ceilalti partizani. Le-ar fi dat și lor automate și tancuri, si pe urmé ar fi omorît toți nemții. - Ridicé-te! - Sé-l descélțém și sé-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cu părerea, un morman de ruginituri, adaugă, privind în direcția aleii invadate de buruieni. Dezghețat băiatul ăsta, începe să se gîndească, așa eram și eu la vîrsta lui, dar cîte s-au schimbat de atunci, să am eu acuma un automat pe mîini și vreo două încărcătoare pline aș face ravagii, nu se poate abține, toată țara asta mi-ar cădea la picioare. Auzi? îl întreabă, ai cea mai mică idee despre cum se face un film? Te-ai gîndit vreodată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Picioruș de Ghips și Cap de Piatră să se întoarcă în Capitală și să continue represiunile. O să iasă prost, Petrică, încep să se văicărească Bulgarul și Croitorașul, privind înspre cordoanele Armatei care se apropie pas cu pas ținîndu și automatele în cumpănă, flancînd tancul ale cărui șenile scrîșnesc lăsînd urme în asfalt. Nu vă pierdeți cumpătul, n-o să ni se întîmple nimic, încearcă Petrică să-și țină oamenii aproape, acum o să vedem cîți bani face fiecare. — S-o spună oricui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
meu zbuciumat, Nefârtate, îmi amintesc / câinii tăi, mi-au râs în față urinând pe trandafiri“; „azi când umbra morții se întinde peste lume, / azi când vocea ta s-a stins sub acești zori de zi / triști și goi ca niște automate a fantomelor, idoli / care ne scuipă locul și ne ocupă locul vorbind din burtă...“ A trecut de mult vremea poeziei declamative și sibilinice, din care Vlad Neagoe și-a făcut un crez. Atmosfera de mister pe care el încearcă să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
profesorului Gugeanu cu privire la teza sa de doctorat. Evident că profesorul știa bine conținutul încă de acum un an, dar altceva este cînd legi rezultatele între ele și concepi o teză unitară. Gheorghe execută preparativele repetate în fiecare dimineață ca un automat și gîndurile sale se amestecă într-un amalgam incoerent. Idei banale, observații inutile și probleme adînci din teză se amestecă și devin cu toate frînturi de banalități. Dacă Gugeanu este într-o stare proastă? Lupașcu știe că în astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și cu propriile lui arme] Dacă oamenii n-ar avea patimi, Machiavelli ar putea fi iertat pentru că a vrut să-i facă să le cunoască. El ar fi un nou Prometeu, care a furat focul celest pentru a anima niște automate. Dar lucrurile nu stau deloc astfel, căci nu există om fără pasiuni. Cînd sînt temperate, ele sînt sufletul societății, dar odată scăpate din frîu, sînt cele care o vor distruge. Dintre toate sentimentele care ne tiranizează sufletul, nu este nici unul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lăsat doar pe om să se bucure de independență și de libertate? În cazul acesta, nu Providența ar fi cea care ar guverna lumea, ci capriciul oamenilor. Iar dacă trebuie să optezi între Creator și creatură, care dintre ei este automatul? E mai rezonabil de crezut că e ființa mai slabă decît ființa mai puternică: astfel, rațiunea și pasiunile sînt ca niște lanțuri invizibile prin care Providența conduce specia umană, pentru ca aceasta din urmă să contribuie la realizarea evenimentelor pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lături, dar după ce voi doi: tata Toader și tu, Petrică, ne veți Încălzi sufletele. Pe tine te știu un povestitor neîntrecut. Așa că, suntem numai urechi. ― Cu alte cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul În mână, grenadele și viața În sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat de sufletul tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se Întâmpla când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
umedă. Am pornit Înșirați ca mărgelele pe ață. Toader mergea În față. Eu Îl urmam la câțiva pași buni. Așa era regula. În caz că cel din avangardă simțea vreo mișcare, ridica brațul și ne opream stană de piatră, cu mâna pe automat... După ce ne asiguram că nu e niciun pericol, ne continuam drumul. Din când În când, cel din față trecea În spate. Cei trei militari de la divizie, responsabili cu bandajatul pilonilor podului, veneau la vreo zece pași În urma noastră. Purtau În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
situația. „O luăm la picior, da’ nu toți la grămadă. Eu cu Păpădie Înainte și tu, Petrică, cu aista... cum Îi spune?” „Cu Undiță”... „La zece pași În urma noastră. Ochii să umble ca mărgica și Înainte și Înapoi. Nu slăbiți automatele din mână! S-a Înțeles? La drum!” - a ordonat Toader. ― Cred că băgați de seamă cum viitorul meu frate a cam Început să-mi zică pe numele mic! Asistența a zâmbit aprobator, cu semn de Întrebare pe chip: „Mai departe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebui să-l Întrebăm <de sănătateă. Ce părere aveți?”... - am Întrebat eu. Aici, povestitorul a făcut o pauză, pentru o gură de vin. Gestul lui a fost urmat de toți cei de față. „Petrică și cu Păpădie, veniți cu mine! Automatele armate! Nu uitați unde aveți pumnalul” - a ordonat Toader, fără nici o secundă de gândire În plus... După ce am făcut tot ce trebuia, În clipa următoare Toader a pornit Înainte, pipăind drumul cu piciorul, precum câinele cu nasul... Când am ajuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dincolo de pilon. Eu am pășit ca zefirul spre cel din fața mea... Când Toader și-a dat seama că fiecare e la locul lui, a făcut doar un semn. Printr-un salt și o lovitură ca de trăsnet dată cu patul automatului, l-am culcat la pământ pe primul „celovec”. Abia după câteva minute bune a apărut Păpădie, aducându-l pe cel de al doilea rus cu „pantalonii În vine”, care tremura ca varga... „Da’ ce-ai făcut, măi Păpădie? Nu lași
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
l-a luat din scurt Păpădie. În rusește, se Înțelege. Rusul, cu ochii holbați, care Îi jucau ca mărgelele, nu a răspuns. „Nu vrei să vorbești? Ai Înțeles ce te-am Întrebat sau nu? Privește aici!” - i-a arătat Păpădie automatul. Prizonierul a Început să bâiguie cuvinte de neînțeles. „Amice, așa ne Înțelegem ca turcu’ cu chistolu’. Ia-o domol și spune ce căutați voi la podul nostru?” După insistențe repetate, rusul a spus că au fost trimiși să mineze podul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne-am dat seama că ceea ce am presupus noi era adevărat. Voiau să aibă podul În mâna lor... Cu greu ne-au spus cum ajungem la gară și că În apropiere există un depozit. Și asta numai de frica țevii automatelor proptite În ceafa lor... „Care dintre voi e mai mare În grad?” „Eu” - a răspuns tocmai cel cu pantalonii În vine. „Unde-i comandamentul vostru?” Individul a stat puțin pe gânduri, dar, simțind răceala oțelului pumnalului la gât, a spus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
foarte bine. De asemenea, și peronul. Când, să sperăm, calea va fi <liberăă, ne veți ghici siluetele pe platforma peronului. Atunci veniți ca să faceți ce trebuie” - m-am adresat celor de la divizie... „Undiță, hai să vedem cum stau lucrurile”... Cu automatul Într-o mână și cu pumnalul În cealaltă, urmam tranșeul. Când am ajuns Într-un punct de unde, pe cerul senin, cu o lună cât o secere, am ghicit silueta santinelei de la magazii, ne-am oprit. „Ce zici, băiete? Îl putem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am lăsat să facă câțiva pași, pentru a ne convinge că este singur... Nu avea Însoțitori. Un salt de pisică al lui Undiță l-a dus În spatele „celovecului”. La șoapta În rusește: „Nici o mișcare și nici o vorbă!”, Însoțită de țeava automatului Înfiptă Între coaste, rusul a ridicat mâinile. „Mai este cineva Înăuntru?” - a Întrebat Undiță. „Nu” - a răspuns gradatul rus. „Dacă ai mințit, nu-ți mai vezi copiii! Să intrăm!” - l-a Îmbiat Undiță cu țeava automatului. Am pornit, făcându-ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbă!”, Însoțită de țeava automatului Înfiptă Între coaste, rusul a ridicat mâinile. „Mai este cineva Înăuntru?” - a Întrebat Undiță. „Nu” - a răspuns gradatul rus. „Dacă ai mințit, nu-ți mai vezi copiii! Să intrăm!” - l-a Îmbiat Undiță cu țeava automatului. Am pornit, făcându-ne mici În spatele rusului, pentru a nu fi descoperiți din prima dacă ar mai fi fost cineva Înăuntru. Locul era luminat slab. Când ne-am convins că nu mai este nimeni În spațiul liber dintre stivele de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]