727 matches
-
buluciră pe ușă: - Poruncă, Majestate! spuseră într-un glas amândoi, luând poziția de drepți. Împărăteasa îi privi cu scârbă: - Nepricepuți și tâmpiți! Ar trebui în Troiene să v-arunc! Și eu te-am decorat, idiotule! Generalul Prăpădenie mirosi catastrofa și bâigui: - Ce... ce... s-a-ntâm...plat, Ma... ma...jestate? - Cum ce s-a întâmplat? Ai auzit de Mărțișor? Generalul Prăpădenie se uită la Negru-Cioară, care ridică din umeri, mirat și el de întrebare. - N-am auzit, Majestate! îndrăzni Prăpădenie. Doar controlăm întreaga
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
a îmboldit pieptul, menit să fie pavăză patriei, cu sânii răzvrătiți la fel ca întrega-i ființă șoptindu-i cu un reproș tandru : - Chiar crezi că sunt urâtă goală... Vrei să te conving că nu ?.... Soldatul cu pricina a încercat să bâiguie ceva fără să reușească. Pentru astfel de situații nu fusese instruit asupra felului în care trebuia să riposteze. Străduindu-se din răsputeri să nu capituleze s-a simțit cuprins ........... - Ăsta leșină ! Nu mai pot să-l susțin ! - Ia-l la
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
trăiți ! ” în loc de „bună ziua... ”. A continuat însă cu degajare privindu-l de sus, pentru prima și ultima dată, pe subofițerul spilcuit : ... Ei !... Mai rămâneți la aceeași părere în ceea ce mă privește ?! Subofițerul nu a putut decât să se încline și să bâiguie ceva. În acea zi nu s-a mai putut simți la fel de mândru în uniforma lui. Bătrânul Pascal a lăcrimat la despărțire. Cel care îi fusese subordonat părea să fie făcut din acelati aluat ca și el. Nu numai că nu
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
lucrează pe regim redus și nimeni nu se simte responsabil. Nici poliția nu manifesta prea mult elan. Au trimis după nevastă-sa. A venit și s-a uitat la el la fel de absentă ca și mine. «Pare așa de ... mort», a bâiguit, nesigură. În ciuda dramatismului, situația era oarecum comică: ea îmi prezenta regretul pentru clipele grele prin care intuia că trecusem, în timp ce eu îi prezentam la rândul meu condoleanțe, explicându-i că n-a fost chiar așa de nasol. Urlam, ca să mă
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
am dăruit și tovarășilor mei de drum. Un domn distins și alb în cap, văzând acest lucru, m-a apostrofat zicându-mi cu reproș „Dacă ar face, la fel, toți, care vin pe aici...?” Nu am făcut nici o remarcă, am bâiguit doar, vinovat, câteva cuvinte neinteligibile și pe loc am parafrazat, în gând, o „rugă” foarte cunoscută nouă: „Sfinxule, Măria Ta/ Te rog nu te supăra/ Dacă-ți iau o piatră, ție/ Sacră pavază să-mi fie/ Cât trăesc, și-n
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
cuvintelor tale. mă voi rătăci, știu. primește-mi gândul și gestul rămas în dalta înfiorării, când înflorirea a amorțit cu brațul întins prin tulpină, reconstruind inelele sevelor risipite dens printre nerostiri. mi-e dor. mi-e rușine să cânt și bâigui mângâiere, când tu ascunzi degetele la pieptul prea larg, pentru a mai încape timpul. timpul meu și poate al nostru, uitat de mult într-o filă a îmbrățișării promise... spun: larg. spun: nu încape... mi-e frică de minele surd
LASĂ-MĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361736_a_363065]
-
E atât de grav, Grig? - Este... pentru mine este... - Liniștește-te! Hai, revino-ți! Pot să te ajut cu ceva?, întreb binevoitor. - Poți să învii morții?, mi-o taie el scurt, privindu-mă deodată în ochi. - Nu... binențeles... dar... am bâiguit eu. Nu știam cum să procedez și cum să-l consolez. - Tu știi ce zi este astăzi? Mă gândesc repede. Nu m-am dus la serviciu. Am plecat către garaj cu gândul să-mi scot mașina și s-o duc
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
fâlfâiră ușor și imaginea lui dispăru ca un punct luminos în necuprinsul oceanului azuriu. - Mamăăă, ce cheste! Nimeni nu știe că inorogii are aripi! Eu am aflat primul... Mă voi numi de acum Marele Inorog Înaripat... Hai, că-s tare, bâiguia regele, stând încă prăvălit lângă tulpina zgrunțuroasă a stejarului... Marele Armaș, oarecum impacientat de absența prea îndelungată a iubitului său stăpân, se întoarse către Marele Hăitaș și îi spuse: - Băi, Axinte, vezi, bă, unde-i boosu’, că-m’ bag picioarele
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
citit uimit. Brașov! - Ale cui sunt? Ce înseamnă asta? - Înseamnă că nu mă mai împac cu felul acela de a trăi... și mă întorc acasă. O iau de la începuturi și trebuie să reușesc. Voi reuși! - Dumnezeu să te ajute, am bâiguit eu și am luat-o în brațe ca să-mi ascund lacrimile ce mi-au încețoșat privirile. Ne-am despărțit în Gara de Nord, pe peron. Eu schimbam trenul. Mergeam spre Craiova. Ea mergea mai departe cu același tren. Nu a mai putut
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
oribilă îi săgetă ceafa; sprijinindu-se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să se vadă pereții metalici. Seiful era absolut gol. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu se poate... Nu se poate..., bâigui, izbucnind într-un plâns sfâșietor. Apucă telefonul...” Cine apucă telefonul ? Porcu, desigur ! (Observați cîta subtilitate are autorul, Șerban Mărgineanu: el zice PORCU, nu PORCUL ! Ei bine, acest ultim roman, „În umbra iubirilor Secrete” Editura PERPESSICIUS - BUCUREȘTI - s-ar putea prezenta
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
ca tocmai profesoara venită de la București să îl bage în seamă. Încet-încet, Daniela a început să ia note mari la școală, să îi ajungă din urmă pe premianții clasei. Dacă la început, când o ascultam la ore, abia putea să bâiguie tremurând, niște cuvinte incoerente, din care nu înțelegeam aproape nimic, acum aceasta devenise cursivă în exprimare, sigură pe ea, stăpână pe ceea ce știe; îi plăcea să citească și nu mai făcea greșeli de ortografie, scria caligrafic și avea caiete model
DANIELA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355041_a_356370]
-
la bucătăria cipriotă am avut ocazia să degustăm nenumărate măiestrii culinare gătite de mâna bunei și inegalabilei Avghi, cu care, spre mirarea fiicei mele, mă înțeleg de minune, în pofida faptului că ea nu știe o boabă de engleză și eu bâigui doar câteva cuvinte și expresii în greacă. Dar probabil înțelegerea noastră se înfăptuiește printr-un limbaj al sufletului în care instrumentele de bază sunt respectul, sinceritatea și onestitatea. Sărmăluțe împachetate în floare de dovleac, cu carne sau fără, gătite cu
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
aspirînd nămeți parfumați de emisii radio interstelare, desfrîul anticilor va fi fost un moft poleit cu steluțe de carton, dezmățul anatomic va lua proporții babilonice, filosofii vor guița de strufocare, Aristotel o va da pe ostropel, marele anost Heidegger va bîigui capra cu trei iezi în limba americano-malgașă, ritul va fi cosmic, sperma, ca polenul florii de cîmp, va curge valuri-valuri la ospețele pantagruelice ... Și un rîs nesănătos, ca o tuse măgărească, l-a sufocat, brusc, pe Thomas. Ce vrei să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
de la ușă sună și dispare? Deschide ușa atât de rapid încât bietul poștaș când îl văzu apărând așa de brusc în fața lui, în alb de sus și până jos, crezu că are de-a face cu o stafie. - O... telegramă, bâigui el întinzându-i borderoul pentru semnătură. Pe oricine îl iei prin surprindere, reacționează spontan, natural. Deci sincer, Semnează fără să îl slăbească din ochi, deschide și citește: „Terminat misiunea stop. Plec astăzi sosesc București mâine 23 aprilie 7.50 stop
VALENTIN ŞI VALENTINA de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356634_a_357963]
-
oribilă îi săgetă ceafa; sprijinindu- se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să se vadă pereții metalici. Seiful era absolut gol. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu se poate... Nu se poate..., bâigui, izbucnind într-un plâns sfâșietor. Apucă telefonul mobil, pregătindu-se să cheme poliția. O ultimă rămășiță de luciditate îl opri, totuși. Din seif dispăruseră banii, dar mai ales dosarele, dosarele sale, cele atât de importante. Medită la încâlcitele declarații... În
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
decât Corneluța. Nu e tocmai frumoasă,dar nu e nici urâtă. Aș zice că-i plăcută . Însă n-am timp prea mult de observații. - Nu sunt nebun, sunt disperat. Nu pot să-l scot pe Marian din mașină. - Ce tot bâigui omule,că nu-nțeleg ! - L-am luat la ocazie și am avut un accident . - Pe Marian al meu ?! Dacă e tot al ei ,înseamnă că-i de bine. - Da.... Sunați la 112 ! - Unde e ? Du-mă mai repede acolo ! Nu
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
și...cu nuiaua după el. -Hooo! opri caii domnul Ionescu. Bine, domnule, treci așa, pe lângă noi, după bolindeți, fără să ne colinzi? Să ne urezi ceva, acolo, ca să ne meargă și nouă bine, la anul. -Păi... astă seară e...Ajunul, bâigui Tudorel. -Și ce dacă? Urează-ne ceva, că nu ne mai vedem până la anul. -Păi, începu să mormăie Tudorel cu capul plecat. Să trăiți!... Să înfloriți!... -Așa, așa!îl încuraja neamțul. Zi-i așa, că-i zici bine! -Ca merii
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Atunci când m-am apucat să scriu acest material despre viața de după moarte, păstrând legătura cu ea, am întrebat-o dacă îmi dă liber să-i folosesc adevăratul nume. Mi-a interzis foarte scurt, în mod categoric.) - Liviu, îmi pare bine, bâiguii eu cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam, în timp ce-i strângeam ușor mâna. Atingerea fină a pielii ei îmi provocă un fior de plăcere în corp, de la tălpi, în deplină urcare către creștet. Hipotalamusul reacționă brutal, aducând cu
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
încins. Pe o căldură ca asta ? Stupid. - Și părul blond, frumos - continuă ea - lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ... și dumneavoastră sunteți ... sunteți foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa mării, loviți ușor de valurile înspumate. Acesta a fost doar începutul. ************************************ Stăteam întinși pe
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
era prea mult pentru o singură zi. Cerul căzuse pe el, s-a prăbușit fără vlagă pe scaunul de la birou. Și-a prins capul în mâini și a rămas așa câteva secunde bune. Cu un ultim efort a reușit să bâiguie: -Îmi dau demisia, acum lăsați-mă! Am ajuns mai rău decât atunci când am organizat căderea fostului director în 1990. Toate în viață se plătesc, cum să merg în fața copiilor și a soției să le spun că sunt falit,- fără să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
m-am apucat să scriu acest material despre viața de după moarte, păstrând legătura cu ea, am întrebat-o dacă îmi dă undă verde să-i folosesc adevăratul nume. Mi-a interzis foarte scurt, în mod categoric.) - Liviu, îmi pare bine, bâiguii eu cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam, în timp ce-i strângeam ușor mâna. Atingerea fină a pielii ei îmi provocă un fior de plăcere în corp, de la tălpi, în deplină urcare către creștet. Hipotalamusul reacționă brutal, aducând cu
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
încins. Pe o căldură ca asta ? Stupid. - Și părul blond, frumos - continuă ea - lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ... și dumneavoastră sunteți ... sunteți foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa mării, loviți ușor de valurile înspumate. Acesta a fost doar începutul. ************************************ Stăteam întinși pe
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
cu marfa mea. Cu fălcile încleștate, șefa Marketingului i-a aruncat o privire jupiteriană. Ca și supremul zeu mânios, ar fi vrut să-l trăsnească, aruncându-i un fulger în gura cu care debita asemenea prăpăstii. --Lacrimile dumitale?..Ce tot bâigui acolo? Ăștia sunt stropi de apă murdară, nu picături de rouă. Habar n-ai, stimate domn, să faci diferența dintre apa ordinară care ofilește petalele sub dogoarea arșiței și boabele diamantine de rouă, care le purifică și le dau strălucire
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
-mi-l a doua zi de pe o foiță unde îl transcrisese. Mă ruga s-o absolv de vina de a fi făcut asta, dar, zicea, era o poezie cu loc meritat în lirismul discuției din ajun. Mi-amintesc că am bâiguit ceva, că am improvizat un acces de tuse prelungit, ca să-mi ascund stupoarea că nu înțelesese că doar îi spusesem ce simțeam... -Nu mai spune! Te-ai rostit în versuri?! chicoti Doc. -Nu, doar că vorbele mele au fost înțelese
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Două săptămâni trec ca mâine. Ce mai este timpul acum...? - Da, da! Ai dreptate... Deci, ne vedem la nuntă. Să fie într-un ceas bun! - Mulțumim, Anca! Am să-i spun lui Valentin că sunteți aici... - ...La aniversarea cuiva, a bâiguit Anca grăbit și vizibil jenată. Sunt cu... - Cu noi și cu alte persoane care ne așteaptă cam de multișor, a precizat doamna Mihaela fără să le privească. Intervenția ei a fost rece și total lipsită de politețe, dar cu efect
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]