1,607 matches
-
depistăm în cele trei strofe ale basoreliefului din ,,Dorul de sat”: ,, Din sat, plecăm amândoi,/ Rămâne drumul înapoi,/ Rămâne ulița pustie... -/ Peste ani, ce-o să mai fie ?” Unul dintre poemele izbutite ale volumului ,,Izvoarele” se intitulează ,,Stâlpul” și este un autoportret, abia întrezărit, al delicioasei autoare, Cristina Mariana Bălășoiu. Cu vibrații fierbinți, roș-galbene-portocalii, specifice ochilor ce te privesc din celebrele troițe ale lui Ion Țuculescu -, poema ,,Stâlpul” începe în pas apăsat, de ciuleandră: ,,Tu ești stâlp, în astă lume,/ Să fii
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
este arestat în anii stalinismului pentru că îl evocă în cântecele lui pe Avram Iancu. Iar în închisoare, el chiar devine Avram Iancu, ceea ce dovedește că în orice epocă apare, la români, un asemenea erou. Romanul Culorile Purgatoriului, 2006, este un autoportret - complex si complicat, uneori până la a deveni indescifrabil - al autorului. Acest roman (bine analizat de Codrin Liviu Cuțitaru, în articolul pe care îl reproduc alături) avea pentru Victor Iancu o valoare de act de identitate care, iată, s-a transformat
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
că imaginile lui Lee Miller n-ar fi putut fi concepute de altcineva. Aproape fiecare pictură a Fridei Kahlo este însă ușor de recunoscut și asta nu numai din cauza celebrelor sprâncene împreunate care apar mereu într-o operă dominată de autoportrete. Și pentru Kahlo suprarealismul a fost una dintre influențele majore. Distorsionarea realității nu este însă niciodată artificială, căutată, rezultat al unor experimente. Simbolurile și alegoriile sunt mereu clare, direct legate de experiențe tragice - accidentul de omnibus care i-a afectat
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
presiunea dublei ei moșteniri, europeană și mexicană... ŤNu am pictat niciodată visuri; am pictat doar propria mea realitateť declara la un moment dat artista. Ceea ce face interesantă creația lui Kahlo este abilitatea ei de a transforma simboluri în metafore. În autoportretul purtând titlul Coloană ruptă (1944), bustul dezgolit, marcat de cuie, strâns în curele medicale, este despicat, lăsând să se vadă o coloană ionică ruptă. Unind corpul uman și arhitectura, rana și peisajul sterp, simboluri cristice și sugestii sexuale, suferința și
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
ruptă. Unind corpul uman și arhitectura, rana și peisajul sterp, simboluri cristice și sugestii sexuale, suferința și exorcizarea ei prin artă, imaginea nu stârnește compasiune, ci admirație pentru o forță de caracter ieșită din comun... În "Cele două Fride", dublul autoportret pictat în 1939, anul divorțului de Rivera, două personaje în mărime aproape naturală sunt așezate în prim-plan. Prima dintre "gemene" poartă un costum popular din zona Tehuantepec. Cealaltă, o rochie victoriană. Figurile sunt unite printr-o arteră care trece
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
Tehuana pe care le purta cu obstinație... În Doica mea și cu mine (1937), un prunc cu trăsăturile artistei mature este hrănit la sânul unei Madone cu tenul întunecat și mască de genul celor aparținând culturii Teotihuacan în loc de chip... În Autoportret la granița dintre Mexic și Statele Unite (1932), Frida, într-o rochie elegantă, roz este în centrul imaginii, ținând în mână un mic steag mexican. O jumătate de tablou descrie un peisaj industrial dominat de furnale și fum. Cealaltă prezintă o
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
instalat în conștiința istoricului nostru. Cînd își va mărturisi, pe ocolite, propriul program de viață, Bălcescu o va face indirect, schițînd - în cîteva rînduri memorabile - portretul lui Tudor Vladimirescu, primul revoluționar modern român, în care istoricul își surprinde fără îndoială autoportretul. "Vladimirescu, care avu norocirea d-a purta glasul în numele poporului și a personifica deșteptarea lui, avu încă norocirea d-a-și da viața pentru credința sa și d-a fi ucis d-acești fanarioți pe carii și dupe moarte-i
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
lui Norman Manea. Până la acea dată mai publicase volumul de proză scurtă Noaptea pe latura lungă (1969) și romanul Captivi (1970). Împreună cu romanul Captivi și cel care îi va urma, Cartea fiului (1976), romanul Atrium alcătuiește ciclul Variante la un autoportret. În anul de apariție al romanului Atrium, așa cum spuneam, 1974, România se afla după faimosul turneu asiatic al lui Nicolae Ceaușescu și lansarea "tezelor din iulie", dar înainte de intrarea regimului în faza de demență absolută. Chiar dacă șurubul libertății de exprimare
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
din grupul foștilor elevi de liceu reprezintă alter ego-ul autorului. Mai degrabă s-ar putea spune că Norman Manea împrumută fiecărui personaj ceva din propria sa identitate intelectuală și socială. În acest context, denumirea întregului ciclu romanesc, Variante al un autoportret dobândește cu totul alte semnificații. În legătură cu romanele din această primă perioadă de creație a lui Norman Manea, Ion Simuț vorbește despre două filoane de inspirație: Proust (presupun, pentru mecanismele rememorării și un anumit tip de analiză) și Musil (pentru psihologia
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
dăruită de soția muzicianului, lui George Breazul, donată, la rândul ei, Uniunii Compozitorilor, sau din arhiva casei memoriale, a cărei „istorie” transpare din paginile cărții precum și a fondului Ion și Ilinca Dumitrescu. Lor se adaugă 42 desene, crochiuri și caricaturi, autoportrete, chipuri ale celor apropiați ca familie, dar și pe planul activităților artistice și un grupaj de fotografii din care se poate urmări evoluția muzicianului. În felul acesta, cartea lui Al Bădulescu și N. Dumitrescu prezintă un alt mare beneficiu, constând
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
Jurnal, ca acela de care ne ocupăm aici la Ierusalim, îi face o teribilă concurență, atît în ce privește balzaciana stare civilă, cît și ca efect al cronologiei la care e obligat. Înainte de a încheia, să nu uităm marea izbîndă a caietelor: autoportretul. De fapt, aproape fiecare rînd, despre oricine și orice ar trata, se constituie într-o tușă de lumină, de umbră ori de întuneric la acest teribil raport despre sine însuși, fila unei scrisori-testament, literar și nu numai. Recitește Război și
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
autorul le-a scris despre sine la persoana a treia. Nu sînt multe, dar sînt decisive. Cine vrea să-l cunoască pe Marius Vasileanu, trebuie să citescă "Exilul", "Mai aproape de muzica mării" sau "Vîrtejurile de timp". Ele sînt tot atîtea autoportrete, crochiuri pe care scriitorul și le face privindu-se parcă de sus și de la distanță, într-un efort de scrutare nepărtinitoare și autoflagelantă. Aproape că îmi vine să spun că Marius Vasileanu este deja un înțelept: are ceva din seninătatea
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
doar să privească în extaz cuvintele, să știe că ele există; în închisoare va zgâria cu o sârmă pe suprafața săpunului dată cu DDT literele din care se compun numele unor filosofi, numai pentru a le vedea). Tocmai de aceea, autoportretul său, lipsit de un frison existențial, ni se înfățișează ca un produs exclusiv livresc. Este un autoportret construit din cărți, amintind de acele tablouri ale lui Arcimboldo în care figura umană rezultă din combinarea ingenioasă a unor obiecte. Un mod
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
sârmă pe suprafața săpunului dată cu DDT literele din care se compun numele unor filosofi, numai pentru a le vedea). Tocmai de aceea, autoportretul său, lipsit de un frison existențial, ni se înfățișează ca un produs exclusiv livresc. Este un autoportret construit din cărți, amintind de acele tablouri ale lui Arcimboldo în care figura umană rezultă din combinarea ingenioasă a unor obiecte. Un mod luminos de asumare a suferinței Tânărul Nicolae Balotă ne devine uneori antipatic, din cauza unui fel de voluptate
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
și coregrafi. Primul episod al Amprentei a fost încredințat lui Răzvan Mazilu, care la rândul său a avut o serie de invitați, pe care i-a socotit înrudiți ca spirit. Programul evenimentelor din Amprenta lui Răzvan Mazilu a cuprins instalația Autoportret cu labirint, în care publicul își făcea loc printre fâșii albe ce atârnau din tavanul scenei, găsind printre ele obiecte ale artistului, după care îl întâlneau chiar pe el, într-un spațiu aparte, povestind publicului, prin vorbe dar mai ales
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
atmosfera și obsesiile din proza lui Kafka. Există o etapă, prima, a romancierului Norman Manea, puțin cunoscută, ca să nu zic aproape necunoscută criticilor mai tineri și Occidentului, pentru că prozatorul însuși a lăsat-o în umbră. În romanele "variantelor la un autoportret", autorul se investește pe sine ca personaj al prozei în Captivi (1970), Atrium (1974) și Cartea fiului (1976), ultimul alcătuit din două părți distincte, Simona și August. Nici unul din aceste trei (sau patru) romane nu a mai fost reeditat de la
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
de portretul artistului din Simona, profilul de inginer blazat, conturat în August pe fondul unei existențe comune, capătă relief datorită contrastului: partea întâi, mai teoretică și artistă, partea a doua, eleganță a cenușiului profesional, eufemism al mediocrității. "Variantele la un autoportret" din cele trei (sau patru) romane sunt ipoteze despre sine: captivul traumatizat, copilul și adolescentul apăruți din crisalida vârstelor incerte, inginerul, artistul - printr-o eliberare succesivă de etape formative și convertire a lor într-o autobiografie spirituală. Romanul Întoarcerea huliganului
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
ora opt și Plicul negru, e rândul resurselor musiliene și, mai vag, proustiene să fie puse în lumină atunci când autorul va face cunoscută și altora prima etapă a scrisului său în limba română, aceea subsumată ideii de Variante la un autoportret. Ipostazele propriei existențe sunt proiectate prin strania perspectivă a unui exil abstract și ambiguu. Biografic, personalitatea scriitorului Norman Manea s-a construit la intersecția a trei experiențe: ca evreu, avea de înregistrat ecourile deportării, ipostază ce prefigurează Holocaustul; ca român
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
un singur moment de neatenție, în contrariul lor. Odată cu cheile mașinii, rămâne blocată sub portbagaj cheia succesului pe care, până atunci, Alex. părea s-o învârtă pe deget. Retrogradat instantaneu în divizia secundă, a loser-ilor penibili, el îngroașă caricatural tușele autoportretului, pentru ca satisfacția rea a cititorului să fie la punctul ei maxim. Reacțiile lectorului sunt așadar provocate și controlate. Dar regia subtilă a diaristului ne mai rezervă o surpriză: un efect ce schimbă nota comică și nuanța ridicolă a întregii întâmplări
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
de la primul la ultimul rând, iar referirile culturale corecte, bogate și la locul lor. Merită, așadar, să continuați a scrie și a-mi arăta drumul evolutiv al textelor dvs. Transcriu aici două poeme, Vechi pretext pentru o artă poetică și Autoportret: "noaptea albă a hârtiei de scris/ pe deasupra căreia viscolește fumul țigării/ teama că n-am să pot greși atât de mult încât/ să mă credeți că trăiesc/ uite vine un anotimp neprielnic, sâmburii vorbelor/ nu mai dau rod pe insulele
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
numără: "Întoarcerea huliganului", "Plicuri și portrete", "Fericirea obligatorie", "Despre Clovni: Dictatorul și Artistul", "Anii de ucenicie ai lui August Prostul", "Plicul negru", "Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici", "Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow", "Vorbind pietrei", "Atrium", "Variante la un autoportret", "Vizuina", "Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian", "Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011), "Captivi", "Cartea fiului" și "Zilele și jocul". Considerat unul dintre cei mai mari romancieri români contemporani aflați în exil, Manea a fost martor a două
Andrei Pleşu și Norman Manea, indemnizaţii pe viaţă de la US by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80043_a_81368]
-
ochi total. Existență absolută a unui individ concret/ într-o istorie determinată. Derulare hiperlucidă,/ girofar și barometru, inimă de carne și suflet." (Ochi miriapozi). Rezumativ și concluziv, Liviu Georgescu este un senzorial nesățios cultural. Cum suntem e de fapt un autoportret: "În mintea noastră - ceară moale -/ senzațiile își afundă ca niște gâze micile piciorușe zburdând/ din loc în loc, o briză sau o furtună de culori, sunete, mirosuri, atingeri/ și forme, un snop de impulsuri nervoase desprinse din molozul/ senzațiilor. În alambicuri
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
Georgeta Drăghici Deși ar vrea să fie un studiu argumentat, volumul G. Călinescu în autoportret, semnat de Elvira Sorohan e, în cea mai mare parte a sa, un text pur demonstrativ, o pledoarie pentru un creator care, în opinia autoarei, a fost "scos de pe tabla culturii" de "complexații" de ieri și de azi. Justificativă prin
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
și dreptate, dar, din fericire, nu întrutotul. Orice repunere în valoare a lui Călinescu e îmbucurătoare și necesară. Cu o condiție: ca demonstrația să nu se submineze singură. Argumentele să nu devină contraargumente. Înțeleg că această carte, G. Călinescu în autoportret s-a născut ca o reacție la un exces, dar ea însăși cade în capcana excesului. Un exces de justificări și acuze. Pornind de la Călinescu și de la atitudinea resentimentară a unora dintre comentatorii săi, autoarea dezvoltă o intreagă teorie a
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
poalele unde trona, superior, Inorogul lui Cantemir." Elvira Sorohan, fără să uite să se refere și la contemporani, îi conturează lui Călinescu un profil interior din datele oferite din textele acestuia, începînd chiar din 1928, cînd apărea articolul Ascensiune, un autoportret al orgoliului și al conștiinței de mare creator al Divinului critic. Studiile și eseurile alese ca demonstrație sînt, în majoritate, posibile identificări ale autorului Istoriei literaturii române de la origini pînă în prezent cu personaje ilustre, reale sau imaginare: Don Quijote, pentru
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]