332 matches
-
în filosofia liberală se obține prin statul minimal și nu prin cel maximal dintr-un raționament foarte simplu: statul minimal împarte răspunderea guvernării într-o măsură mult mai mare cu cei guvernați. Câteva cuvinte voi spune și în ceea ce privește spaima în legătură cu autonomizarea pe criterii etnice. Într-o teleconferință cu prefecții în legătură, printre altele, cu Memorandumul, premierul Adrian Năstase ne-a dat o binevenită indicație bibliografică. O să reproduc textul premierului: "Aș vrea, totuși, în final, în această ordine de idei, să sugerăm
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
beneficiilor distributive, adică un joc de sumă nulă în care satele și indivizii concurau pentru cât mai multe beneficii și/sau pentru costuri cât mai mici în raport cu ceilalți. Acesta este contextul în care actorii politici principali care au acționat către autonomizarea satelor și creșterea puterii lor în raport cu confederația au fost elitele sătești (proprietarii, funcționarii permanentizați ai satelor, preoții), probabil motivate selectiv de percepția propriului avantaj în jocul subsecvent pentru acaparare privată a resurselor devălmașe. O posibilă obiecție este că nivelul confederal
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
asupra rolului Statului, puternic reducționistă. Pentru a lărgi perspectiva și a-și ameliora înțelegerea asupra lumii, economiștii s-au interesat însă și de alte abordări, realizate de către istorici, sociologi, filosofi ș.a. Istoricii mai întîi, precum Ernst Kantorowicz, au evidențiat lenta autonomizare a puterii Statului față cu cea a bisericii, între altele. Această mișcare seculară a istoriei societăților noastre a fost conceptualizată de filosofi. Thomas Hobbes de pildă, convins de cadrul pro-fund dezordonat al naturii, în care "omul este lup pentru om
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
particulară inventează Statul, iar aceasta, după Max Weber, dezvoltă structuri birocratice și noi forme de putere. Acesta se detașează de formele tradiționale, naționalizîndu-se. Dar evoluția nu este liniară și riscul de derivă patologică a birocrației sau a puterii Statului există. Autonomizarea Statului arată limitele perspectivei econo-mice singulare. Se vede faptul că aceasta din urmă nu epuizează realul, care, pentru a fi înțeles, necesită să se țină seama de jocurile de putere. Deci, într-un spațiu dat, Statul ar avea capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este aici echilibrul, ca și în privința raporturilor de competențe și responsabilități dintre administrația centrală și cele loca-le. Decizia optimă sau optimizarea deciziei poate astfel asigura dezvoltarea echilibrată a întregului teritoriu. O garanție reală împotriva unei centralizări excesive o constituie autonomizarea deciziilor în privința posibilelor surse de venituri. Desigur, anumite funcții ale Statului nu pot fi îndeplinite decât la nivel național. Inclusiv în domeniul economic, politicile monetare și bugetare pot fi conduse doar la nivel național, putînd intra în contradicție uneori cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
bază au crescut după 1989, cu unele excepții (Bulgaria, Cehia, Polonia), în Ungaria dublându-se chiar. În Occident s-a petrecut, în ultimele decenii, un proces invers, de reducere a numărului de unități, dublat de o tendință de federalizare, regionalizare, autonomizare. În țările estice, procesul pare firesc, după hiper-centralizarea comunistă; în Occident, desigur, reducerea a vizat o mai mare economisire și eficiență în furnizarea serviciilor publice. Acest criteriu a prevalat asupra celui politic, foarte multe structuri de acest tip fiind desființate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Am pus între paranteze cu bună știință evoluția figurii Magdalenei prin pictură în imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează în primul rând evoluției subiectului în pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele sale. Mă voi opri doar asupra câtorva mostre 23. Într-o piesă de teatru, Jesus der Christ, terminată în 1855, dar reprezentată abia în 1864, Albert Dulk
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acestui text? Cristian Bădiliță: Da, Septuaginta este ea însăși, în bună parte, o traducere, realizată într-un arc de timp mergând din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul I d.Hr. E dificil, dacă nu chiar imposibil, să reconstituim etapele autonomizării versiunii grecești. Cert este că la un moment dat comunitatea iudaică elenofonă din Alexandria, extrem de numeroasă, a simțit nevoia imperioasă de a transpune Torah în limba oikoumenei, greaca. La origine, Septuaginta nu-i decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi automat invalidată. Dacă Septuaginta nu-i realmente cuvântul lui Dumnezeu, ce sens ar mai avea atunci comentariile și tratatele lui Philon însuși, făcute exclusiv după Septuaginta? Philon, deși evreu, nu știa ebraică decât la un nivel elementar. De fapt, autonomizarea deplină nu s-a realizat efectiv decât în mediul creștin. În mediul iudaic, textul Septuagintei a fost mereu contestat, validat, invalidat, admirat, refuzat etc. După apariția creștinismului, care transformă Septuaginta în Vechiul Testament al creștinilor, evreii s-au lepădat de această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aliniați întrțun joc geopolitic parcelat în state departe de a fi cu adevărat egale ca putere și importanță. Numai așa pot să fie înșiruiți agenții unii lângă alții. Întrțo manieră aproape olimpică, microrobotul defilează supus orbește cerințelor statale naționale de autonomizare repetitivă și redundantă. Blace Iulia Popovici Dacă zidurile ar putea vorbi, știu eu o crâșmă în București care-ar avea multe de povestit despre arta contemporană. Crâșma, și un anume apartament cu două camere și vedere spre lacul Plumbuita. Voiam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
identificînd elemente de legătură între acesta și simbolism; un sunet eminescian autentic răsună în versurile lui D. Anghel, Șt. Petică sau G. Bacovia. Ut musica poesis - unul dintre principiile simboliștilor - a constituit un imbold, pe drumul emancipării de figurativism, al autonomizării lirice, al ieșirii de sub incidența poeziei didactice, epice și retorice. Cultivarea iraționalului, a intuiției, a senzualismului sinestezic, a corespondențelor este direct legată de atracția pentru o spiritualitate alternativă, „eretică”, pentru teozofie, misticism, ezoterism, hermetism și ocultism (v. preocupările macedonskiene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
claritatea citadinizantă a poeziei lui Verhaeren și Vielle-Griffin, prin filtrul democratismului poetic al lui Walt Whitman. Există două mari tendințe culturale - prin excelență transgresive - care uneori interferează: una aspiră să elimine barierele dintre Artă și viață, cealaltă tinde la o autonomizare extremă, la o purificare segregaționistă a propriilor domenii. Fauvismul preconizează o „revoluție prin culoare”, absolutizînd importanța acesteia din urmă; cubismul are în vedere o „revoluție prin formă”, deformînd și, în cele din urmă, abolind legile perspectivei tradiționale; expresionismul se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
legile perspectivei tradiționale; expresionismul se întoarce spre arhaic, elementar, stihial și „strigăt”; conturul, figurativismul, copia după natură sînt rejectate în favoarea unei naturi alter; autoritatea transcendentă e delegitimată și, odată cu ea, sînt refuzate valorile societății întemeiate pe dreptul divin. Tendința de autonomizare, de purificare extrem(ist)ă este, în fond, reflexul disperat al unei nevoi de autodefinire radicală, de identitate „nouă” și „esențială”, în condițiile în care identitatea/reprezentarea tradițională - destabilizată - își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
componentelor peisajului - este ilustrativ în acest sens: „Întrebați pe un pictor modern ce este un peisagiu. Nu cunoaște. El cunoaște un arbore, o creangă, o foaie. Cunoaște obiectele peisagiului și atîta tot” (ibid., p. 382). Primatul imaginii în raport cu construcția poetică, autonomizarea părții în raport cu întregul au ca efect, în opinia lui Perpessicius, „poezia care impresionează, dar nu vrăjește. Izbește, dar nu reține. Pentru că este o poezie fragmentară”. Criticul nu refuză de plano această poetică „fulgurantă”, dar constată alteritatea ei radicală în raport cu tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
seamă se impută acestor scriitori, cărora nu li se poate contesta talentul, umorul, ingeniozitatea: au un stil mult prea înrudit, o expresie mult prea geamănă. De aceea vorbeam (...) de nevoia diferențierilor”. Observație, în linii mari, corectă... Căci tendinței centrifuge de „autonomizare” a imaginilor și a versurilor unele în raport cu celelalte îi corespunde o tendință centripetă de uniformizare colectivă, poemele autorilor de avangardă tinzînd să devină la limită interșanjabile. Într-un comentariu plin de justificate rezerve la adresa lucrării Anarhismul poetic de Const. Emilian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a Pieței, interesul individual și egoist devine principalul engine of action al comportamentului economic. John Stuart Mill merge puțin mai departe, postulează „dorința de bunăstare” prin care îl definește pe homo economicus. Acesta devine obiectul economiei, permițînd la rîndul său autonomizarea acesteia. Treptat, el îl va înlocui pe homo sapiens (sau îl va reprezenta în mod exemplar) - iar economia va deveni nu doar un domeniu autonom, ci și unul autocratic. Interesul, inițial propriu doar lui homo economicus, devine adevăratul engine of
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poezie numai textul matrice (alcătuit din patru poeme într unul și unul în patru: primul citit pe orizontală și celel alte trei citite pe verticală în toate sensurile) care urmează a fi supus permutărilor, noutatea acestei poezii constând atât în autonomizarea și permutarea sintagmelor poeti ce ( versurile) cât și în autonomizarea și permutarea poemelor ci tite pe verticală.” Că emițătorul (poetul) dă cititorilor posibilitatea, șansa sau iluzia că în loc de receptori devin sau rămân ei înșiși creatori, o demonstrează versurile care, obse
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și unul în patru: primul citit pe orizontală și celel alte trei citite pe verticală în toate sensurile) care urmează a fi supus permutărilor, noutatea acestei poezii constând atât în autonomizarea și permutarea sintagmelor poeti ce ( versurile) cât și în autonomizarea și permutarea poemelor ci tite pe verticală.” Că emițătorul (poetul) dă cititorilor posibilitatea, șansa sau iluzia că în loc de receptori devin sau rămân ei înșiși creatori, o demonstrează versurile care, obse rvaț i, nu au semne de punctuație, lăsându se la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
masa membrilor de rând ai obștei, marchează începutul raporturilor de aservire și nașterea relațiilor feudale în spațiul românesc. Un rol însemnat în accentuarea diferențierii sociale l-a avut funcția social-politică încredințată unor fruntași ai obștei, învestiți cu puteri mari-această autonomizare a funcției față de obște avea să ducă, în perspectivă, la dominația asupra ei. În paralel cu diferențierea socială, care a dus la instituirea relațiilor de aservire în obște, s-a desfășurat diferențierea economică (de avere), ceea ce a dus la acumularea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
centre din aria carpato-dunăreană a avut drept urmare o extindere considerabilă a hegemoniei Hoardei de Aur în estul Europei. În același timp, însemnătatea funcției lui Nogai în conducerea Hoardei și extinderea puterii sale pe arii întinse au generat tendințe accentuate de autonomizare ale puterii mongole de la Dunărea de Jos. Această forță mongolă de sub conducerea noionului Nogai, descendent din neamul gingishanid, persoană cu multă prestanță și important factor de decizie în conducerea Hoardei, comandant militar tătar de la Dunăre, s-a desprins treptat de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1914 � Weber p?r?se?te comitetul director al Asocia?iei germane de sociologie, care iese foarte sl?bit? din aceast? �ncercare. Mai mult, cum disciplină conținu? s? �nt�mpine �n Universitate s?lbatice opozi?îi corporatiste care �i interzic autonomizarea, ?i cum ea nu beneficiaz? �nc? de sus?inerea societ??îi civile, fiindc? l?șase aproape cu totul deoparte partea aplicativ?, s-a ajuns la paradoxul c? Germania dinainte de 1914 putea s? se �mp?uneze c? are sociologi prestigio?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
nici nu se reclam? de la �ecologia urban?� dec�ț pentru a accede la un statut academic. Nu este mai pu?în adev?raț �ns? c? ele caut? s? dovedeasc?, prin grijă cu care �?i situeaz? obiectul empiric �ntr-o problematic? global?, autonomizarea cercet?rîi empirice �n raport cu reformismul cu vederi scurte � pentru a �nscrie interven?ia politic? �n cadrul cunoa?terii ?tiin?ifice a unei realit??i sociale �n care trebuia restaurat? armonia f?r? a-i bulversa structurile [44]. Cu
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
supremația televizuală) se bucură de o audiență largă, eterogenă, dispersată și anonimă. În plus, circulația (difuzarea) e rapidă, uniformizînd și simplificînd conținutul. Mai mult, suportul, tehnica ca și suma instituțiilor intră uneori simultan sub umbrela conceptului (media), conducînd chiar la autonomizarea cuvîntului, cum nota M. Coman. Iar noile media, în ofensivă, dezvoltă dimensiunea interactivă anunțînd o nouă eră a comunicării sau, în termenii lui Bernard Lamizet "o economie generală a comunicării". Ideea convergenței era lansată prin 1978 de inginerul Nicholas Negroponte
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
decât tema computerului devenit sadic și care-i torturează pe oameni, ca în N-am gură și trebuie să urlu de Harlan Ellison, sau decât cea a robotului dement, ca Hal, robotul din 2001: O odisee spațială (Stanley Kubrick, 1968). Autonomizarea obiectelor, care aproape le face să acceadă la statutul de subiect (cel puțin legal), pare să meargă mână în mână cu dezumanizarea umanului, o tematică filozofică postmodernă la care SF-ul adaugă imagini și scenarii originale, permițând susținerea unei reflecții
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
subtile și riguroase ale unor texte de Mihai Eminescu, Lucian Blaga și Mihail Sadoveanu (de pildă, poemul Trei fețe al lui Blaga este citit ca o pendulare a poetului între „măștile” sale, denumite Homo ludens, Homo loquens și Homo sapiens). Autonomizarea deplină a autoarei în raport cu sursele teoretice se constată în Textul aisberg (2000). Deși în considerațiile finale adăugate la cea de-a doua ediție a volumului (2003) își așază proiectul sub o întreită influență (a lingvisticii textului, fundamentată de Eugen Coșeriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]