262 matches
-
reportajul literar”, o invenție a stalinismului cultural, un „nou gen literar”, care, în fapt, nu era decât o formă directă de minciună reportericească, scriitori de diverse vârste și concepții erau trimiși „pe teren”, unde trebuiau să descopere „figuri și realități” avântate ale „noii noastre realități socialiste” etc. Tita ne-a devenit iute antipatică, nouă, celor din „grup”, ce viețuiau mai mult în biroul de poezie, nici unul dintre noi nu era angajat al revistei, cu excepția lui Nichita, „redactor II”, de fapt, corector
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vei fi cel mai mare poet după război!”, i-am declarat lui Nini, iar el, curtenitor ca nimeni, mi-a replicat: „Iar tu vei fi, mi se pare evident, cel mai remarcabil romancier!”. Sigur, nimic nu îndreptățea, atunci, aceste complimentări avântate, deși, trebuie s-o spun, în ceea ce privea stăpânirea propriei arte, el era cel puțin cu un pas decisiv înaintea mea. Avea deja „în buzunar” genialul poem En-Ghidu, analizat în treacăt de mine mai sus, poem pe care-l citea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că aici au fost 160 de ani și mai bine, “orașul de scaun al Țării Moldovei, în timpul răposatului Ștefan voievod.” “La Vaslui, își continuă Paul de Alep descrierea, se află palatele sale, grădinile sale, apoi biserica mare cu turlele sale avântate și foarte înalte.” Printre construcțiile civile i-au fost atribuite lui Ștefan cel Mare podul de la Borzești și podul de la Iași. După încheierea conflictului cu Poarta otomană, în toamna anului 1486, începe ridicarea unor lăcașuri de cult așa cum nu s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
uimitor, de-atâta vreme și poți rămâne ÎncântatCu diareea asta lungă, Ce multă pâine s-a mâncat! Pe marginea comunicării lui Coman I. (Institutul Pasteur) despre “parainfluența bovină” Sabin Ghergariu către I. Coman: Cu toată insistențacrasă Și verbul său cel avântat Colegul Coman de-astă dată Nu m-a “para” influențat. Valentin Popovici (Institutul Pasteur) către Plen: Doamne, Doamne câte sfaturi Le-am dat astăzi la colegi. Oare câți ajung acasă Rămânând la cap, Întregi? Sabin Ghergariu către Plen: Eu m-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și chiar activitatea sa de om știință să evite publicitatea zgomotoasă, la modă atunci; în al doilea rând, pentru că a venit la Facultatea de Medicină din Iași într-o perioadă în care majoritatea profesorilor și studenților era antrenată într-o avântată mișcare anticomunistă (de fapt, mai exact, o atitudine anticomunistă), în timp ce doctorul Nicolai Zaharia apărea ca un exponent al comunismului, un om sincer convins, aproape o curiozitate, un doctor care crezuse mulți ani, înainte de 23 august, în doctrina lui Marx, credință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
școală și că l-a adus În București pe acest fecior mai mic al lui Moș Ghiță Beldie din Stroeștii Argeșului; de unde, poate, chipul lui, al meu și-al unora dintre nepoți cu faciesuri mediteraneene, firea lui mai răsărită și avântată În treburi, amatoare de tot ce-i nou sau depășind condiția lui de-acasă; bun de povești, de palavre și de fanfaronade omerice, ba chiar și de „teorii“, proprii sau prost asimilate, și neglijându-și pentru astea treburile până la ruină
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o țară, exemplul și îndemnurile sale constituind cuvântul de ordine al înseși devenirii noastre. Și nu suntem și nu vom fi niciodată la capăt de drum, mult a fost și mult înainte este. Partidul ne învață, ne cere să gândim avântat, să cutezăm îndrăzneț, să conturăm lucid chipul țării de mâine. Dorindu-i întâiului om al Republicii Socialiste România ani mulți, sănătate și bucurii, știm și înțelegem că acelea vor fi și bucuriile noastre, ale comuniștilor români. Că el este sufletul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
trebuie să fie la înălțimea acestui timp eroic. Un crez comun, înnoirea arhitecturii românești și punerea ei în operă măreață, pe măsura acestui timp de glorie - anii Epocii Nicolae Ceaușescu, anii unor zidiri fără egal ca frumusețe, amploare și idee avântată.“ („Arta arhitecturii - remarcabilă și strălucită împlinire în anii de glorie ai Epocii Ceaușescu“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 21 ianuarie 1989) CRISTEA Mircea „Activitatea ideologică, teoretică și practică inițiată de partid, de secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
arta și cultura nu reprezintă domenii privilegiate în această sferă de preocupări, dar se bucură de privilegiul de a-și întemeia locul și rostul, în edificarea socialismului multilateral dezvoltat, pe cugetul revoluționar și pe forța înnoitoare a creativității lucide și avântate care imprimă fiecărei decizii și fiecărui îndemn al secretarului general specificul marxismului creator propriu gândirii sale și acțiunii sale.“ (Arta, 11/1977) ZAMFIR Vasile „Slăvind o țară adunată-n fii Și a comunismului cunună De aur cu aripile ei vii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vocea” celui ce le-a compus. Altfel zis, fostul meu profesor de la Universitate, un om învățat, figură de proră a Iașului intelectual de după 1960, scria cum vorbea, și invers: cu faze sinuoase, adesea prelungi, aidoma ramurilor unor plante agățătoare - ici avîntate, ici prudente -, cu cîte un captatio abil plasat, manierate și nuanțate, - pentru mine, amator de lucruri simple, directe, totdeauna uluitoare. Atît în prelegeri, cît și în texte, dominant era oratorul, abundent, prodigios, undoiant, care semăna uneori cu iluzioniștii care înnoadă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
îi evocă pro- zatorul nostru, este stilul literaturii romantice care manie- rizat relevă doar artificiile retorice. Există aici și o stilistică pe care dramaturgul român o respinge, una care acordă preponderență figurilor de stil. Încă odată, arta digresiunii romantice, retorica avântată, sublimitățile discursului sunt deja procedee uzate pentru Caragiale. În articolul O, Levant, Levant ferice..., Mircea Cărtărescu observa încântat la eroii lui Bolintineanu enormul și artificialul gesticulației roman- tice, „autoparodia gesticulației lor patriotarde” sau „enorma bufonerie a unor versuri” Și Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
figuri cu caracter emble- matic precum cea a lui Garibaldi indică cel puțin raportarea la un context mai larg. Registrul stilistic propriu scrierilor memorialistice sau discursului istoric este foarte curând bruiat de elementele unei retorici grandilocvente, propriu unui discurs politic avântat. Cuvântul „a sugruma” induce acest efect patetic, descărcarea afectivă improprie discursu- lui expozitiv inițial indică dubla măsură și hibridizarea sa. O temă îndelung vehiculată în epocă este aceea a „măririi și decadenței” speculând un întreg curent de idei, dar și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un liceu celebru din Iași. Scrisorile, poștașul, alte timpuri Sunt fermecat de geometria obiectelor moderne, care constituie un univers interesant; mă impresionează avântul sugerat de structura creațiilor destinate viitorului; sesizez cu bucurie romantismul probabil al timpurilor care vin, însă acest avântat romantism viitorologic mi se pare plasat după o cortină insuficient de penetrabilă pentru puterea înțelegerii mele și oarecum străină sufletului meu, care mă îndeamnă către poezia trecutului, către eleganța obiectelor demodate, vetuste, cărora le caut și, binevoitor, părtinitor, le găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
început ale lunii Iunie, m-a chemat martor Radu Gyr, dar mărturia mea nu i-a folosit, fiind condamnat împreună cu H. Acterian și cu alții la 12 ani închisoare, pentru cuvântarea de la microfon, în Piața Teatrului Național, cu toată apărarea avântată a lui Ionel Teodoreanu Pe Radu Gyr - purtat acum din nou la judecată („vinovat de dezastrul țării”, dar în ce fel? Ca director general al Teatrelor?) l-am mai văzut prin 1943, întors după front, unde aproape pierduse un ochi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ea ordona ca acel fel de mîncare să nu fie servit, în vederea cizelării fiului său spre moderația stoică!...). Pentru a mai trage o linie la schița acestui portret, voi adăuga că sentimentele religioase ale regelui erau binecunoscute ca nefiind prea avîntate, iar reacțiile sale față de Sfîntul Scaun care protesta, destul de vii, uneori chiar discutabile ca atunci cînd a înștiințat că, pentru alegerea Sindicului (Primarului) Romei, post pînă atunci deținut de un patrician roman, Caetani, Ruspoli, Torlonia etc., el personal va vota
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de Dinicu Golescu, călător grav, genuin, limitat cu modestie la trăirile proprii. El își construiește jurnalul având în minte modele și țintește, concomitent, intrarea în literatură. Deocamdată este în posesia unei maniere de literaturizare și alternează notația documentară cu evocări avântate, emfatice, așternând tenace și o sumedenie de istorii romanțioase. Monumentul domenicanilor dupe colina Fiesole, republicată separat cu titlul Mateo Cipriani, „novela” Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, dar și alte fragmente ale memorialului, reluate ulterior
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
franceze. Lor le repugnă ideologia, ei sînt cei care cred În valoarea impusă prin stil individual, se reclamă de la clasici precum Stendhal, Flaubert, Chateaubriand, Breton. Iar dacă e să fie polemici, o fac, discret, condescendenți, avîndu-i În vedere pe prea avîntații contemporani adepți ai Noului Roman. PÎnă la capitolul care-l are În vedere, Viart Îi trece În revistă pe Georges Bataille, Klossowski, Blanchot, al doilea Beckett, Nathalie Sarraute, Claude Simon și Michel Butor. Literatura acestora “experimentează limita”, ei sînt, cum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cel mai la îndemână, dar și cel mai lipsit de nuanțe. Dintr-un spirit de frondă, dintr-o "eliberare" de modelul religios predominant în epocă (așa cum, tezist, explicau lucrurile monografiile apărute în anii '50)? Ar fi o ipoteză mult prea avântată și nerealistă. Cornel Mihai Ionescu rezumă perfect perspectiva căreia îi rămâne fidel tânărul autor: ""Paradigma" oricărei scriituri posibile rămâne, pentru Cantemir, Biblia. Cartea prin antonomază, efigie cosmică, adică, în același timp, "imago mundi" și analogon discursiv al științei "infuze". Întrucât
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
naturii și societatea instituționalizată. Primele fundamente sociale (cu proprietatea bărbatului asupra femeii) nu sunt capabile să prezerve patima cumplită care "în furia ei pare să distrugă specia umana pe care ar trebui să o conserve", "turbare dezlănțuită și brutală", "înflăcărare avântată [...] funestă pentru oameni"334. Levitul din Efraim marchează ruptura istorică, catastrofa și consecințele ei, războiul, care rupe definitiv, s-ar părea (ca și tânăra fată care a rupt definitiv cu vârsta de aur a copilăriei sale zburdalnice) cu simplitatea moravurilor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prost orator din punct de vedere al exprimării, cu o vorbire sacadată și deficientă. Nu era un om limitat ca inteligență. Era un om limitat ca formație intelectuală. Și, natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu o dată, improvizațiile oratorice, avântate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului român. Prezența dumneavoastră ca traducător în delegația franceză nu era o pilulă prea amară pentru autoritățile române? Numele interpretului nu apare niciodată, nicăieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialităților celeilalte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de retina indiscretă.// Scăpat de privirea străină,/ începi să trăiești/ propria-ți singurătate - aluviune incertă/ pe care aluneci, aluneci..." (Posibila identitate). Scrisului monologal îi datorăm o percepție unitară a vieții și a morții, precum în aceste notații de un bacovianism avîntat: "Toamnă, toamnă...// Moartea mi se pare/ caldă și moale,/ aș putea s-o ating./ Fumul ridică străzile/ în ceruri,/ singurătatea mă pîndește/ cu ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
cu o sensibilitate artistică deosebită, și-a exprimat stările sufletești, dorința de a-L slăvi pe Dumnezeu nu numai în cadrul serviciilor cultice, ci și în afara acestora, în viața de toate zilele. Mărturie a credinței sale, a sufletului său curat și avântat sunt colindele în care se află îngropate cele mai alese comori duhovnicești cu care Dumnezeu l-a înzestrat. Dar colindele sunt legate doar de Sărbătoarea Crăciunului. Ele nu se mai cântă în timpul anului. Într-un fel, doina, a suplinit acest
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
într-una lipsită de soare, într-o demonica beznă ce anulează omenescul. Astfel utilizat, absurdul ni se prezintă că o metaforă a ironiei. O metaforă cărnoasa, zemuind de neant, menită deopotrivă a înfrunta realul insuportabil și a corija idealitatea prea avîntata, însă fără a contesta nici esteticul, nici eticul. Recurgem acum la terminologia lui Kierkegaard, care socotea că ironia joacă, în sfera existenței morale, un rol similar cu cel al îndoielii în sfera gnoseologiei. Ironia plasticizata, asadar potențata, de imagistică absurdului
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
La rândul ei, Ana Rareș, cu toată poezia numelui ei, se află în condiția unei neveste care își înșeală soțul, profesor de stiinte naturale la Universitatea din Iași. Este caraghios să-l vezi pe poetul care o slăvește în versuri avântate luându-și măsuri de precauție pentru a nu da de bănuit mangafalei de la Iași. Pe de altă parte, însuși limbajul ceremonios, cu pauze făcute pentru așteptarea aplauzelor asistenței, este inadecvat într-un român în care se rememorează evenimente dramatice din
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
erau săpate reliefuri ce reprezentau fermieri și pescari. Plăcile au fost smulse de nobilii cruciați apuseni, în [[1204]], și apoi topite pentru turnarea de monede. In afara reliefurilor, plăcile purtau și inscripții în limba greacă. Coloana zidită este un monument avântat, cu o înălțime de 32 de metri și cu vârf piramidal, asemănător celor egiptene. Pe cele patru fețe ale sale, blocurile din zidărie prezintă rupturi neregulate, mărturie a brutalității sălbatice și inconștiente cu care s-au smuls plăcile de bronz
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]