364 matches
-
reciprocă? La nivelul esențial al motivațiilor secrete, nu contează decît sărăcia sau bogăția sufletească și spirituală. Dacă am vrea să ne dăm osteneala să regîndim istoria umanității, mergînd din generație în generație pînă la originea speciei gînditoare, am descoperi că aviditatea dorințelor și ignorarea chemării spiritului nu sînt alteva decît păcatul adamic, iar prudența mitică le-a prevăzut consecința nefastă, distructivă și ereditară: propagarea ei din generație în generație, fapt verificat pe deplin de istoria omenirii. Nu ne rămîne decît să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
înzestrate cu un exces de putere fals motivată. Prin promisiunea lor de a oferi o orientare elanurilor rătăcite, ele declanșează fanatismul certurilor și al exploziilor dușmănoase ale acestora, făcînd ca viața în comun să fie tot mai greu de suportat. Aviditățile pseudo-spirituale ale sarcinilor exaltate, aviditățile sexualității suprasau sub-valorificate și cele ale materialității sînt cele care împart societățile în opresori și oprimați. Ambivilențele motivațiilor subiacente se transformă în final datorită legii punitive în ambivalența inter-reacțiilor și în cea a situițiilor. Injustițiile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
putere fals motivată. Prin promisiunea lor de a oferi o orientare elanurilor rătăcite, ele declanșează fanatismul certurilor și al exploziilor dușmănoase ale acestora, făcînd ca viața în comun să fie tot mai greu de suportat. Aviditățile pseudo-spirituale ale sarcinilor exaltate, aviditățile sexualității suprasau sub-valorificate și cele ale materialității sînt cele care împart societățile în opresori și oprimați. Ambivilențele motivațiilor subiacente se transformă în final datorită legii punitive în ambivalența inter-reacțiilor și în cea a situițiilor. Injustițiile dominante și toate tentativele de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bilanțului zilnic și introspectiv al propriilor noastre tentații de a ne indigna, cu ajutorul valorificărilor raționale. Ceea ce nu înseamnă nici moralism, nici amoralism. Este o experiență științifică fondată metodic și prefigurată mitic de luptă contra demonilor (tentațiile) și a monștrilor devoratori (aviditățile). La modul mitic, aceasta este calea salvării (buna vestire a evangheliilor), adevărul veritabil bazat pe înțelegerea justiției imanente, conform căreia fiecare este din punct de vedere esențial -, pe căi supraconștiente și subconștiente, propriul executant în acordarea recompenselor și în aplicarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe egoismul util al celorlalți. Toate încercările de a așeza economia pe alte principii, pe altruism bunăoară, s-au văzut sortite eșecului, simple utopii. Da, dar de aici și pînă la "lăcomia contagioasă" despre care vorbea Alan Greenspan, pînă la aviditatea fără limite a baronilor escroci ai finanțelor și antreprenariatului actual, e cale lungă. Acestea nu pot fi nicicum considerate virtuți, iar utilitatea lor pentru sistem este negativă, activarea lor frenetică putînd conduce la eroziunea sistemului printr-un derapaj periculos. În
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
activității noastre. Putere și piăcere deosebită de muncă, conștiinciozitate și punctualitate exemplare. Dragoste pentru copii și gimnastică, perseverență, tenacitate și năzuire spre rezultate Înalte. Însușirea continuă a tuturor cunoștințelor și noutăților În domeniu, pe toate căile și de peste tot, cu aviditate și convingerea că numai astfel se poate realiza „ ceva „. Capacitate de a organiza bine activitatea, sprijininidu-se pe cunoștințe, raționamente, creație. Fler, adică simțul complex de a aprecia global o situație, un talent, o conjunctură, fără a putea preciza toate elementele
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
convențional, "vampirii de sex masculin vânează femei, iar cei de sex feminin, bărbați" (1994: 206). De asemenea, ar trebui înțeles profundul substrat romantic al poveștii, care se întrețese cu un cadru specific decadentismului european. Dincolo de obositoarea influență eminesciană, sesizată cu aviditate exegetică de toată lumea, se pot decela alte influențe la fel de puternice: figura Lamiei, din mitologia greacă, prelucrată de romanticul John Keats în poezia cu un titlu omonim, ale cărei forme și comportament serpentin o prezintă ca pe una dintre primele hetaire
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
descrie sensul deconstrucției orașului „tehnic“, convențional nu ca o disoluție a acestuia, ci ca o privire piezișă aruncată din locul în care metropola își depozitează resturile, uitările, fantomele care o bântuie. Dezastrele orașului, incendiile pe care copilul le pândea cu aviditate se ascund, de îndată ce ele se iscă. Failibilitatea clădirilor și a oamenilor este mascată de fațadele impozante și de rapiditatea mișcărilor, pericolul și întâmplările neobișnuite găsindu și locul apoi doar în paginile ziarelor. Presa cotidiană devine astfel un revelator al orașului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ar fi fost la orice formă de extremism estetico-literar. Deja în vârstă de douăzeci de ani, pe când Nietzsche vegeta, dar mai era încă în viață, acesta studiase și adnotase cu grijă Aurora și Știința voioasă. Mai târziu va citi cu aviditate a doua Considerație inactuală, Ecce homo și epistolarul, după cum se vede din motivele și din reflecțiile nietzscheene care apar frecvent în conversațiile personajelor din Muntele vrăjit (Der Zauberberg). Le-a recitit apoi cu atenție în timpul pregătirii romanului Doktor Faustus (1974
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acel fel care să ne permită să bănuim atitudinea sa față de ele, dincolo de ceea ce se poate deduce din această tăcere"13. Iar despre natura notațiilor cu pricina, editorul și comentatorul operei lovinesciene crede că ele ar ilustra doar "o oarecare aviditate a tânărului ce dorește a se informa", exprimată într-un "stil degajat, dezinvolt, al unui om de cultură livrescă, prevenit din lecturi asupra marilor surprize ce-l puteau aștepta în ordinea descoperirilor"14. 1.3. Un călător fără voie Într-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nici o forță magică nu vine să se împotrivească, acțiunea sa tinde spre punctul maxim. În schema de mai jos, se poate observa faptul că acest tip de agresiune constă în cufundarea în pozitivitatea (sau fragilitatea sau suficiența) unui individ oarecare. Aviditatea sau gelozia fundamentală a vrăjitorului este esențială. Pe planul vizibilului și tipologicului, domeniul celui vrăjit este cel investit. La nivelul forțelor angajate (invizibile), cele ale vrăjitorului vin să invadeze teritoriul victimei și să "atragă" ceea ce are "în plus". Este vorba
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
care energia este utilizată cu dibăcie pentru a îmbunătăți sănătatea și a prelungi viața. Această carte remarcabil de sinceră, care se bazează pe exemple practice, va fi analizată în detaliu în capitolul 6. În afară de yoga sexuală, Împăratul Galben studia cu aviditate și fitoterapia, domeniu dominat în totalitate de taoiști în China antică. Conversațiile sale cu principalul său sfătuitor medical Chi Po sunt înregistrate în Tratatul clasic de medicină internă al Împăratului Galben (Huang Di Nei Ching), care datează, de asemenea, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
iar marfa atinge "stadiul estetic", creativii și creatorii fuzionează. Artă și publicitate, aceeași luptă. În prima, promovarea operei de artă devine operă, arta este operațiunea publicității ei. În cea de-a doua, marfa devine oglindă cu vise pentru a atrage aviditatea optică. Transformând produsele de consum în obiecte de artă, publicitatea este arta oficială a perioadei post-artă. Nu prin decizie de stat, ci din necesitate socială. Este oficial ceea ce este funcțional (iar funcționalul este întotdeauna frumos). Ca liturghie a mărfii, publicitatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oracol politic, precum Conu Leonida, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Mitică etc., consumatorii împătimiți de melodrame ca Zița sau ca Victor și Liza din farsa O soacră, au vrednici urmași în mic-burghezii urmuzieni Algazy și Grummer. Cu mijloace particulare, ambii autori ironizează aviditatea pentru pseudocultura de tip gazetăresc, foiletonistic. Balastul, alterarea și saturarea, excrescența, efemeritatea, nonvaloarea sunt mărcile acestei invazii grafologice, sancționată memorabil și definitiv de Caragiale prin frecvent utilizatul termen denigrator de "spanac" și chiar mai drastic de către Urmuz, prin intermediul parabolei ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vin! În biserică, între zidurile mănăstirii, dincolo, spațiul deschis al dealurilor înverzite blând, vrei să parcurgem întâi pictura exterioară, călugărița care ne-a însoțit se-ntoarce tăcută la treburile sale, Arborele lui Ieseu pe fațada de sus, îi urmărești cu aviditate încrengăturile de culoare și te pierd iară, și buzele tale, pe tine te pierd cu totul când te-nlănțuie pictura, neostoită iubire, Imnul acatist, Maica Domnului adorată, cu brațele desprinse, pruncul Iisus stă totuși firesc la pieptul ei, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nevoie, dau drumul inimii, voi Încerca să uit incidentul și să adopt tactica mândriei excesive, de fapt, caracteristică mie. Jos, modestie, n-am putut decât să pierd de pe urma ta, sus, mândrie și dominație asupra tuturora, jos, Dinu, sus individualismul, sus aviditate de glorie, jos lupta vulgară pentru fericire, sus voință și desconsiderare a tuturor. Voi intra În luptă cu capul sus, cu fruntea dârză și cu pumnul strâns. De azi Încolo, Dinu va fi cucerit prin alte metode decât acum, metode
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un semn cu capul lui Duncan, În loc să-i zîmbească sau să ridice mîna, chelul Îi spuse ceva femeii cu care era, ceva de genul „Da, el e “, și amîndoi se uitară fix la Duncan cu un amestec nemaiîntîlnit de răutate, aviditate și inexpresivitate. Duncan se uită repede Într-o parte. CÎnd se uită Încă o dată și-și dădu seama că bărbatul și femeia Încă Îl urmăreau, Își schimbă poziția, Își Întoarse capul, Își răsuci picioarele și se sprijini pe celălalt umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și cu lacrimi, nu așa a fost și cu succesorii lor. De la episcopatul sărac și ostenitor, predicat de Evanghelie, și de la grija nemijlocită pentru suflete, toți cei care erau mînați de un spirit secular, de lăcomia după bogății și de aviditatea de putere profană erau atît de departe de episcopat prin ei înșiși; și, așadar, nu găseau în el decît munci și îngrijorări și adesea persecuții, privațiuni și martiraje; și atît de mare era apoi puterea și spiritul de sacrificiu necesar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
apoi, se ia în considerare modul în care bogățiile Clerului nefolosite în opere de caritate deveneau obiect de invidie din partea plebei, stîrneau ura nobilimii, care vedea în acele bogății atîtea bunuri patrimoniale de care erau lipsite familiile lor, și trezeau aviditatea Suveranilor, nu va fi greu să recunoaștem în acestea o sursă puternică de dezbinare în poporul lui Dumnezeu. Trebuie să reflectăm și asupra faptului că bogăția posedată de Cler nu are o forță corespunzătoare în rîndul acestuia, pentru că el este
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
așa. 85. La moartea Episcopului, feudele reveneau în mîna regelui, iar regele se bucura de uzufructul scaunelor vacante aceasta se numea regalia și era dreptul regelui, căci izvora din însăși natura feudelor; dar lucrurile nu s-au oprit aici. Din aviditatea de a percepe aceste venituri, principii privau Bisericile pentru multă vreme de păstorii lor189, împie-dicînd alegerile și impunînd ca alegerea Episcopului să nu se poată face fără permisiunea Regelui 190 și făcînd să depindă în așa manieră Evanghelia și sănătatea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Atotputernicului Domn și înaintea întregii Biserici"223. E oare acesta limbajul uzurpatorilor? Atîta generozitate, atîta abandon al puterii temporare legitim dobîndită de către Biserică pentru serviciile prestate statului de-a lungul veacurilor înseamnă oare o dovadă de ambiție din partea Papilor? A avidității lor?!224 Ce fel de schimb s-a cerut din partea puterii seculare pentru ca Biserica să renunțe la aceste drepturi extinse? Exista și un scop secundar dedesubt? Este acesta un joc al politicii Curții romane? Dumnezeu să judece între acei ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
romane? Dumnezeu să judece între acei ce au această părere și Roma. Papii nu cer de la regi decît LIBERTATEA Bisericii oprimată pînă la distrugere; aș îndrăzni să spun, nu au cerut vreodată altceva: aici se încheie întreaga lor ambiție și aviditate 225. Dar, din păcate, tocmai aceasta este libertatea și existența Bisericii care displace, iar a o cere și revendica este singura vină a Papilor în aceste lupte, care nu se iartă. Se umple atunci lumea de strigăte: insultă împotriva maiestății
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
forța pe care o are justiția în inima oamenilor, forța pe care o are Dumnezeu Însuși, cea care a supus lumea, această forță nu mai există în acele țări în care Episcopii sînt numiți de principi și, așadar, principele, din aviditatea de a avea prea mult, a pierdut cel mai mult posibil. Deși de aici rezultă o mare daună adusă Religiei, căci devine odioasă înaintea poporului și împotriva ei se îndreaptă toată ura facțiunilor politice suscitată contra principilor, stare în care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
întemeia pe această acumulare; respingea, așadar, distribuirea frățească; instituția beneficiilor a devenit necesară pentru a asigura susținerea părții mai slabe a Clerului, cea care ar fi pierit de foame și de mizerie dacă nu s-ar fi salvat astfel de aviditatea rapace a marilor seniori, printre care se numărau și Episcopii. Aceștia nu mai aparțineau poporului, ca în vremurile de început (căci vechii Episcopi, chiar dacă erau bogați și nobili, aparțineau întru totul poporului și practicau sărăcia), ci clasei de aristocrați invadatori
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
principelui, iar feudatarul să nu aibă decît uzufructul. Dar aceste două tipuri de bunuri s-au amestecat în jurisprudența acelor vremuri, după cum am observat; și toate bunurile Bisericii păreau a fi feudale; lucru care nu s-a întîmplat atît din cauza avidității personale a conducătorilor, cît din cauza naturii acelor guvernări, sub care proprietățile nu erau apărate în mod egal, ci erau mai bine apărate cele aparținînd conducerii; din avantajul acelor bunuri feudale provin în mare parte feudele monastice. 247 Acest Pontif s-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]