1,813 matches
-
referință principială și fondatoare a acelui ceva de care, conformându-se proiectului galilean, ele pretind a face abstracție. Să luăm de pildă istoria. Aceasta se derulează în natură, însă în Natura originară, într-o natură esențialmente sensibilă, corpropriată și determinată axiologic natura zilelor și a nopților, a umidității și a secetei, a frigului și a căldurii, a semănăturilor și a secerișurilor, a turmelor, a lemnului pădurilor etc. Obiectul istoriei este omul în relația sa cu această natură non-galileană în relația sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unele de altele, umbra vieții transcendentale căreia îi aparțin actul de a ucide, actul de a fura, actul de a viola. Însă deoarece ea suprimă în același timp această subiectivitate redusă la umbra sa, ea se ferește de orice abordare axiologică, ba, mai mult, o elimină în mod infailibil: în măsura în care furtul sau crima se explică din punct de vedere sociologic prin condițiilor lor obiective, nici hoțul, nici ucigașul nu sunt responsabili, ei nu mai există pe planul eticii, ei au încetat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
evidență sau de cunoaștere în sensul obișnuit al termenului este în mod identic o repetare patetică, cea a auto-afectării acestui act. Repetarea în care constă orice transmitere și orice dobândire posibilă a unei cunoașteri, indiferent ce fel, corporală, sensibilă, cognitivă, axiologică sau afectivă, orice repetare teoretică și, la un mod mai general, afectivă se numește contemporaneitate. Cel care intră în legătură cu un adevăr oarecare, fie că este vorba de cel al lui Hristos în cruce sau al legilor adunării matematice, devine contemporanul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cercetarea oricărei culturi trecute o dovedește, arta, etica și religia. Etica este prin ea însăși coextensivă culturii, dacă este adevărat că orice act viu, inclusiv teoretic, este un act practic, un mod al etosului, ținând ca atare de o apreciere axiologică. Dansul, de pildă, este o formă etică a mersului, o expresie a măiestriei corporale în general. Am insistat asupra importanței artei care este cultura sensibilității. Și aceasta impregna societățile trecute, și nu constituia în ele, cum se întâmplă astăzi, un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu implică atitudinea critică și sunt indiferente la axiologie." (260). Fără atitudine și valori nu e mai rău decât cu iluzia acestora? În realitate, metoda adecvată, articulată cu suplețe, nu doar presupune, dar chiar impune criteriul critic și pe cel axiologic. În continuarea extinderii literarității, greu de spus cât de realist și cât de iluzoriu, E. Negrici, scepticul hermeneut (crezând că nici o interpretare nu află Sensul ultim al operei, 158) propune un salvator, așadar optimist, comparatism literar, "întemeiat pe concordanțe, nu
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
justifica teoretic și de a întări cultural o acțiune comercială pură, lipsită de orice mesaj explict și fără coerență ideatică. Cum problema reprezentativității pentru arta românească nu se manifestă în nici un fel, iar selecția opereză haotic, atît formal, cît și axiologic, este limpede că cei care au făcut această selecție nu cunosc nici arta și nici piața românească de artă, atît cît este ea, ceea ce confirmă ideea că alegerea lucrărilor a fost facută de către partea franceză. În acest caz, faptele conduc
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]
-
lăsăm la o parte aceste criterii de structurare brută și, pînă la urmă, irelevante conceptual, dar, la o analiză mai amănunțită, nu lipsite de o anume logică, și ne oprim la aspectele cele mai importante, anume la acelea stilistico-formale și axiologice, deruta se adîncește și mai mult, iar confuzia crește, și ea, proporțional. Prezent, de pildă, cu o lucrare din anii 30, încă indecisă din punct de vedere stilistic, Alexandru Ciucurencu nu are cum să fie perceput ca unul dintre cei
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]
-
cu un umor, intelectual vorbind, sănătos. Trimiterile, pe rând, la Titu Maiorescu, la I. L. Caragiale și la Paul Zarifopol, bine subliniate de Carmen Mușat în prefață, mi se par perfect justificate intuitiv. Ba chiar și, mergând un pic mai departe, axiologic. Cum se face, totuși, că un eseist născut, iată, la începutul deceniului al șaptelea se apropie mai degrabă de asemenea clasici ai începuturilor decât de - tot e o problemă permanent invocată în presa noastră - colegii săi de generație? Întrevăd două
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
metamorfozei, țintind unicitatea fiecărei opere, deci refractar la îndemnul de organizare și de sumisiune la un model, la raționalismul "neoclasic" al structuralismului. Oricum, și acesta e reproșul de căpetenie ce i se poate aduce, structuralismul nu are priză la nivelul axiologic, decisiv, al produselor de artă. Cum ar putea birocrația analitică a acestuia să stabilească valoarea? În încheiere, transcriem pertinentele rînduri ale lui Gaetan Picon: "Toate încercările făcute pentru a da ideii de structură o precizie estetică și o forță estetică
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
juridice, politice, ideologice, științifice etc.). Realitatea românească, fie socială, culturală, științifică, fie literară, era privită tocmai din această perspectivă pragmatică, în care delimitarea domeniilor constituia o garanție a corectitudinii judecății. Pragmatismul reclama, între altele, includerea realității autohtone într-un ansamblu axiologic pe care, încă din 1978, l-am numit model european 1. Acesta se întemeia pe concordanța dintre principiile axiologice proprii Junimii și principalele tendințe axiologice manifestate pe plan continental. O primă și importantă trăsătură a acestui "model european" rezultă din
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
pragmatică, în care delimitarea domeniilor constituia o garanție a corectitudinii judecății. Pragmatismul reclama, între altele, includerea realității autohtone într-un ansamblu axiologic pe care, încă din 1978, l-am numit model european 1. Acesta se întemeia pe concordanța dintre principiile axiologice proprii Junimii și principalele tendințe axiologice manifestate pe plan continental. O primă și importantă trăsătură a acestui "model european" rezultă din includerea literaturii (a artei, în general) în contextul mentalitar al timpului, legătură considerată decisivă. Încă din 1861, Maiorescu afirma
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
o garanție a corectitudinii judecății. Pragmatismul reclama, între altele, includerea realității autohtone într-un ansamblu axiologic pe care, încă din 1978, l-am numit model european 1. Acesta se întemeia pe concordanța dintre principiile axiologice proprii Junimii și principalele tendințe axiologice manifestate pe plan continental. O primă și importantă trăsătură a acestui "model european" rezultă din includerea literaturii (a artei, în general) în contextul mentalitar al timpului, legătură considerată decisivă. Încă din 1861, Maiorescu afirma: "fiecare om este produsul timpului său
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
desenul esențializat al afectivității reținute, dar nu mai puțin expresive". În accepția lui Mircea Zaciu, critica e "o formă de trăire plenară în spațiul esteticului, la conjuncția dintre ordine și aventură, o modalitate de Ťliteraturizareť, în înțeles superior, a percepției axiologice". "Implicația afectivă", "mirajul liric", aparțin planului "aventurii" care ține în șah planul "ordinii", în componența unei viziuni critice în care lumina lucidității se însoțește de umbre fantaste, prin intermediul cărora "tensiunea ideii se destinde adesea în feeria melancoliei". Glosator inteligent, cu
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
și uneori cu propriile lor dileme. Din păcate, alți critici ai noștri, inclusiv dintre cei de prim-plan, n-au avut tăria de-a se sustrage integral mistificărilor, contribuind chiar, în diverse grade, la confuzia pernicioasă a ideilor, la degringolada axiologică ce-au însoțit comunizarea României: "A fost un joc de-a rîsu'-plînsu', în care unii mimau adesea pînă și Ťpasul de menuetť într-o lume ce executa constant și însuflețitor cazaciocul, după o muzică de armonică demențial stîlcită, ce-
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
cînd cea marxizantă nu mai putea fi instaurată prin lovirea pumnului în masa de scris). I se prescria o încruntată "obiectivitate", dacă nu propagandistică măcar scientizantă. Era trecută cu vederea "realitatea zdrobitoare că perspectivele globale, sistemul de valori și conștiința axiologică, în cuprinderea și interpretarea literaturii noastre nu le-au stabilit alții decît cronicarii literari, fie ei universitari sau nu". În consecință, se relevă faptul că istoriile noastre literare s-au sprijinit în esență "pe experiența receptării foiletonistice". Dar pe ce
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
persoanei și reprezintă valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte drepturi și libertăți garantate de Constituție și de instrumentele internaționale de protecție a drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, fapt ce determină caracterul axiologic al acestui drept, care cuprinde atât un drept subiectiv, cât și o funcție obiectivă, aceea de principiu călăuzitor al activității statului, acesta din urmă având obligația de a proteja dreptul fundamental la viață al persoanei. ... 23. În concluzie, prin Decizia
DECIZIA nr. 267 din 17 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258592]
-
să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conținutului tezei de doctorat, și angajează răspunderea autorității emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat și infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalității creează un veritabil risc la adresa securității juridice. ... 37. Se mai reține că, după cum nici instanța judecătorească nu are competența de a statua cu privire
DECIZIA nr. 364 din 8 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258604]
-
să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conținutului tezei de doctorat, și angajează răspunderea autorității emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat și infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalității creează un veritabil risc la adresa securității juridice. ... 37. Se mai reține că, după cum nici instanța judecătorească nu are competența de a statua cu privire
DECIZIA nr. 915 din 21 februarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271378]
-
persoanei și reprezintă valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte drepturi și libertăți garantate de Constituție și de instrumentele internaționale de protecție a drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, fapt ce determină caracterul axiologic al acestui drept, care cuprinde atât un drept subiectiv, cât și o funcție obiectivă, aceea de principiu călăuzitor al activității statului, acesta din urmă având obligația de a proteja dreptul fundamental la viață al persoanei (Decizia nr. 511 din 12
DECIZIA nr. 627 din 13 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270861]
-
politicianul modern, regula pe care autorul o instituie provenind din chiar scara ierahică: cînd un politician are de ales între două valori finale, el trebuie s-o prefere pe cea care se află pe o treaptă mai înaltă a scării axiologice: națiunea înaintea patriei sau comunitatea confesională înaintea întregii omeniri. Cît despre valorile instrumentale, numărul lor este de 4 (statul, suveranul, partidul și doctrina politică), iar rostul lor este de a sluji valorilor finale. Totuși, ele pot produce la rîndul lor
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
de persistente. Clișeul hegelian despre fond și formă revine cu regularitate, „forma” însemnînd la Maiorescu limbajul și prozodia. Obsesia caracterului național, a inspirației din realitățile locale, s-a transformat la Maiorescu într-un fel de criteriu estetic, într-o apreciere axiologică; fie că este vorba de Alecsandri, Caragiale, Eminescu ori Goga, faimosul „caracter național” apărea mereu exhibat cu mîndrie, ca dovadă de genialitate. Corelată cu această obsesie se află una complementară: aceea ca scriitorul român să nu fi suferit nici o influență
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
atît dacă minoră sau majoră (e în sens blagian? pentru că atunci nu e jignitor și n-ar trebui să ne facem probleme cu ieșirea din matcă; ăsta e nisus formativus al nostru; „minor” e doar o modalitate, nu o calitate „axiologică”). De fapt, ce ne deprimă e că sîntem o cultură necunoscută, nebăgată în seamă, o cultură care nu impresionează și nu interesează. Dac-aș avea o soluție necunoscută, n-aș ține-o pentru mine. Poate campania de traduceri de acum
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
filiația tematică cu scrierile acestuia e vizibilă) și, mai târziu, de Ion Pillat, Alexandru Paleologu, Ov. S. Crohmălniceanu, N. Steinhardt, Mircea Anghelescu sau Eugen Simion, romanul pare să fie, la vremea respectivă, o promisiune făcută literaturii române. Din perspectivă strict axiologică, cum stau lucrurile astăzi? În ce măsură romanul Tinerețe ciudată mai rezistă? Influențele identificate sunt, firește, aceleași. Gidianismul, sartrianismul reies din țesătura paginilor. Dar, ca text individual, acesta îți destramă sensurile odată cu trecerea timpului. Limbajul este cel al epocii în care a
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
Fukuyama. Metafizic și cultural, postindustrializarea a generat confuzie și, prezumtiv, deconstrucția identităților. Dispariția autorității unice, precise, din semiotica socio-politică, a dus - așa cum se întîmpla odinioară în tragediile shakespeariene, atunci cînd eliminarea monarhului medieval prin violență antrena haosul universal - la ambiguitate axiologică și despiritualizare. Psihologiile devin tipologii, identitățile se uniformizează și dispar într-o globalizare alienantă. De aceea, investigația postmodernității trebuie să înceapă mereu cu asumarea crizei ipostasice, la nivel psihologic și cultural și, doar printr-o astfel grilă, să se treacă
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
pe o reală competență și originalitate în gîndire, ci pe «controlul» surselor și pe «valorificarea» lor sub formă de «studii despre»...“. Mai pe șleau spus, postmodernismul s-a instituit ca o „modă“. Al. Mușina îi subliniază pe bună dreptate neutralitatea axiologică: „Termenul ca atare, postmodernism, nu e, în sine, nici bun nici rău. Totul depinde de contextul în care apare, de ce sens îi dăm, de ce influență are («pozitivă» sau «negativă») asupra calității și nivelului dezbaterilor pe care le generează, asupra configurației
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]