732 matches
-
Îmi contemplam cu obidă noua mutră În oglindă, blestemând În gând clipa nefastă În care o Întrebasem, Într‑o doară, pe Simonetta dacă știe pe cineva care tunde bine. Îți vine foarte bine, m‑a Încurajat Mariana. — Așa crezi ? am bâiguit eu, complet derutată. — Da. Stai să ți‑l mai aranjez puțin cu drotul. Când m‑am privit din nou În oglindă am avut un șoc. Arătam ca o bombonică sau poate ca o bomboană Kojak, așa, tunsă cu castron În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
drăguță cu el, cu atât o să-ți meargă mai bine după aceea. Uite, asta e cheia de la cameră. Urci la etajul trei, camera 347. Camera e spre stânga, cum ieși din lift. Vrei să te conduc ? — Nu e nevoie, am bâiguit eu. Am luat cheia tremurând și m-am ridicat În picioare fărĂ să spun nimic. m-am gândit că ar fi fost prea periculos să pretex- tez ceva și să o șterg. Trebuia să o fac pe proasta până la capăt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
câteva zeci de imagini ale unor documente de maximă importanță. Când vom face publice aceste documente, cursul istoriei va lua o nouă Întorsătură, spuse el privindu-mă cu ochii injectați și aerul unui câine Întărâtat. — Cine ești de fapt ? am bâiguit eu, tremurând. Ce cauți, de ce ai venit aici ? — Nu eu am venit la tine, spuse Teo Haiduc așezându-se comod În fotoliu, picior peste picior, luându- și un aer oarecum asemănĂtor celui flegmatic de odinioară. Tu ai venit la mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dreptul să se pronunțe. Cum Basarab Nicolescu este el însuși un cunoscător al domeniului, nu ne rămîne decît să-i dăm credit și să-l urmăm în încercarea de a concilia ireconciliabilul, și asta în ciuda presimțirii că între un iluminat bîiguind niște metafore pe care le poți interpreta oricum și o fizică în fața căreia nu mai poți îngăima în genere nimic, de vreme ce specialiștii ei au împins lucrurile dincolo de puterea noastră de înțelegere, așadar între un mistic iluminat și o știință nefiresc
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
nici deosebit de mare și nici din cale afară de frumoasă, care doar înflorea. Singuratică, răzleață. - Ridică-te, Ciua - porunci împărăteasa Vu }io-tien. Copilul, pregătit să moară, tremura din rărunchi. - La ce te gîndești cînd te uiți la ea? - Că e frumoasă? - bîigui băiatul. - îți mulțumesc, Ciua - spuse împărăteasa scuturîndu-și căpșorul arătos -, îți mulțumesc mult - repetă. Și izbucni subit în rîs. începu din nou să ningă și o rafală de vînt rece mătură grădina. Cerul se întunecă. - Dar ce să fac cu ea
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
de masă mai subțire cu 25 la sută. Îndemnul draculian i-a fost făcut lui Boc de Mihail Hărdău, fost ministru al Educației, de unde gândul Gândului că ar urma înlocuirea lui Funeriu cu autorul mesajului. Și dacă n-ar fi bâiguit Boc un da chinuit, tot trebuia pus Hărdău ministru, fiindcă poporul cere soluții anticriză. Se pare că avem un Hârdău plin de soluții. Gândul mai spune și povestea celor doi pedeliști care, alături de cei care au votat, conștient, în favoarea moțiunii
Ziare, la zi. Ce are mare iubitul Marinei Dina? () [Corola-journal/Journalistic/28082_a_29407]
-
tăios și energic, încât hotărârea lui nu lăsa loc niciunei îndoieli. Delia clipi de câteva ori, ridică din sprâncene scandalizată și uimită, își încrucișă brațele pe piept de parcă s-ar fi așteptat la o agresiune și nu putu decât să bâiguie: - N-oi fi vrând... Horacio se dădu câțiva pași înapoi, ridică o mână și, arătându-i ușa cu degetul, spuse calm: - Fii amabilă. Trebuie să mă îmbrac. Era atât de ofuscată, încât de-abia reuși să găsească un răspuns. - Eu
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
e groasă de tot. Că rozătoarele au intrat în sevraj o demonstrează uluitoarea incoerență a tot ce fac: azi propun o lege, mâine o retrag. Azi vorbesc cu voci de țârcovnic de reducerea impozitului pe salar, mâine, din mâlul nesimțirii, bâiguie ceva despre „testarea” măsurii și inevitabila ei retragere. Incoerența, incompetența crasă, nerușinarea garnisită cu disperare alcătuiesc un exploziv la care partidul hoției naționale n-a găsit și nu va găsi antidot. Grețosul cult al personalității cuplului Năstase-Iliescu (acești Nicu-și-Elena unisex
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
făcut deja analiza, repetă cu o voce gâtuită Evsei Lvovici. - Ai un număr suficient de globule roșii, spuse nemulțumit vraciul, dar, știi, nu e bine ca în timpul serviciului... - Poate ar trebui într-adevăr să-l consult pe profesorul Nevstruiev, nu?, bâigui Evsei încercând să insufle viață în sufletul laș al lui Ptașnikov. Dar în clipa aceea se auzi din cabinet vocea lui Cain Alexandrovici, și vraciul țistui speriat la Ioannopolski. - Vrei să mă dea și pe mine afară?, zise el implorându
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
se prezintă la concursul organizat de Telemah. Odiseu este ,naufragiatul" indiferent și absent, cerșetorul cu chelie și cu barba neîngrijită. Redus la instincte și automatisme, nu vrea decît să-și potolească setea cu vinul din cupele oferite concurenților și să bîiguie mecanic o odisee în care nu se mai recunoaște ca protagonist. Încercarea lui Torseos de a-l repune în drepturi eșuează. Proba arcului, deși concludentă, nu are nici o consecință, pentru că ,acea umbră de erou", care băuse din apa Lethei, nu
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
Un șef ursuz, iubind și el singurătatea; și care, văzând pasagerul treaz, solitar, se înviorase oarecum, cuprins de un soi de simpatie morocănoasă: "Poiet?... Pușkin?"..., întrebă el în glumă, cu o aluzie evidentă la starea romantică în general... "Pușkin?", am bâiguit, surprins de adresare... Pe urmă pricepusem. Era ca o nobilă parolă; un nume hărăzit visătorilor și bântuiților lumii. Comandantul salută și plecă solemn. Și iar mă gândii la pianul prințesei Trubețkoi... * Nu cu mult înainte, văzusem muzeul din Tobolsk, căsuța
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
cumva-s Radu Timofte, Gheorghe Fulga și Virgil Ardelean ?, mă întreabă Haralampy ștergându-și sudoarea cu năframa soacră-si. -Nu, mă, nu!, îi răspund cu asprime. Aiurezi? Și mai gândește și singur... Zi de Sfântul Ilie, toridă! Schwartzeneger, fiul prietenului, bâiguit de căldură, întreabă: -Tati, ghilotina aia nu e nenea Băsescu ? -Ce ghilotină, mă! Ești hăbăuc ? Stai, că te trezesc io, mintenaș! Și jap-jap!, două palme. Juniorul începe să urle, Claustrina să țipe, iar soacră-sa să regrete. Ce zi! Însă
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
pe departe. Ascultă, ai un prieten bun, unul Andrew. Sunteți colegi acolo, la partid, vreau să spun... cavaleri ai mesei rotunde sau ce sunteți... mă rog. Ei bine, îl vreau! făcu baba.” Arthur rămase fără grai. “Cum adică - îl vrei?” bâigui el. “Uite așa bine, vreau ca Andrew să mă ia de nevastă, ăsta-i prețul răspunsului la întrebarea ta”. “Ești nebună? făcu Arthur. Păi Andrew este... este o cadră de bărbat, cel mai chipeș baron local din tot ducatul. E
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
două și desfăcîndu-ne pumnii găseau cîte un ochi mort, înghețat, cîte o ureche murdară de var sau țărînă. Ei, vedeți, ne spuneau rînjind pe sub mustăți, de ce ne mințiți, de ce vreți să ne duceți în eroare?! Și în timp ce noi, poticnindu-ne, bîiguiam cuvinte fără sens, căutînd în minte un răspuns cît de cît plauzibil, ei ne închideau în tăcere pumnii la loc, și lîngă ochiul mort îndesau și unul de sticlă. Să mergeți pe drumul vostru, ne îndemnau, orbecăiți în continuare prin
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
crede că libertatea-i chiar o ușiță spre paradisul pierdut. Dar tu de-atîția ani sapi în tine groapa asta îngustă și nu cunoști vreun răspuns clar la întrebările limpezi. (DIN CÎND ÎN CÎND SE DESCHIDE O PÎINE ȘI PRIN EA BÎIGUIE UMBRA) În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora pentru umilința noastră și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie. În rest apocalipsa de fiecare zi pe cînd adevărata moarte vine enervant de încet. Cerul oprit Cu picioarele-n
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
la spate petecul de hîrtie. Înțelese că momentul lecturii poemului trebuia amînat, fără condiții. - Bine, inimioara mea, dar noi n-avem copii! - De ce? - Așa a vrut Dumnezeu, inimioara mea. Noi nu..., adică tu nu ai putut avea copii, ai uitat? bîigui Hansi. - De ce, Hansi, ai părăsit biserica catolică? Că de cînd ai părăsit-o, de atunci m-a părăsit și pe mine Dumnezeu. - S-a întîmplat acum patruzeci de ani, cînd mi-au degerat picioarele în Rusia și-am crezut că
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
am cincizeci, el avea șaizeci bătuți pe muche." - Da' ce-a avut, doamnă? - Nimic, ce să aibă? Un infarct. Da' nici n-a știut, doamnă, nici n-a simțit. Ca un înger, vă spun. Doamna Marinescu mulțumi pentru "trista veste", bâigui câteva cuvinte de consolare și vru să încheie convorbirea. - V-am anunțat, doamnă, fiindcă era normal să știți și dumneavoastră, nu-i așa? Sărmanul Jiji s-ar bucura, credeți-mă, foarte mult, dacă ați participa la înhumare. Mâine, vineri, la
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
va răzgândi și se va opri de tot din povestit. - Apoi a revenit lângă mine, a lăsat să-i cadă de pe umeri halatul și a rămas goală în fața mea. Sărută-mă, mi-a șoptit, "nu-i așa că-ți plac?" Eu bâiguiam ceva neinteligibil, complet pierdut, cred că ziceam nu, nu, nu se cade. Dar ea mi-a descheiat pantalonii, a băgat mâna înăuntru în slip și s-a apucat să-mi contemple sexul, mângâindu-l din când în când, fericită și
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
În camera de hotel, în timp ce despachetam, ne evitam privirile. La restaurant, dar mai ales în barul de noapte, ne-am sărutat pentru prima oară. Am încercat să-i spun ceva, dar, fără să știu nici eu de ce, m-am trezit bâiguind altceva: Cu logodnicul meu nu m-am protejat niciodată... M-am mirat și eu, dar cuvintele nu le poți lua înapoi. După cum mi-am amintit mai târziu, tocmai vorbele acestea au topit răceala care se instalase între noi. Îmi privea
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
se plâng de această harababură epică sunt chiar personajele cărții. Firește, în spatele acestor lamentări se simte privirea ironică adresată de autor cititorilor: "Dar Paul Bárány, gândi Iștvănescu, pare a ști ceva despre drumul ce aveau să-l urmeze, nu degeaba bâiguie el despre consistența păienjenișului... Păienjeniș ca țesătura unei cărți, ghem des în miezul ei. Că bine mai seamănă păienjenișul diavolesc cu țesătura poveștii, de parcă tot de diavol ar fi fost scornită și ea, ca să ascundă adevărul. Dar celui cu ochi
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
la asta mă gândeam eu pe când mă legănam cu Marieta în casa ei bogată din cartierul select bucureștean în timpul foametei din 1946... ea având frigiderul încărcat de bunătăți... și ea țin minte clănțănea înfrigurată și șoptise nesățioasă... istovită... abia mai bâiguind... tu... satisfied love... unsatisfied love... ce îi spusesem eu înainte de... versurile lui T. S. Eliot pe care le știam pe de rost de la un coleg care făcea engleza... The torment of unsatisfied love... the greater torment of satisfied love... chinul
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
reconstituie din spațiile, mai largi sau mai înghesuite, în care se pierde în fiecare zi, dar ajunge să le schimbe rostul, să le facă să se abată unele spre altele, ca printr-un ciudat efect de masă. „Să fim tandri, bîigui poligonul cățelu lipindu-și irișii/ de șoldurile voluptoase ale autobazei din filaret/ să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu/ să fim tandri, mai zise o muscă.” (Să ne iubim, chera mu...) Vraja, de bună seamă, nu ține
Encore! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5916_a_7241]
-
sălile Caselor Noi și a ajuns, teribil, până în garaj, răsturnând canistra de combustibil pe care Octávio Cerdeira încerca să o desprindă de celelalte. Revenind la ușa de intrare, medicul l-a zărit pe Amoroso, cu căpățâna lui înclinată spre stânga, bâiguind ceva. N-a avut nevoie de cuvintele servitorului ca să știe că dacă acesta se afla atunci acolo era pentru că urletul cumnatei însemna despărțirea ei de lume. Indecentă, spre deosebire de Encarnaçăo, sora ei, întotdeauna atât de blajină în viață ca și la
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
diferență enormă, nu numai în ce priveste anvergură talentului. André Gîde este un caracter absolut independent, posedînd o foarte mare perspicacitate precum și o cinste intelectuală care îi permit să numească fiece lucru pe numele său adevărat. Fără perspicacitatea această, poti bîigui ceva despre Revoluție, fără a o sluji de fapt. Malraux, contrar lui Gîde, este incapabil de independență morală. românele sale sînt pline de eroisme, dar el însuși nu deține însușirea această în nici cel mai mic grad. El este oficios
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
pe harta Europei anul trecut, când el și Antonescu au încercat să preia puterea în stat prin forță, acum România era Coreea de Nord. Ce repede a uitat dl. Viorel Ponta cum stătea cu capul plecat vara trecută lângă Martin Schultz și bâiguia: "da, domnule Schultz, aveți dreptate, așa o sa facem". Ce repede a uitat premierul că a primit vara trecută o "to-do-list" de la însuși Barroso și nu mai știa cum să îi intre în voie. Atunci nu eram pe harta Europei, domnu
Lăzăroiu: "Ponta a uitat cum stătea cu capul plecat lângă Schultz" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35642_a_36967]