510 matches
-
Gabriela Ursachi Premergător, precursor, protomodern... În cuvinte derivate cu prefixe ce sugerează pionieratul rezidă faima lui Urmuz și meritul celor aproximativ 50 de "pagini bizare" din care elitiștii și orgolioșii avangardiști din jurul revistei unu își fac, pe la 1930, pavăză și stindard. Născut la Curtea de Argeș la 17 martie 1883, Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, grefier la Înalta Curte de Casație din București moare, din proprie voință, la 23 noiembrie 1923, punînd astfel capăt, fără
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
privilegia continuitățile și respingea discontinuitățile). Pe de altă parte, dificultatea de situare a heterodoxului, paradoxalului poet a constituit, cred, un impediment al recuperării după 1990. Scos, pe drept, de sub semnul „tradiționalismului”, el n-a fost perceput drept „exponențial” nici ca avangardist (fiind doar un tovarăș de drum al avangardelor), nici ca modernist „impur” (eclipsat de Arghezi) sau „purist” (eclipsat de Barbu), nici ca expresionist (pus în umbră de Blaga) sau post-simbolist precursor de noi orientări (eclipsat de Bacovia). Nu cred, de
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
însă maniera obiectivă, plină de nuanțe și bine documentată, dovedește afinitatea nobilă cu numele grele și cu studiile consistente. Personal, am câteva dubii teoretice legate de capacitatea criticii literare de a se plia pe un demers artistic de genul celui avangardist. Întâi, pentru că, blocate în parti-pris-uri estetice, metodele analitice tradiționale nu prea izbutesc să domine câmpul receptării. Ceea ce se salvează, la o lectură valorizantă, din bogatul inventar de texte, e doar ceea ce intră - cumva - în contact punctual cu lirismul. Adică destul de
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
și să o zgândărim puțin cât să nu uităm/ că suntem vii și morți la un loc/ că suntem năuciți de tăișul lumii/cu caschetă și ochelari de aviator." 5 Procedeele le cam știm de la Dimov, iar inventivi-ta-tea săltăreață de la avangardiști, vor spune scepticii plimbați prin istoria literaturii. Îi contrazic, dar nu cu vorbele mele: "we all live in a yellow submarine/ cântat de zeci de mii de demonstranți în fața sediului ONU/ în new yorkul înzăpezit și sclipitor al anului 1967
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
ales Lucian boz" (pp. 142-143). Cine a citit volumașul lui Bogza va râde suplimentar. Absolut toate mărcile lirismului său programatic-șocant sunt prezente aici, în actualizări desigur îngroșate. Ironia sorții va face ca peste jumătate de veac, în anii '80, vechiul avangardist să ducă, ritualic, flori la statuia lui Eminescu din fața Ateneului; iar fostul său deconstructor parodic să scrie o carte întreagă, extrem de laudativă, despre el... Revenind la momentul 1934 (în care tânărul și dârzul burghez nu e "contaminat" încă de toleranța
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
Simona Vasilache În Călătorie cu funicularul, volumul de versuri din 1934, de la Unu, cu un portret al autorului de M.H. Maxy, Sasa Pană este, pesemne, cel mai puțin avangardist si cel mai mult poet. Călătoria poticnită, au ralenti, li se potrivește întru totul unor poezii care încearcă să rețină ceva din lumea pe care congenerele lor o dinamitează. „Ceasul copilăriei colbăit în tăcere" (Palmares) e cel care sună, în
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
Serafim și bohem. S-a autonumit și Teologul amator, ceea ce el, cu origine ebraică, avea să devină cu adevărat, ca preot ortodox. Orice transformări îi par la îndemână. Omul a fost în admirația multora, scriitorul mult mai puțin. Geo Bogza, avangardistul dedat ultrastângii, a scris un necrolog despre el în România literară, în care spunea, producând stupefacție, " Dacă nu aș fi avut destinul meu, mi-aș fi dorit destinul lui." A părut multora un om neobișnuit, profund enigmatic. Înclinațiile sale erau
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
visele, licăriri ale duhului în lumea adevărurilor întunecate" (Despre beznă). Prozatorul și-a făcut o identitate din pulverizarea acesteia. A pus în actele sale consecvență. Cel care era "în potriva veacului", "omul exorbitant", în fara orbitelor circulate, Narcis prozator autosuprimat, avangardistul trecut dincoace chiar de ariergardă, era împotriva lui însuși. Scria, nu par lui-meme, dar contre lui-meme. El are un loc evident în veacul avangardist și experimentalist.
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
un "model de operă textualistă" (89). Dar să mai vorbești azi - cu referire la același text - de "teribilism grafic" (p. 84-85), vechi de un secol, în cazul renunțării la punctuație, pare doar un tic conservator. Iar co-mentându-l pe Țepeneag, (neo)avangardistul ex-pe-rimentalist, o inadecvare. Doar autoarea însăși ajunge că constate: "Cuvântul nisiparniță este și un tratat postmodern de abolirea punctuației..." (92) Un fel de nepăsare disociativă schimbă receptarea critică, precum se întâmplă cu un extras din Al. Piru, critic care l-
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
F. Brunea Fox, Sașa Pană, Dan Faur, H. Bonciu, Gherasim Luca, Paul Păun, D. Trost, Sesto Pals. Cei care sunt alături de aceștia se numesc Ion Vinea, Geo Bogza, Constantin Nisipeanu ș.a. Criticul face o scurtă retrospectivă asupra felului în care avangardiștii din România au fost citiți de Lovinescu, Călinescu, asupra felului în care avangarda s-a integrat mișcărilor simboliste sau în publicistica anilor douăzeci, treizeci. Ce rol au jucat „Contimporanul” sau „Viața imediată” în dinamica avangardelor din România. Mai trebuie să
Michael Finkenthal, de la Fundoianu și Șestov la Trost și Sesto Pals by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2600_a_3925]
-
Șerban, Paul Cernat, Sarane Alexandrian, Petre Răileanu, Remy Laville, Ovidiu Moraru au scris pagini esențiale despre personalitățile avangardei care au trăit, mai mult sau mai puțin, în România. Dar Michael Finkenthal semnalizează buna relație între exegeții care au așezat scrisul avangardiștilor izolați în anii 1945- 1948 și proiectele lor culturale majore, cele împlinite la Paris sau la New York, în Franța sau în Israel. Finkenthal și scriitorii săi. Despre contextele necesare Am scris de mai multe ori despre Michael Finkenthal, uimit de
Michael Finkenthal, de la Fundoianu și Șestov la Trost și Sesto Pals by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2600_a_3925]
-
dominați de pamflete și de incriminări. De-abia azi bate ora marilor ediții critice și a reintegrării în circuitul filologic firesc a textelor pierdute sau confiscate. Ediții critice sau științifice, ca acelea dedicate operelor lui N. Steinhardt, C. Stere sau avangardiștilor, ne obligă să ne reconfigurăm canonul istoric cu care operăm. Acestora li se adaugă, într-un demers neostentativ, dar excelent realizat - și foarte bine primit de critică și de public -, seria de autor Dinu Pillat de la Humanitas. Dacă Așteptând ceasul
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
Iulia Popovici Exerciții pentru mîna dreaptă Un păcat postum al avangardiștilor: needitați cu zecile de ani (de prin 1931, în situațiunea de față), trecuți fără drept de apel în cavoul arhivelor, reduși la starea de zvon "de la gură la ureche" printre cei foarte avizați, trezesc aproape orice fel de reacție, numai
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
Ulterior, în anii lui Ceaușescu, prețul disidenței era exilarea forțată. Al doilea episod, puțin cunoscut (deși am scris despre el în 1994 în volumul meu Incursiuni în literatura actuală), ce merită consemnat când reconstituim istoria disidenței literare românești, privește cazul avangardistului Victor Valeriu Martinescu. Există un document artistic al protestului clamat de VVM în epoca proletcultistă: în 1956, numărul 10 al revistei "Caiete de dor", care apărea la Paris, este în întregime un fel de memoriu poetic virulent, patetic și tulburător
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
l^écrivain de ne pas passer să vie en prison". Textele inedite conțin, bineînțeles, surprize: o proza scurtă avangardista pur sînge însă și afirmații precum "serviteurs de la machine! - cet état est indigne de nous" - un strigăt cam "nedemn" de un avangardist. Volumul continua cu o "corespondență pe jumătate": sînt publicate scrisori adresate lui Fundoianu de către Stéphane Roll, Șasa Pana, Ion Minulescu, Ion Călugăru, F. Brunea însă nu și răspunsurile (care nu au putut fi recuperate). În acest fel "Fondane nous apparait
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
Cioculescu). Grupajul se încheie cu o tabletă de Sașa Pană, intitulată „Neuitatul februarie”, după ce începuse, în pagina 1, cu o tabletă în care Tudor Arghezi vorbea despre Uniunea Sovietică și „persoana profetică a lui Lenin”. De la bătrînul poet, la fostul avangardist - căruia i se speculează înclinațiile de stînga - , trecînd prin tinerii și mai puțin tinerii critici cu opinii altfel curajoase, toată lumea trebuie să răspundă apelului. E un fel de datorie și, poate, de penitență. Fiecare se achită cum poate, în general
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5090_a_6415]
-
vorbea cu accent rusesc. A cunoscut o întreagă lume de artiști. Scriitori, oameni politici din țară și din străinătate. În cei 70 de ani, de activitate intensă, Radu Bogdan s-a ocupat de pictură lui Aman, Grigorescu, Brâncuși, Ion }uculescu, avangardiști din țară și străini, Lothe, Chagall, Skira, Berenson, Bialostosky, Tinguely, ș.a. Spirit viu, neobosit, Radu Bogdan reia un citat din Milan Kundera -„Numai un copil poate pune întrebări grave”. El își pune și ne pune întrebări grave. Merită nu numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
la mar fui por naranjas (1979). Figurează în mai multe antologii poetice, iar unele poeme îi sunt traduse în franceză și flamandă. Evoluția poetică a lui Pedro García Cabrera se înscrie în limba spaniolă cu acel profil precis pe care avangardiștii din Canare îl aduceau în anii 1920-30: viziunea unei arte trans-geografice, universale, descoperită din perspectiva specifică regiunii atlantice. Dintre membrii generației sale, García Cabrera are cea mai amplă operă, iar acest lucru l-a inclus generațional și în frământările specifice
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
poate împlini ori poate eșua. Dar punctul de plecare și condiția invariantă a lucrului însuși îl constituie racordarea la real, la ce se întîmplă în jur. Altfel, fără acest racord, nici "suprarealism" nu poți face, cum au făcut Buñuel și avangardiștii în general. Or, la noi, mai toți cineaștii se consideră din capul locului artiști suficienți lor înșiși, cu aroganța de "a crea" indiferent și dincolo de ce e deja creat, fără acea smerenie prin care artistul și în mod expres cineastul
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
Simona Vasilache Ceva ne face să ne gîndim, privind la grupurile cu protocol de intrare, că avangardiștii, dacă lăsăm la o parte castele lor prietenii, erau niște singuratici. Nu-i o prejudecată care să ne-atingă pe toți - știm, de bună seamă, că trăiau, și ei, în aceeași lume literară - dar tot nu ne-am putea închipui
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
aspirant la glorie, complet neinformat (mărturisește vocea lui de peste ani) că mai sînt, ca el, cu sutele. Norocul face să i se pară, acidului director de la Facla, original, adică bizar - bună carte de vizită pentru cineva care se va reclama avangardist... - să dea peste un colega de șaisprezece ani abia trecuți, care scrie de vreo opt. Merg la Terasă (Oteteleșanu, pesemne) și iată aleea scriitorilor salutată om cu om, de tînăra lor cimotie. Tonul, cîteodată forțat, n-ai ști să spui
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
îmi place chiar latura mai desuetă, pentru că e multă melodramă, desigur, multă schematizare. Dar este și o anumită plăcere a convenției pe care o trăiești și poate că, în mod paradoxal, este și o mică legătură cu avangarda aici, pentru că avangardiștii erau foarte sensibili la convenție, lor le plăcea să răstoarne convențiile. Și, în plus, îmi place foarte mult vocea umană. Admir marile voci, dar, cum vă spuneam, îmi place foarte mult și muzica simfonică și, după ce i-am parcurs pe
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
unele diferențieri, de natură a institui "mode" și, implicit, a neglija ceea ce nu e en vogue. De pildă, în categoria ludicului, în centrul atenței s-a aflat Sorescu, autor al unui amuzament "deschis", popular, precum, din seria anterioară, predecesorul său, avangardistul popular Geo Dumitrescu. La picioarele acestora au fost depuse aproape toate jerbele admirației, marea majoritate a ofrandelor critice, rămînînd prea puține pentru un alt reprezentant, de soi, al clasei și anume Șerban Foarță. La distanță de nota plebeiană a hazului
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
mai poetica ipoteză a criticului, "își concepea, în chip obscur, volumul ca pe o cristalizare definitivă a personalității: și nu este definitivul aproape echivalent cu moartea?". Trecută vremea poveștilor, bineînțeles, fără să lase vreun răspuns, fapt e că versurile unui avangardist vîndut cu delicii gazetelor care se luau cu-atît mai în serios cu cît erau mai efemere s-au, pînă la urmă, închegat. O dată cu ele, o discretă, superioară și fatal nedusă pînă la capăt formă de manifestare: suspinul. Frumoase, și fin-exacte
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
și a oamenilor care servesc Istoria; împotriva Tatălui, "Sartre de Slatina", și a României lui; împotriva Puterii, Autorității, Administrației; împotriva evidenței, logicului, realismu-lui, firescului, naturalului, incontestabilului; împotriva modei și a canonului. Împotriva tradiționalismului (nu și a tradiției) și împotriva unor avangardiști autohtoni, numiți cu dispreț "falși trăsniți". Sistematizarea acestei arii a negațiilor (în toate direcțiile) este completată prin inventarierea și clasificarea gesturilor de semn contrar, tentativelor de căutare a unui Sens stabil, garantat gnoseologic. Dar, după cercetarea textelor și analiza lor
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]