512 matches
-
facă datoria - să lucreze la stația meteorologică aflată pe vârful muntelui, dar să-și ajute și familia la muncile specifice comunității în care trăia. .......................................................................................... Ajunseră târziu pe vârful muntelui. Razele blonde și strălucitoare ale soarelui se ȉnnecaseră demult ȉn imensitatea azurie a cerului. Se ȉntunecase și cornul misterios al lunii galben-portocalii străpungea bolta cerească ce ȉnvăluia piscurile muntoase. Deci aici voi trăi, de acum încolo“, își spuse Emilia visătoare. “Ce romantic este! Un loc, ca în povești! Aer curat, munte, verdeață
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
Este cald, arșiță. Opresc mașina în parcare unui Mall! Parcarea are înfățișarea unui vitraliu, mașinile de culori diferite îți da această senzație! Vizavi, doi îndrăgostiți, îmi zâmbesc la întâlnirea privirilor noastre, le zâmbesc la rândul meu, recunosc, puțin curios! Ochii azurii ai fetei își lasă privirea peste fața necoaptă și feminină a băiatului! Cântăresc pașii cu privirea, griul trotuarului domină însă atenția îmi este atrasă de câteva frunze ruginii, amprenta tomnatică a trecerii timpului. Îmi continui drumul către intrarea în Mall
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373532_a_374861]
-
am încheiat Cu suferința și cu dorul Nelămurite ce le-aveam, Fără să am vreo bănuială - Eu sufeream dar nu știam Privirea ta fenomenală. Acum c-am întâlnit-o știu, Că îmi lipsea exact iubirea, Din ochii tăi de-un azuriu Ce spun că tu îmi ești menirea. Și-n ochii tăi găsesc mereu, Căldură, drag, și alinare - Sunt pentru mine-un panaceu Un vis frumos plin de culoare. Referință Bibliografică: Ochii tăi / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
OCHII TĂI de NELU PREDA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371421_a_372750]
-
a modelat pe toți acei Ce-am înțeles Scriptura, Din apostați, pierduți, atei, Ne-a transfornat și cu temei, Mărturisim cu gura. Și declarăm că este viu: Isus Cristos trăiește! Nu vrei să fii la Tatăl, fiu? Te cheamă cerul azuriu, Vino, te pocăiește! Lasă în urmă anii tăi, La cruce-ngenunchează, Chiar dacă treci ades prin văi, Să nu îți faci alți dumnezei, Căci Domnul te veghează. Așa și eu, chiar de mai plâng Sub lovituri haine, Cuvântu-n inimă Îl
VINO, TE POCĂIEȘTE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374860_a_376189]
-
am câteva imagini ale călușarilor, în amintirile copilăriei mele, care îmi bat insistent la poarta sufletului. Mai târziu, mult mai târziu... eram elev în clasa întâi la Liceul Sfântul Haralambie din Turnu-Măgurele...un an de vis ce plutește prin amintirea azurie a primăverii anului 1948...când mă duceam la meciurile de fotbal disputate pe stadion...unde am văzut în acea primăvară și un spectacol de neuitat cu legendarul N. Stroie și măiastra cântăreață Maria Tănase...Erau pe culmile succesului, purtați de
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
noi iubiri adevărate, se împliniră. Așa cum pe altarul dragostei se stingea încet, încet, pasiunea primei lor întâlniri, pe nesimțite și stelele se stingeau în rugăciuni pe altarul zorilor de zi. Soarele își arăta primele raze. Mai întâi apăru o geană azurie deasupra muntelui, ce se tot mărea, luminând cerul, odată cu el și camera unde cei doi îndrăgostiți stăteau îmbrățișați, sărutându-se din când în când, parcă nevrând să se mai despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
iubite Și rugăciunea-i este doar: -Te iubesc, simpla În duh de dragoste trăirile par vis dar sunt adevărate! Tot ce-am trăit iubire este amintire Și timpul le-a făcut icoane pe suflet pictate Cu ele biserică nouă zidim azurie, Împărăție vie, Si închinare, vrei, viața noastră să ne fie? Referință Bibliografica: Iubirea nu mai are vină... / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2088, Anul VI, 18 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile
IUBIREA NU MAI ARE VINĂ... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373916_a_375245]
-
de un vârf de lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să evadezi ca pasărea din laț, și-n ’naltul azuriu să te ridici stăpână pe Împărăția Cerului, fără timp, de unde, de blestem, să cazi și-n drumul tău, cu limbi de foc, balaurul să te înghită, că te-am urât, femeie blestemată și fără de noroc ! Aici, în spațiul meu, înmugurit
BLESTEM de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373987_a_375316]
-
bate-n Toamna vieții mele, un vânt aducător de moarte. Să mi le ducă între stele. MIREASA CODRULUI Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
nici în excursie nu o întrebase pe ea dacă dorește să fie împreună cu el, ci pe „buna” ei prietenă. Meritau îmbrățișările și sărutările de adolescenți ca ea să treacă peste nemulțumiri? Poate că da, își zise privind în ochii lui azurii care o măsurau apreciativ în timp ce coborau scările blocului. Mergând alături de el, i se păru că toate simțurile îi erau în alertă. O nemulțumi când el o conduse pe un trotuar în lucru, prin spatele panourilor prăfuite care acopereau vederii munții
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > LEBĂDA Autor: Victor Bragagiu Publicat în: Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017 Toate Articolele Autorului În fiecare dimineață Ca aripa de melodie Sideful Lebăda-și înalță În nesfârșirea azurie. Eu vreau s-o prind c-așa mi-e sfântă Când ea se depărtează dalbă În brațele-mi cu zarea-nfrântă Și-ncercuirea strâmtă, oarbă. Ea se topește-n lumea verde Lăsându-mă cu palme goale, Prin crestele de munți se
LEBĂDA de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372070_a_373399]
-
dintre acele de păr cu mărgăritare în pieptul păsării cenușii. Aceasta scoase un țipăt, bătu de câteva ori din aripi și se transformă pe loc într-un rege înalt, cu pletele și barba lungi și albe și cu o mantie azurie acoperindu-i straiele presărate cu stele aurii. Încântat peste măsură, Regele Văzduhului își întinse brațele în sus și fluieră ascuțit. Toate vânturile care bătuseră vreodată pe pământ se adunară la chemarea regelui lor. O apucară pe Baba Hâda și o
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
uzul rațiunii...Te iubesc la nemurire.Je vous aime et vous adore,que pretendez-vous encore? Inima-mi palpită de amoare.Sunt într-o pozițiune pitorescă și mizericordioasă și sufăr peste poate.O da! Tu ești aurora sublimă,care deschide bolta azurie într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase,pline de reverie și inspirațiune,care m-a făcut pentru ca să-ți fac aici anexata poezie: EȘTI UN CRIN PLIN DE CANDOARE,EȘTI O FRAGILĂ ZAMBILĂ, EȘTI O RAZĂ PARFUMATĂ,EȘTI O TÂNĂRĂ
DEŞERTUL DE CATIFEA (26) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345919_a_347248]
-
Se spunea că seamănă mult cu tatăl ei, se bănuia ca acesta ar fi Antal, iar culoarea nemaiîntâlnită a ochilor și părului ei, albastrui-violet, s-ar fi datorat tocmai acestei uniuni dintre roșcata regină, Diossippe, și blondul zeu, cu păr azuriu. Talestri se întinse sub plapuma de lână și, surâzând, închise ochii. O așteptau zile grele, știa asta. Referință Bibliografică: VISUL LUI TALESTRI / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1207, Anul IV, 21 aprilie 2014. Drepturi de Autor
VISUL LUI TALESTRI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347854_a_349183]
-
binecuvântat, îmbrățișător, un dialog colectiv, afectiv, de o tandrețe fără cusur și fără de margini, pe care, în preajma Sfintelor Paști, cel mai mare menestrel român, l-a oferit galaților, dintr-un imbold de generozitate. Un spectacol ca o fâșie de întindere azurie în care cândva, îți vei găsi și tu un loc potrivit pentru a-ți petrece acolo, veșnicia. Da, un spectacol ca o fărâmă de veșnicie. 12 Aprilie 2014 Referință Bibliografică: UN OM FASCINANT ȘI LEC / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
Creatorul: 86 -Sunt vesel și sunt mulțumit De felul cum Te-am împodobit Maramă abia ghicită, de amurg Ți-acoperă șăgalnic rodu-n părg. Terra: 87 -Mi-a răsărit, din dorul meu sihastru În pântec, neștiutul soare albastu, Mi-e o lumină azurie întreg interiorul Vibrez în unda Ta, precum fiorul! Creatorul: 88 -Munții neclintiți întru mărirea lor Stau strajă răsăritului cu dor Iarpeste dealurile cu meri, pruni Chipul luminii face iar minuni. Terra: 89 -Slavă Ție! pentru candoare și veșnicie Pe care
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
2012 Toate Articolele Autorului Omul care măsoară melancolia Melancolia ta cu petice de arlechin, în albastru E măscăriciul tandreții. Uneori e un sihastru Ce-a sechestrat iubirea. Imagini nestatornice Stele cu ochi șireți. Bufonerii armonice. Melancolia ta înfiptă-n peisajul azuriu E mozaic de fluturi. Zbor înșelător, auriu... În ape armonice, doi roboți. Apusul s-a prelins Aripi de poncho peste acvariu. Noi ne-am desprins! Elisabeta IOSIF Referință Bibliografica: Elisabeta IOSIF Omul care măsoară melancolia / Elisabeta Iosif : Confluente Literare, ISSN
ELISABETA IOSIF OMUL CARE MASOARA MELANCOLIA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346832_a_348161]
-
că transmite cu disperare mesaje de pace și prietenie, nu era băgată în seamă de nimeni. Apoi o explozie formidabilă îi asurzi și orbi pe toți preț de câteva secunde și după asta văzură cum nava se pierdea în văzduhul azuriu. - Splendet et ascendent, mugi patetic domnul senator în microfon citind de pe o hârtie strecurată de consilierul pe probleme de cultură. - Bă, ce crucea mă-tii m-ai pus să spun aici-șa că dacă-i dă nasoale îți crăp capu’ îi
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
ne va veni grătarul, o liniști Ana. În grădină deocamdată nu cânta decât formația locală. Aveau și o solistă, o puștoaică cu rochița puțin mai lungă de o palmă, care de câte ori se mișca pe scenă își scotea chiloțeii de culoare azurie la vedere. Cântau destul de bine. "Greii"scenei încă nu-și făcuseră prezența. Era răcoare, o atmosferă plăcută de vacanță, toată lumea stătea fără grija zilei de mâine. După o pauză de vreo zece minute, șeful formației, un bărbat mai vârstnic decât
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
eroic să dezrădăcinezi neputința Ce copleșește mintea, ce învăluie ființa Sângele tău se pregătește să primească Zori blânzi ca de chemare împărătească ! Cu suferință și izbânzi te zidești în ritual Urmezi tăcut cărarea ta spre arcul sideral! RECUNOAȘTERE Dimineața aceasta azurie ești Tu Obsedantul, Prealuminatul meu zeu, Adierea aceasta este suflul Tău Care mă învăluie cu șoaptele neauzite Ale îngerilor! acest luminiș al pădurii Este o parte din lumina Ta, Mărite, Mă botează cu rouă, face sa radiez iubire În lumina
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
ca focul Văzând locul unde s-a revărsat sfios norocul Amintindu-ne drumul de departe, ce vine rotund Spiralat, izvorât din Cel fără de Început Timpul dragostei, timpul iertării este sfânt Sunt fructul lui, culege-mă așa cum sunt!. RECUNOAȘTERE Dimineața aceasta azurie ești Tu Obsedantul, Luminatorul meu zeu, Adierea aceasta este suflul Tău Care mă învăluie cu șoaptele neauzite Ale ingerilor ; acest luminiș al pădurii Este o parte din lumina Ta, Marite Slavitule! sub Mâna Ta eu radiez iubire În lumina nevăzutelor
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
în artă și uimirea mea nu avea început, nu avea sfârșit. Trebuie sa fie ceva Dumnezeiesc la om ca să șoptească floarea, să lăcrimeze prin stropii de ploaie de pe frunza îngândurată, să-și arunce curcubeul sufletului peste câmpul înverzit și bolta azurie, să cuprindă un mănunchi de raze aurii ale Soarelui și să le aducă în dar zâmbetului de copil...Am cutreierat lumea ca să găsesc frumosul. M-au apreciat și mă simțeam fericit. Am descoperit că perfecțiunea este alături și oriunde. M-
IURIE VENIAMIN NASTAS – PICTOR, GRAFICIAN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345495_a_346824]
-
vultur al mărilor, apărut pe neașteptate să-i tulbure liniștea. Fetele erau temătoare, dar și entuziasmate de acest inedit moment din viața lor de provinciale. Navigau pentru prima dată pe mare. Sorbeau picăturile de rouă franțuzească din cupele din semicristal azuriu și gustau din plin beția vitezei. Excursia a fost plăcută, dar scurtă. Au ancorat la debarcaderul din Vama Veche ridicat de către pescarii ce-și aveau talienele montate în larg. După ce i-a lăsat paznicului ceva de băut și niște bani
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
cu pereții groși, în care înotau cuburile de gheață prin licoarea fină, cu gust de ploșniță. Femeile mai timide, doar ciuguleau câte ceva din produsele așezate cu opulență pe platouri. Li se servise în pahare înalte, frumos colorate într-un albastru azuriu, câte un preparat de bar slab alcoolizat dar răcoritor. Priveau amuzate cum cei doi bărbați se înfruptau cu poftă din bunătățile aflate în fața lor, schimbând uneori câte o replică monosilabică. Se vedea din modul cum se hrăneau că le este
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
nicio umbră de aroganță. Minunatei interprete de muzică ușoară, Anastasia Lazariuc, niciodată nu îi va veni timpul când își va îndepărta publicul, nici vremea când ea va fi uitată de public! Cântecul Anastasiei Lazariuc se ridică la cerul Moldovei scufundat azuriu și fără hotare, cu dorurile, iubirile, veseliile și suspinele, în sufletul românilor de pretutindeni. Însuși sufletul românesc, îmbogățit, înfrumusețat și înălțat în colonadele glasului ei muzical și ale poeziei sunt cântecele pe care le interpretează. Iar ea este o artistă
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]