774 matches
-
se tânguie, iar tractoristul se azvârli de pe scaunul său și o luă la goană printre copaci, tăvălindu-se din când În când prin iarba Înaltă, ridicându-se apoi și Începându-și din nou fuga disperată. Directorul se năpusti după el. Bâjbâi prin buruieni destulă vreme până să-l găsească. Zăcea fără suflare, Întins cu fața În jos. Îl Întoarse, Îl descheie la gât și Încercă să-i prindă pulsul. Începu să-l izbească, apoi, cu mâinile Împreunate peste pieptul care scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar nu-mi place să-mi aduc aminte de câte ori mi-a zburat țigara din gură, când mă apuca un acces de tuse, aterizând de preferință în spațiul dintre scaune. Sunt sigur că mulți alți șoferi fumători știu ce înseamnă să bâjbâi cu o mână după țigara fumegândă, în timp ce încerci să conduci cu mâna cealaltă. Efectul spălării creierului este că ne comportăm ca în bancul bine cunoscut: ne prăbușim de pe un bloc cu o sută de etaje și, când ajungem la al
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
mai întâi să-l cunoaștem în elementele lui esențiale. Știința teologică are față de cea laică privilegiul că, răzimându-se pe principii neschimbate și posedând o bogăție de cugetare milenară, fecundată de aceleași principii, nu tremură de nesiguranță în fața problemelor și nu bâjbâie în căutarea soluțiilor. Cercetarea noastră nu se va opri asupra chestiunilor secundare și de amănunt ale analizelor și discuțiilor estetice. Oricât de interesante ar fi asemenea chestiuni, din moment ce ele nici nu afirmă nici nu tăgăduiesc punctul de vedere teologic, nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
toată sinceritatea că am stat mult în fața foii de hârtie, în încercarea de a alege ce subiect să abordez. Pentru că, puteau fi multe de spus, fapte la fel de importante pentru noi astăzi, când în fața marilor prefaceri pe care societatea le are “bâjbâim”, căutând adesea “drumuri“ care nu întotdeuna au un capăt, sunt pline de capcane și generatoare și de victime. Și am ales să vă vorbesc despre limbă, limba ca instrument de comunicare între oameni (deci un scop practic) dar în egală
Limba, mijloc de comunicare ?ntre oameni si de reflectare a culturii by Florin Teodot T?n?sescu () [Corola-publishinghouse/Science/83664_a_84989]
-
mutra curiosului) probabil că răspunsul ar fi fost deconcertant de frust: "ca s-o văd". S-o surprindă, adică, în lenjeria intimă a neputinței și deznădejdii, dacă nu cumva dincolo de ele, sub pielea lor falsă, de fard, cu mâna deja bâjbâind prin armurăria secretă a sinelui. Punând-o jos, la nivelul zero al resurselor, o sonda cât era ea de "tare" când instrumentarul rutinier al tăriei zăcea paralizat de disfuncție, o dădea la iveală așa cum nici ea nu se cunoștea, punând
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prin hublourile rectangulare ale lucrărilor lui Salgado și-i traversase și lui discret pielea înspre resorturile musculare ale acțiunii, catapultându-i brațul întru o prehensiune auspicioasă. Încet-încet, prin depășirea dialectică a erorilor - discutabilă, ca orice act uman - Rică se dirija pe bâjbâite către ochiul ciclonic al unor tulburi curente ideologice. V Ian era de-o șchioapă în iarna lui '53, când Marea Nordului rupsese digul dinspre Zuider Zee și se năpustise peste pământurile smulse ei cu mare trudă de înaintașii lui. De generații
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
clar-obscur, poetul se dovedește și un visător care creează reverii fantaste în tipare expresioniste. El este „un expresionist care nu cultivă însă beatitudinile și imponderabilele naturii, ci semnele ei amenințătoare” (Eugen Simion), ca, de exemplu, în „Să ne adăpostim, stele / bâjbâie în întuneric clătinând frunzele, norii de-alcool / Ceva de nerecunoscut stă prin preajmă și încrețește apa flămândă” (Pădure). Tulburând imaginea conturată anterior, Arta răbdării (1993) exprimă mai pregnant o criză în fond fertilă. Notarea „stării de fapt” și echivalarea ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
să te aperi. Pentru că viața în robie nu mai este viață ! Permanent, oamenii de bună credință au încercat să găsească o rezolvare la problemele lor, dar mijloacele de care dispuneau erau precare, iar provocările vieții erau peste puterile lor . Lumea bâjbâia în întuneric. La un moment dat a apărut Creștinismul și învățătura creștină, dar oamenii nu înțelegeau mare lucru pentru că mesajul era în bună parte distorsionat. O mare cotitură s-a produs o dată cu inventarea tiparului ,când oamenii au avut acces mai
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
de joc al sufletelor, clubul în care se materializează malefica viața nocturnă: "Între mine și Iorgu Ordeanu s-ar fi părut că e o luptă fără iertare, tăcută și strânsă, așa cum va fi fost între oamenii peșterilor, când se sugrumau bâjbâindu-se în întuneric să-și smulgă un vânat sau o femeie". Târziu, dimineața, simte gustul amar al victoriei, dar nu îl poate savură nici macar după plecarea unui Ordeanu copleșit de pierderea ultimelor resurse ale uriașei sale averi. Îngrozit de singurătate
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
oră, locotenentul Neculai Trufașu m-a luat cu el să mergem prin pădure pentru ca să inspectăm posturile de pază. Deși istovit și de oboseală dar și de emoții, am mers. Nu se putea refuza. în adâncul pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț legat de picior sau cu o potcoavă care clămpănea lovită și de copita calului și de pământ după cum
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
noi valoarea: în marea întoarcere sufletească, grație căreia un om prea respectat, de grea și înaltă răspundere, depune printr-o asemenea acțiune mărturie pentru primatul spiritualului. Când? Într-o vreme când patriarhul țării acceptă un loc în regență, iar Sinodul bâjbâie în cele mai grele rătăciri". Roman Ciorogariu (1852-1936), profesor la Institutul teologic-pedagogic din Arad (1881-1889 și 1892-1917) și director al acestuia (1901-1917); primul episcop ortodox de Oradea, din 1920 până la moartea sa. Ziarist și luptător pe tărâm național. 9 Nae
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
am văzut gestul în momentul în care urma să-ți spun toate astea. Cu mâinile ridicate până la jumătatea ferestrei, cârpeai plasa pentru țânțari, care era sfâșiată. Împunsături lungi cu ață deschisă la culoare, mișcări foarte lente, ghidate de acul care bâjbâia prin întuneric, dar mai era și cealaltă încetineală, aceea a unei profunde reverii, a unei oboseli atât de adânci, încât nici măcar nu mai căuta odihna. Mi s-a părut că niciodată încă, până atunci, nu te mai surprinsesem pradă unui
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aviație în ruine carbonizate. Războiul devenise de multă vreme singura lor patrie. Iar soldatul care știe că nu e așteptat nicăieri e de temut. Pavel dădu peste unul dintre acești soldați chiar în cartierele mărginașe ale Berlinului, unde compania lor bâjbâia în mijlocul micilor grupuri de rezistență. Drapelul roșu flutura deasupra Reichstagului, victoria era anunțată, dar acolo, îndărătul acelei biserici cu acoperișul străpuns de obuze, se mai ascundeau trăgători care refuzau să se predea. Mai ales acela, cu chipul negru de fum
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu mai multe silabe. Vectorul nostalgiei și al regretului a căpătat trup. Am evitat să fac orice aluzie directă la vreo emoție lacrimogen-subiectivă. Cine va simți asta, o va face doar din sugestia imaginii. Caut acum impulsul plecării, desprinderii, Îndepărtării. BÎjbîi pornind de la tren. Apoi Îmi trece prin minte un titlu un tramvai numit dorință... După cîteva poticniri, mă fixez pe: tren spre alte zări Un pic cam emfatic, dar merge. Îmbin ambii vectori: tren spre alte zări - pe geam picăturile
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu individual, ci prin simbolicul cuplu El și Ea, aflat pe un traseu plin de hățișuri, în căutarea fericirii. El - arhitect în devenire, Ea - doctoriță la țară pierd ultimul autobuz și sunt nevoiți să pornească spre șoseaua națională pe jos, bâjbâind în întunericul nopții. Din acest moment, într-o formulă compozițională care, în secvențe scurte, suprapune planul real și cel imaginar, prezentul și viitorul, personajele - conduse de o logică absurdă - trăiesc secvențe din viitoarea lor existență în cuplu. Faptul că piesa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
în primul capitol, dincolo de structura de suprafață, în ultimele decenii ale secolului XX lumea s-a modificat profund. 11 septembrie a venit ca un trăsnet într-o seară de vară, arătându-ne un peisaj cu totul schimbat, iar noi încă bâjbâim și ne întrebăm cum ne putem croi drum prin întuneric. George W. Bush și-a început mandatul adoptând o politică externă realistă tradițională care se concentra asupra marilor puteri precum China și Rusia, evitând consolidarea națiunilor în statele eșuate ale
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
o varietate de moduri practice, dacă și noi vom face eforturi în această direcție; atacurile unilateraliste asupra organizației vor eșua într-un mod care poate submina puterea noastră blândă. Americanii încă încearcă să se regăsească după evenimentele de pe 11 septembrie. Bâjbâim după o potecă sigură prin peisajul nou și straniu creat de tehnologie și globalizare, ale căror aspecte sumbre au fost viu luminate în acele circumstanțe traumatizante. Administrația Bush a identificat corect natura noii provocări pe care o înfruntă acum națiunea
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ceea ce el numește "obișnuința americană de a da prioritate democrației în fața filosofiei" deductibilă, putem spune, din sentimentul său că americanii au descoperit și au pus în practică ceea ce alții (dacă sînt norocoși) abia dacă întrezăresc și spre care se îndreaptă bîjbîind. Această încredere pare să fie suportul pentru înclinația sa spre principiul indiferenței morale pe care l-am prezentat mai sus și care, în interpretarea cea mai bună, ne cere să tolerăm altora predilecțiile personale și să ne retragem din discuțiile
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
clasei muncitoare, pe proclamarea radicalității revoluționare. Mitul revoluției ruse, știrbit cu ocazia celui de al XX-lea Congres al PCUS în 1956, fisurat în august 1968, s-a prăbușit odată cu reformele lui Gorbaciov. Anii'70 vor reprezenta tot atîtea demersuri bîjbîite în căutarea noilor valori, a noilor rațiuni de a exista și, pentru cîteva partide, a unei independențe proclamate față de Moscova. Astfel, pe 30 decembrie 1981, comitetul central al partidului comunist italian, adopta, după lovitura de stat din Polonia, o rezoluție
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ghidându-se după imaginea distorsionată întipărită în minte. Orbecăind, căutau în van ieșirea, împleticindu-se. Împiedicându-se, cădeau la podea și gemeau, simțind duritatea marmurei care le zdrelea coatele și genunchii. Juliți pe mâni și picioare, o luau de la capăt. Bâjbâiau, întinzând mâinile la întâmplare. Persistau în refuzul credinței că urmau o cale greșită. Am trăit o epocă a absurdului, în care politici de stat au marcat tragic existența noastră. Peste omenire, s-a așternut lin și tăcut bezna totalitarismului. A
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
introductiv la volumul quasimodian Și pe data e seară. Ele privesc efortul de a-l elabora, care a atins apogeul în arta vocabulei reificate specifice lui Salvatore Quasimodo: tensiunea lirica e plasată în interiorul imaginilor, în interiorul cuvintelor (....), în taină (...), acolo unde bâjbâim în căutarea adevărului.131 Cât privește cuvintele împrumutate de Ungaretti de la Leopardi în perioada 1920-1925, afirmă Gilberto Lonardi, ele sunt ca niște puncte care se văd de la depărtare, sunt insule ce trimit spre cititor reverberații.132 Ambii poeți cântăresc valoarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fi mereu. Primăvară, te ador ca pe mama mea din ceruri! Mărioara BURAGA (17 martie 2010) ori chiar cercetat, ei, cu dragă inimă... că doar de aceea se găsesc acolo.Termină totuși. Nu se așeză, tremura obosit, părea epuizat și bâjbâia în jur. Din câteva mișcări, cele cinci femei cu pălării verzi fură lângă el. Două îl sprijiniră de subțiori și în ciuda semnelor de oboseală ce se citeau pe chipul său, aproape ascuns de barba bogată, una îi așeză rucsacul în
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
din incipitul textului care fixează eul poetic, în particular, și omul, în general, într-un etern spațiu sufocant: "Închiși în camere pătrate, presimțim/ din geam în geam, văpaie cu văpaie,/orașul grav cu heleșteie negre/cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.// (...) Să deschidem degetul și geamul,/ trotuarul a trecut prin casă,/rana frunții - cancer - se dezbracă/ pe dreptunghiul fețelor de masă". Claustrarea (motivul camerei pătrate) înseamnă condamnare la o existență limitată, excluderea oricărei posibilități de autodepășire. Ideea de aplatizare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Belladona (de la latines cul bella dona, femeie frumoasă). Și asta pentru că, în An ti chitate, femeile obișnuiau să-și pună în ochi picături de mătrăgună care să le dilate pupilele și astfel să le facă ochii mai frumoși, chit că bâjbâiau prin încăperile palatelor, căci nu mai puteau vedea bine. Într-adevăr, ochii strălucitori, cu pupilele di latate dau o frumusețe deosebită feței; emoțiile erotice sunt și ele capabile să provoace astfel de efecte asupra ochilor prin secreția internă a catecolaminelor
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
A. este aceea a jurnalului. Trăite autentic, și nu mimate livresc, neliniștile sale de „pseudo-filosof” frământat de dileme privesc moartea, absolutul, existența lui Dumnezeu. Într-o lume pecetluită de „veșnica taină”, omul, „finit” în alcătuirea lui, nu poate decât să bâjbâie printre atâtea lucruri „insondabile și minunate”. Tot ce obține el este un „sens împăienjenit”. Sondând cu încăpățânare insondabilul, vânătorul de năluci, care nu-și pierde simțul relativității, scapă de anxietăți și printr-un surâs nastratinesc, prin (auto)ironie, dar mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]