560 matches
-
prisma abordării interdisciplinare a următoarelor discipline de învățământ: v Educația muzicală - însușirea cântecului după auz, urmând tehnologia specifică însușirii unui cântec în prenotație; v Limba română - analiza conținutului de idei; explicarea cuvintelor necunoscute; introducerea cuvintelor și expresiilor în enunțuri proprii: bârlog, brânci, vifor, promoroacă, Zăpadă-Împărat, Moșul-Promoroacă etc.; identificarea trăsăturilor omenești atribuite unor animale sau fenomene ale naturii (prefigurând înțelegerea de mai târziu a personificării), formularea de întrebări și răspunsuri pe marginea textului; povestirea unor întâmplări personale, prin analogie cu conținutul de
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
târziu a personificării), formularea de întrebări și răspunsuri pe marginea textului; povestirea unor întâmplări personale, prin analogie cu conținutul de idei al textului etc.; Cunoașterea mediului - vehicularea unor cunoștințe referitoare la animale și modul lor de viață (hibernarea ursului în bârlog), despre fenomene ale naturii specifice iernii etc.; Educație plastică - realizarea unor desene sugestive (peisaje de iarnă); Abilități practice - confecționarea unor lucrări prin tehnica colajului, folosind polistiren, vată, pastă de dinți, hârtie glacee, crenguțe uscate etc.; Matematica - activități de numărare a
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
porumbelul, pref. Szemlér Ferenc, București, 1977; Szilágyi Domokos, Poeme, pref. Nichita Stănescu, București, 1979; Tamási Áron, Obșteasca înviere, pref. Francisc Păcurariu, București, 1979, Abel în codru, București, 1987; Déry Tibor, Excomunicatorul, pref. Ion Ianoși, București, 1981; Rubin Szilárd, Petrecere în bârlogul lupilor, București, 1981; Dincolo de formă, introd. Kántor Lajos, București, 1981 (în colaborare); Garai Gábor, Nașterea operei, Cluj-Napoca, 1983; Moldova György, Pavilionul singuratic, București, 1983; Munkácsi Miklós, Sfidarea, București, 1985; Krúdy Gyula, Ultima țigară la Calul Bălan, București, 1987; Füst Milán
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288519_a_289848]
-
-i în țarcalan, are să fie vreme rea. Cînd se văd trei sori pe cer, are să fie vreme rea. Cînd trec cioarele în stoluri mari, fac a vreme rea. Cînd zburdă vitele. Cînd porcul duce paie-n gură și-și face bîrlog, vestește vreme rea. Cînd muștile pișcă rău e semn de vijelie. Cînd huiește pădurea. Cînd te mănîncă urechile e a vreme rea. Cînd fug negure în sus. Cînd e ceață mare pe păduri. Cînd arde fundul ceaunului, va vremui. Se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
blăni negre, va urma curînd primăvara; dacă au blăni albe, apoi va fi încă iarnă. Poporul ține cîntecul gaiței de semn că primăvara va fi frumoasă și nu vor urma furtune cu ningău. Se crede că dacă-și strică ursul bîrlogul său în ziua de întîmpinarea Domnului, cu toate că afară e frig, primăvara este aproape dacă iese el în acea zi afară; însă dacă intră din nou în bîrlog, cu toate că afară este frumos, va fi încă iarnă. Cînd fulgeră și tună mult
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu vor urma furtune cu ningău. Se crede că dacă-și strică ursul bîrlogul său în ziua de întîmpinarea Domnului, cu toate că afară e frig, primăvara este aproape dacă iese el în acea zi afară; însă dacă intră din nou în bîrlog, cu toate că afară este frumos, va fi încă iarnă. Cînd fulgeră și tună mult în luna iunie, atunci vara are să fie nouroasă. Cînd primăvara vor înflori porumbeii vrăjmaș e semn că anul acela are să fie zlotos. Dacă înfloresc trandafirii pe la Sf.
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale : „În general, el (visătorul - n.n.) se aciuiază undeva, într‑un ungher izolat, de parcă s‑ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant soi de vietate care este și făptură, și casă la un loc, și care se numește broască țestoasă“1. Repetăm, între ceea ce întîmplă și se
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
un junghi în stomac în clipa în care citesc „Janice și Martin Webster, The Oaks, Elton Road 41, Oxshott“. Totul s-a transformat într-un coșmar. De unde știe Robyn de Janice și de Martin? Parcă aș fi nimerit exact în bârlogul unei bande de răufăcători. Din clipă-n clipă, mă aștept ca peretele să se răsucească și, de partea cealaltă a lui să-mi apară în fața ochilor mami și tati, legați fedeleș de scaune și cu căluș la gură. — De unde... ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
permisiei de a intra. La etaj o ia în primire o femeie obeză, cu buze groase, cu ochi enormi, congestionați, cu părul vâlvoi, vulgară, agresivă, cu limbaj de rândaș. E ca în basmele în care feți-frumoși sau cosânzene ajung în bârloguri de zmei. Ana ajunge și într-un pod labirintic imens, depozit de mobile și felurite obiecte vechi, dărăpănate, acoperite de praf - spațiu de coșmar. În infernul casei părintești Zoe pare un înger captiv, demonizat. Cei doi monștri întâlniți de Ana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
vezi din albul acela imaculat al ochilor, curgînd șuvoaie de lacrimi. Și nu l-ați găsit? Nu, dar sînt pe aproape. Cu ce mi-a spus băiatul, cu ce am mai iscodit eu, am aflat și pe unde îi este bîrlogul. În Vedado. Ce-i faci, dacă îl găsești? Tu ce crezi? Dar ai copii, te duci la închisoare... Ei, nu-s așa prost. Orula* mă va proteja. Tot el mi-a arătat drumul... Se întunecă la față, chiar dacă aceasta era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în afară de făcutul mâncării, alte activități n-aveau, se uitau la televizor doar și comentau ce se mai întâmplă pe acolo. Comentau de obicei iritați, indignați, pentru a se vedea că reacționează. Că nu se lasă trași pe sfoară. Aveam un bârlog al meu și asta cumva mă mulțumea, puteam să scriu, puteam citi. Mi-era peste mână să primesc vizite, pentru că nu era casa mea. Vizitatori erau doar puștii pe care îi aveam la pregătire. Și Miruna, din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
uimită. Rozalie, Rozalie! Cine te pune să faci acte de vitejie??! Copiii tăi n-au tată; vrei să rămână și fără mamă? De ce faci asemenea prostii? Pe timp de crivăț omul stă cuminte la casa lui. Nu iese nimeni din bârlog! Ai dreptate, Antonia, ai dreptate. Pe plita unde se găseau cazanele cu apă pentru spălatul lenjeriei spitalului, Antonia a fiert o ceașcă de ceai și i-a dat-o mamei să-și revină și să înceapă treaba. Și munceau amândouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mare tonaj circulă încă pe dârele lăsate în urmă de această târâtoare. E un carosabil de o trăinicie pe care nici măcar o firmă ca Bechtel nu o poate garanta. Pe vremea dictaturii și a soțului ei, Nicolae construise între propriul bârlog și Cartierul Primăverii un soi de autostradă particulară, mai trainică decât linia Maginot. Osanalele ridicate dictaturii de acestă inflamată limbă de pantofi se dovedesc și azi o investiție mai însemnată decât 15 ani petrecuți în pușcăriile comuniste. Pentru a proba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pare-se eternă. De fapt, tot ceea trebuia intreprins spre a dovedi că bâțâitul a practicat poliție politică ar fi fost fotocopierea colecției acelei fițuici săptămânale în care a tunat și turnat împotriva „dușmanilor poporului”, cum numai șeful său de bârlog mai era capabil să o facă. Anti - când bea șpriț, filo - când consumă halucinogene, acest maldăr de nerușinare își trage peste burta-i de aramă ba izmana morții, ba cămăși de mătase cu imprimeuri talmudice. Se înconjoară de tembeli agitați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ca în casa ta? Orice vizită, chiar la prieteni, are un final și te întorci acasă, în cuibul tău, în patul tău, printre obiectele tale. Nu-ți place casa ta (sau poate că da), dar ești în lumea ta. În bârlogul tău, unde nimeni nu poate să-ți comande să faci ce nu vrei. Aș fi vrut să fug, dar nu aveam unde, și faptul că în sfârșit aveam de muncă mă făcea să mă rușinez de slăbiciunea mea. În prima
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Eu zic că e mai bine să te las pe mata să ne spui ce era în sufletul dumitale când a trebuit să-ți iei rămas bun de la cei dragi și de la Humulești: „Cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp, și pruncul dezlipit de la sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruința mamei.” Înainte de a porni la drum
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
se simțea oarecum împlinit. Avea motive suficiente pentru a crede că va trăi ani mulți în bună stare și nici nu va muri tânăr așa cum arăta arborele genealogic. Uneori prefera, din motive personale, să rămână izolat ca un urs în bârlogul său și să mediteze asupra problemelor existențiale care îl frământau. Intenționa la modul cel mai serios să aibă grijă de proprietățile sale private pe care le dobândise stând mulți ani în străinătate, departe de cei dragi, iar acum le avea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o pitit sumedenie de buciumași și trâmbițași... Și, când or prins să buciume și darabanele să bubuie, s-o iscat un tărăboi de ziceai că sună Apocalipsa! adaugă Luca Arbure. "Ahaaa!!", și-au zis turcaleții!, hohotește hatmanul Șendrea, "acolo-i bârlogul ghiaurului!! Pe el!!! Înainte!!! Aiaia!! Allah!!! Allah!!!" Și s-or înglodat în mlaștină până la burta cailor, și-a fost o îmbulzeală de se călcau pe bătătură, nici să se scarchine turc pe turc!... "Înainte!!! Înapoi!!! Înapoi!!! Înainte!!!..." Mamăăă!!! Ce viermuială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Mateiaș. Tot nu mă prea aveau ei la inimă, îl păstrau ca o amenințare cu izgonirea mea din Scaunul Moldovei. Și a scăpat șobolanul? se repede Alexandru speriat. Nu mi-am aflat odihna până nu l-am scos din bârlogul de la Buda. I-am întins o cursă, dându-i pe la nas cu "Scaunul" mult visat. Prea flămând de putere, a mușcat momeala: chipurile "se pusese la cale un complot împotriva mea, și marii boieri îl pohteau iarăși în Scaun." Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
doar... Și năvrapii? Câți?! Câți?! Să tot fie la douăzeci de mii... Unii îndeamnă spre Cetatea de Scaun, alții, coboară pe Nistru, spre Chilia și Cetatea Albă, să se unească cu turcii. Mâna lungă a Padișahului a stârnit lupii din bârlog! se dezlănțuie Ștefan. Vin în haită! Ne-au împresurat din trei părți. Din față, de peste Dunăre, turcii! Din spate, de peste Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și noi, la mijloc, răstigniți între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oștirii la Brețcu, dincolo de trecătoare, spune Duma. Îl așteptăm din zi în zi... Pe buzele lui Ștefan flutură un zâmbet schimonosit: Mă întreb: Mahomed-aista, cât îi de mare, de tare, de ce nu vine singur?! De ce are nevoie să stârnească din bârlog atâtea lifte?! De ce strigă după ajutor?! De ce?! Nu e sigur pe puterea lui?! Te pomeni că a prins frica micuței Moldove!... Tremurăm unu' de frica celuilalt... Da! Da! Se teme! Se teme! strigă Duma prinzând inimă. Să nu înghită iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a făcut curățenie la Molsheim, spuse Întunecat mesagerul. A retezat trădarea de la rădăcină. Din păcate, doi dintre capii conjurației au scăpat și s-au refugiat pe Stouff. Deci domnul duce a pornit cu armata să-i scoată pe nemernici din bârlog, ca să-și primească pedeapsa bine meritată. Mi-a poruncit să vă spun, adăugă el cu voce joasă, că va fi nevoie de multă prudență, Întrucât domnița Adelheid e prizonieră acolo și nu vrea să-i primejduiască viața. A trimis un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
strădui să domnesc așa cum ar fi făcut-o fratele meu. Doar Într-o privință nu-l voi urma, pentru că sunt Încredințat că a greșit. Viața, obiceiurile, timpurile s-au schimbat și el n-a priceput asta... De Îndată ce voi sfârși cu bârlogul acesta al trădării și după cuvenita vreme de doliu, căsătoriei voastre nu-i va mai sta nimic În cale. Căci oamenii nu-și aleg singuri părinții care le dau viață, dar Își aleg singuri drumul pe care Îl urmează și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
menită să ascundă, să izoleze, în contrast absolut cu vastitatea ideii: „În general, el se aciuiază undeva, într‑un ungher izolat, de parcă s‑ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant soi de vietate care este și făptură, și casă la un loc, și care se numește broască‑țestoasă“. Sîntem mult mai aproape de Omul din subterană
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
întinderi de peste Nistru. Dar iată că în noaptea de Vineri spre Sâmbătă a bubuit tunul bolșevicilor. Și dimineața, pe o vreme ploioasă, străjile de pe malul drept au putut vedea în Iampol învălmășeală și lupte. Stăpânitorii de eri erau scoși din bârloguri, alungați pe uliți, împușcați și tăiați. Petliuriștii, inferiori în număr, au părăsit răpede câmpul de luptă. Bolșevicii au pus stăpânire pe oraș și au tras cu boi undeva la adăpost, supt un șopron, cele patru tunuri care le sprijineau acțiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]