375 matches
-
și fabuloasă. Încrezător în ideile de progres și evoluție socială, adept al ordinii în natură și societate, al ameliorării condiției umane, al libertății și drepturilor omului economice, de expresie, religioase al credinței în egalitatea fundamentală, pe care o considera valoare axiomatică și în guvernare. În opinia sa, omul simplu, cetățeanul trebuie privilegiat de orice guvernare, care trebuie să aibă în vedere progresul planificat și abolirea sclaviei. A fost adept al votului universal pentru bărbați, al unei adunări legislative unicamerale, care să
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
ajute pe vârstnici să pună Întrebările, iar aceștia, la rândul lor, să-i Îndrepte pe tineri către locurile unde se găsesc răspunsurile. Legătura osmotică dintre Partid și Stat face parte din acest tip de tematici. Orânduire acceptată și chiar devenită axiomatică În perioada comunistă, de neconceput din perspectiva oricărei gândiri libere, această preluare a Statului de către Partidul Comunist Român s-a făcut cu rapiditate și cu mijloace birocratice imediat după preluarea puterii În 1947. În doar câțiva ani, mecanismele Statului au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
oamenii de atunci 1940, din dosarul de la cedarea Basarabiei, în urma dictatului de la Moscova (răpirea Basarabiei), pentru a demonstra că delimitarea dintre teritoriile celor două state trebuia să se facă pe canalul Starâi Stanbul și nu pe Mousura). Suntem adepții adevărului axiomatic că "O generație nici nu începe și nici nu sfârșește printr-un punct precis. Ea aparține unei continuități" (A. Thibaudet) și ai preceptului exprimat în îndemnul pentru cei care vin, că "Fiecare generație, profitând de experiența generațiilor trecute, poate să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
eficienței (criteriul lui Pareto), nici prin vreo definiție a optimului social. 14.2.3. Teoremele imposibilității ale lui Arrow și Sen În continuarea contribuțiilor lui John Kenneth Arrow, o serie de lucrări au extins problema alegerilor colective, adoptînd o abordare axiomatică și normativă. Sînt definite un anumit număr de postulate ce s-ar dori unanim recunoscute ca norme minimale pentru ca o procedură de alegere colectivă să fie respectată. În continuare, se caută, printr-un raționament matematic, dacă există reguli ale alegerii
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
înlănțuie în ziceri demne de reținut, conținând idei ce merită a fi discutate. La fel ca alți interlocutori prestigioși, ale căror mărturisiri le-am încredințat acestor file, Adriana Bera reține din viață, din lumea muzicii fapte, concepții, fenomene cu caracter axiomatic, ce își păstrează valabilitatea în timp. Un taifas cu domnia sa este ca un vin vechi și bun, ce nu-și pierde savoarea. Prima parte a conversației a avut loc la o cafea lungă, într-un restaurant care acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Pleșu Rar întâlnești filosoful-vedetă. S-ar părea că meditația profundă asupra lumii, asupra istoriei nu încape în cuvinte simple, colocviale. Cum să scrii, cum să vorbești liber despre îngeri, despre moravuri, despre oameni cu și fără majusculă, impunând discursului valoare axiomatică, spirit dubitativ, caracter ludic, atractivitate? Cum de nu s-a compromis până acum filosoful care a cântat cântece de lume? Profesorul cu alură severă, prizonierul binomului pur românesc "râsu-plânsu". Unde-i hotarul între popularitate și valoare? De ce ne supără oglinda-oglinjoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
-i cea mai bună. „Cea mai bună dintre ele este regalitatea, iar cea mai rea este timocrația (politeia)”. Comparând distribuirea gradelor de valorizare negativă sau pozitivă pe cele două axe, ne dăm seama că Aristotel pune în aplicare o presupoziție axiomatică care ar suna cam așa: binelui cel mai mic îi corespunde în pervertire răul cel mai mic, iar binelui cel mai mare îi corespunde în pervertire răul cel mai mare. Să aranjăm cele șase forme, în mod succesiv, pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
manual opțional, special dedicat subiectului (Mihai Stamatescu, Raluca Grosescu, Dorin Dobrincu, Andrei Muraru, Liviu Pleșa, Sorin Andreescu, O istorie a comunismului din România. Manual pentru liceu, Editura Polirom, Iași). Structura sa dezvoltă cantitativ lecțiile din manualele anterioare, cu aceeași viziune, axiomatică, asupra fenomenului. Fiind însă foarte detaliat și bogat ilustrat printr-o diversitate de surse din epocă, reușește să dea o mare forță de convingere narațiunii principale. Se remarcă și prin atenția acordată unor chestiuni de obicei ignorate sau minimalizate, cum
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
teoriilor și proceselor manageriale, politice și juridice în vederea realizării obiectivelor guvernării, anume asigurarea reglementărilor și serviciilor atât pentru societate, în ansamblul ei, cât și pentru segmentele acesteia"7. Încercând să definim administrația publică, ne oprim asupra următoarelor ipoteze cu valoare axiomatica: a existat și există atâta timp cât vorbim despre guvernare, societate, sector public, sector privat. Administrația publică reprezintă "câmpul" de aplicare a conceptelor teoretice și practicilor guvernamentale, de promovare a înțelegerii superioare a politicilor publice și a relației societate-guvern, în vederea creșterii responsabilității
by Doina MUREŞAN [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
vinovat și mai periculos pentru ordinea publică decât inferiorul care opune rezistență (ibidem). Împărțirea inegală a puterii În zilele noastre, s-a convenit asupra unui caracter mult mai general al ierarhizărilor. Împărțirea inegală a puterii tinde să fie considerată ca „axiomatică” (Putnam, 1976, p. 8), deși contravine dorinței contemporane de egalitate. Aceasta suscită reticențe privind noțiunea însăși de elită. Totuși, nu există a priori o opoziție între elite și democrație, așa cum vom avea ocazia să vedem mai departe. După cum notează Heinz
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
modalități și exigențe, cadre și forme ontice este îndrumată viața secvențială a individualității ce-și consumă existența în efemerul aglomerărilor umane. Fiecare timp al acestei vieți se dorește așezat și circumscris de un mediu corespondent, de un fond elaborat prin axiomatica ființării în cetate. Copilăria și tinerețea evoluează în sfera deschisă de așezământul învățării, sub cupola ce cuprinde împreună întâlnirea roditoare dintre ucenic și dascăl, întovârâșire și colegialitate, ambiție și delăsare, admirație și invidie. Este contextul în care vlăstarul ființei umane
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
demult praful de pe ochelarii de cal ai unei asemenea „științe”. Teologia răsăriteană a rămas însă închistată sub greutatea vechilor prejudecăți. Îl „învățăm” pe Dumnezeu mecanic, după categorii moarte 1. Vorbim despre dogmele ortodoxiei ca despre un sistem închis de propoziții axiomatice. Ca să nu ajungi eretic, totul este să înveți bine distincțiile dintre „ființă” și „energie” ori „esență” și „persoană” etc. Dogma Sfintei Treimi nu se mai deschide ca o fereastră prin care mintea se înalță spre cer, în chip doxologic, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și-l transferă în numenal. Răsfrângerea înseamnă și oglindire reciprocă a lucrurilor - mod de a induce rezonanța universală și euritmia. Jubilația ei apare însă contrapunctată de insistenta prezență a simbolului trecerii. Confesiunea lirică se drapează deocamdată într-o rostire aproape axiomatică, abstractă, ce răcește fluidul vital și impersonalizează experiența care îi stă la bază: „Cel ce nu e a venit, / cel ce e s-a risipit, / eu însămânțez în lucruri / sufletul lui Heraclit”. Lirismul abstract (suspectat chiar de prețiozitate și artificiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
favorabilă științelor despre om. Mai mult, putem vorbi chiar de o schimbare a raportului dintre abordarea reducționistă și cea holistă, consecințele acestui mod de gîndire generînd: nașterea de noi concepte transdisciplinare capabile să unifice cunoștințele la nivelul fundamentelor categoriale; apropierea axiomaticilor științelor, sănătății, comunicării, motricității etc. alcătuirea unor discipline integratoare ca: informatica, teoria deciziei, ecologia, cibernetica, științele cognitive (foarte importante în activitatea de educație fizică și sport, avînd chiar rol determinant). Prin apariția noțiunii de structură, subiectul și obiectul vor fuziona
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
acolo unde referințele sînt la trei ipostaze spirituale care, parțial, interferează: înțeleptul, cărturarul și vorbărețul (Valeriu Anania, în traducerea pe care a făcut-o Bibliei, folosește vocabula întrebător pentru ultimul dintre termeni). Formulăm însă, de pe acum, un adevăr cu valoare axiomatică, o suită de convingeri pe care le vom împărtăși sau nu abia la urma demersului nostru: cărturarul, personajul care ne interesează aici și acum, face parte din elită, e un fel de holomer al acesteia, iar puterea pe care o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
îi unește, iar politica îi dezbină. Aveam să constat însă, nu după mult timp, că formularea celui ce a debutat în cultură română cu un provocator volum de critică intitulat Nu era departe de a încapsula în ea un gînd axiomatic. Și asta cu atît mai mult cu cît, în varii ipostaze vremelnice, oamenii de cultură au convertit, aproape instant, pe solidar în solitar, ca să invocăm un aparent joc lingvistic sugerat de Albert Camus. Și tot o răsturnare de sensuri avea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fie, în cele din urmă, și rezolvată; ) aici discutăm numai despre perspectiva oferită de concepția hegeliană, și nu despre ce-și propune în mod efectiv autorul ori despre postulatul de la care pleacă acesta, pentru că finalmente și fatalmente, el are "libertate axiomatică"128, altfel spus pentru că "oricare teorie depinde de axiomele alese" (neapărat necontradictorii), precum și "de ordinea pe baza căreia se derivă celelalte propoziții ale teoriei"129; ) oricum, intenția noastră actuală este doar aceea de a plasa niște accente care ni se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
socotim a fi o ipotetică unitate nu este decât rezultatul unei proiecții a posteriori. Ea se bazează pe un model relativist, particular valabil (adică valabil în limitele pe care singur și le alege, fiindcă se bucură de o totală "libertate axiomatică"84). Acest model deschis, contradictoriu în raport cu pretențiile absolutiste ale celorlalte două modele, dar necontradictoriu în sine însuși, este modelul pluralității (Vielheit). El se află la originea filozofiei hiatusului repetabil, altfel spus la originea unei Weltanschauungsphilosophie. Acestei ipotetice unități i se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Alétheia..., p. 25). 82 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 1. 83 Imm. Kant, Kritik der reinen Vernunft, p. 96. 84 Întrucât "nu există adevăr științific absolut, ci numai adevăruri în cadrul unei teorii, față de axiomele necontradictorii alese", înseamnă că "avem libertate axiomatică", apreciază Anton Dumitriu, referindu-se la geometriile neeuclidiene (Culturi eleate..., p. 122). 85 Potrivit lui C. Noica, în viața spirituală totalitatea apare ca o formă "deschisă, care-și lărgește dinăuntru unitatea" (Douăzeci și șapte de trepte ale realului, București, Editura Științifică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
axiomatizase construcția mulțimii numerelor naturale; în mai multe versiuni, Cauchy, Cantor, Dedekind și Weierstrass axiomatizaseră teoria numerelor reale, elucidând statutul numerelor iraționale, care îi speriaseră cândva pe pitagoreici. Marele triumf a fost însă opera lui Hilbert, prin a cărui contribuție axiomatica a atins forma supremă de abstracție și formalizare. Autorul sublinia aspectul ludic al acestei matematici complet formalizate: „Matematica este un joc desfășurat după reguli simple aplicate unor piese a căror semnificație nu ne interesează”. Într-un sistem formal hilbertian există
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
iveală câteva „imposibilități” ale matematicii: „imposibilitatea unei demonstrații de necontradicție absolută”; „incompletitudinea oricărei formalizări necontradictorii”; „imposibilitatea dezvoltării unui singur sistem de axiome pentru întreaga matematică” ș.a. Apoi, numeroase teorii prestigioase ale matematicii au fost „deconspirate” ca fiind vinovate teorii nedecidabile: „axiomatica aritmeticii” realizată de Peano; „sistemul Z”, propus de Hilbert și Bernais (pentru formalizarea aritmeticii numerelor întregi); „calculul predicatelor de ordinul unu”; „teoria numerelor raționale”; „teoria generală a inelelor”; „teoria grupurilor” ș.a. Matematica - temelia cosmică a lumii pitagoreice și temeiul tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să fi devenit prima și cea mai urgentă prioritate a erei postmoderne. De aceea postmoderniștii reclamă un nou mod de a gândi despre om și despre lume. Hlynka și Yeaman (1992) au conturat trăsăturile acestei gândiri postmoderne enunțând „patru idei axiomatice” pe care Wilson (1997) le-a reformulat în expresiile simple care urmează 229. Gândirea postmodernă ar reprezenta: a) o angajare în pluralitatea perspectivelor, a înțelesurilor, a metodelor și a tuturor valorilor; b) o căutare continuă pentru a aprecia dublele sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este inamicul libertății. Pentru scriitorii din tradiția comunitară anarhistă, comunitatea este nu doar compatibilă cu libertatea individuală, ci este chiar o condiție necesară acesteia. Derivată direct din definiția libertății, relația dintre libertate și comunitate este considerată de acești autori ca axiomatică. Prezumția este aici că libertatea este un scop supraordonat. Există însă gânditori pentru care faptul că mica comunitate nu este un spațiu în care înflorește libertatea individuală nu este ceva grav în sine. În analiza raportului dintre comunitate și libertate
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Ritz, 1996], în ciuda faptului că profilul metabolismului lipidic este clar aterogenic atât în stadiile predialitice ale insuficienței renale cronice, cât și la pacienții dializați sau transplantați renal [Avram et al., 1989; Wanner et al., 2000]. Absența acestei relații epidemiologice altfel axiomatice în cardiologie ar putea fi explicată în primul rând prin asocierea concomitentă a malnutriției (frecvent asociată cu niveluri scăzute ale colesterolului seric) cu efecte dominante ale altor factori de risc, neconvenționali (statusul microinflamator etc.), sau cu modificarea oxidativă a lipoproteinelor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
de Conștiință. Fost disident în anii 80, a devenit după revoluție un promotor al drepturilor omului și minorităților. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului. A colaborat la mai multe ziare și periodice și a publicat, între altele: Sistemele axiomatice ale logicii limbajului natural. Funcții și operaționalizare (ALL, 1992); Spre o filozofie a disidenței (Litera, 1992); Cel mai iubit dintre ambasadori. Cohen Stork în dialog cu Gabriel Andreescu (ALL, 1993); Patru ani de revoluție (Litera, 1994); Polemici neortodoxe (Noesis, 2001
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]