798 matches
-
traducere a textului a venit din partea inginerului Paul Lazăr Tonciulescu, cel care, printre altele, a realizat și o traducere a „Gestei Hungarorum” utilizând fotocopii după materialul original. Astfel, el observa că regele Andrei al II-lea oferea Terra Borza (Țară Bârsei) cavalerilor teutoni, numind-o "deșertam et inhabitatam", cu precizarea scopului: "pacifice inhabitandam". În limba latină "deșerta" înseamnă „pustiu” = „sălbatic”, iar nu „pustiu” = „gol” (în latină "vâna"). Tonciulescu se referă la forma verbală "inhabito", de la "habitare", care a însemnat întotdeauna „a
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
Tonciulescu oferă traducerea „nici un voievod să nu se coboare/îndrepte asupra lor”, argumentând prin exemple faptul că "descensus" înseamnă „coborâre” și nu „găzduire”, iar "super" se traduce prin „asupra”, nu „la”. În continuare, el concluzionează că, potrivit actului, în Țară Bârsei ar fi existat voievozi autohtoni lezați în drepturile lor, prin răpirea vămilor târgurilor că importantă sursă de venit. Această presupunere legată de existența unei formațiuni politice tipic românească pe locul Țării Bârsei (sau în zona), anterior venirii teutonilor, a fost
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
continuare, el concluzionează că, potrivit actului, în Țară Bârsei ar fi existat voievozi autohtoni lezați în drepturile lor, prin răpirea vămilor târgurilor că importantă sursă de venit. Această presupunere legată de existența unei formațiuni politice tipic românească pe locul Țării Bârsei (sau în zona), anterior venirii teutonilor, a fost vehiculată de unii cercetători și contestată de alții. În cele din urmă, Tonciulescu precizează că termenul "ultra silvas" a fost greșit tradus prin „Transilvania”, argumentând că, potrivit diplomei, limită stăpânirii ungare, și
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
Transilvaniei, se află pe Olt. Anume, sunt menționate „prisăcile” ("indagines") Hălmeag ("Castrum Almage"), Ugra, azi Lunca de Sus ("Castrum Noilgiant") și Micloșoara, azi în orașul Baraolt ("indagines Nicolai"). În continuare, menționează că "ultra silvas" se traduce literal, „peste păduri”, Țara Bârsei nefiind inclusă în Transilvania nici chiar două secole și jumătate mai tarziu. În contextul mai larg al diplomelor regale și pontificale din jurul anului 1200 cu privire la teritoriile de pe latura orientala și meridionala a regatului maghiar, Stelian Brezeanu observa că aceste diplome
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
pentru a nu fi asuprit poporul autohton: Prin această se stabilește ce fel de dijme să se ia de la localnici. Emisă la Laterano (Romă), o întărește pe cea din 1213 în ceea ce privește dijmele. Această adaugă: Acest document demonstrează faptul că Țara Bârsei nu era, la acea vreme, populată cu unguri sau secui, iar aceștia nu aveau nici măcar în intenție așa ceva. Prin ea se confirmă din nou cea din 1211 și sunt adăugate scutiri de vămi, la trecerea cavalerilor teutoni prin țară secuilor
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Transilvania. Reședința județului era municipiul Brașov. Județul se afla în partea centrală a României Mari, în sud-estul regiunii Transilvania. El îngloba și vechea Țară a Bârsei. Până la reforma administrativă din anul 1925, teritoriul județului a corespuns vechiului comitat omonim. Avea o suprafață de 1.491 km². Ulterior, teritoriul său a fost mărit. Teritoriul lui cuprindea partea estică din actualul județ Brașov și sudul județului Covasna de
Județul Brașov (interbelic) () [Corola-website/Science/300784_a_302113]
-
dispune să i se schimbe numele în Joia Mare, fiindcă în acea zi era celebrată sărbătoarea creștină Joia Mare. In aceeași zi, sunt ocupate localitățile Buteni, Govosdia și Berindia. Următorul obiectiv îl constituia ocuparea Sebișului. Pe timpul deplasării de la Buteni spre Bârsa unde Regimentul 2 Vânători, se regrupase după luptele grele soldate cu eliberaera Buteniului, colonelul Constantin Paulian este prins într-o ambuscadă organizată de un grup anarhist local, condus de un anume "Vass din Sebis", fiind împușcat mortal la trecerea peste
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
din Sf. Gheorghe. La Trotuș era sediul unei episcopii-fantomă. fantastice, foarte întinse- ,de Micov<nowiki>"</nowiki>- al cărei episcop Mihai, convoca la sinod pe toți preoții. la 18 februarie 1518, la Trotuș. Episopia cuprindea Muntenia toată, Moldova până la Trotuș, Țara Bârsei și părțile din secuime, până în dreptul Trotușului. După cum a dovedit Pr. Carol Auner, deși documentul este înserat în colecția Hurmuzaky, este o plăsmuire ungurească și nu rezistă la critica istorică, pentru că Episcopia Milcoviei nu s-a întins niciodată peste munți
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
din secuime, până în dreptul Trotușului. După cum a dovedit Pr. Carol Auner, deși documentul este înserat în colecția Hurmuzaky, este o plăsmuire ungurească și nu rezistă la critica istorică, pentru că Episcopia Milcoviei nu s-a întins niciodată peste munți, în Țara Bârsei, iar documentele istorice nu ne arată precis cât s-a întins, în sus, în Moldova; cu cât mai puțin nu cunoaște ca această episcopie să fi avut sediul la Trotuș. Localitatea Trotuș este cuprinsă aproape în toate rapoartele și relațiile
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
face parte din complexul carstic Groapa de la Bârsa aflat în Munții Apuseni, zona Padiș. Este situată în zona centrală a Munților Bihorului, în cadrul complexului carstic Padiș-Cetățile Ponorului, la 1.090 m alt. Datorită joncțiunii naturale, realizată în 1974, între "Peștera Neagră" și "Peștera de la Zăpodie", rețeaua totală a
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
Este o peșteră foarte greu accesibilă. Se poate ajunge la Peștera de la Zăpodie din Padiș (6 km) urmând marcajul bandă roșie pe Valea Cetăților până în Poiana Bălăleasa. De aici pe traseul bandă galbenă și punct roșu, pe marginea Gropii de la Bârsa se ajunge la Ghețarul de la Bârsa. Din acest loc urmând marcajul punct galben se ajunge la Peștera de la Zăpodie. Intrarea este foarte aproape de punctul în care Pârâul Zăpodiei se pierde la baza unui perete de 20 m înălțime. Zona de la
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
Se poate ajunge la Peștera de la Zăpodie din Padiș (6 km) urmând marcajul bandă roșie pe Valea Cetăților până în Poiana Bălăleasa. De aici pe traseul bandă galbenă și punct roșu, pe marginea Gropii de la Bârsa se ajunge la Ghețarul de la Bârsa. Din acest loc urmând marcajul punct galben se ajunge la Peștera de la Zăpodie. Intrarea este foarte aproape de punctul în care Pârâul Zăpodiei se pierde la baza unui perete de 20 m înălțime. Zona de la intrarea în Peștera de la Zăpodie, pe
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
O echipă condusă de Liviu Valenaș descoperă continuarea peșterii, explorează și cartează aproape 10 km de galerii. Prin joncțiunea cu Peștera Neagră lungimea totală ajunge la 12 048 m. Peștera de la Zăpodie drenează în subteran întreaga apă din Gropa de la Bârsa. Cursul Sudic, care vine din Peștera Neagră, drenează bazinul închis Ștevia Lupii, pâraiele central-sudice din Groapa de la Bârsa, ca și rețeaua de doline din jurul Ghețarului de la Focul Viu. Cursul Nordic drenează Ghețarul de la Bârsa și toate dolinele și pâraiele central-nordice
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
joncțiunea cu Peștera Neagră lungimea totală ajunge la 12 048 m. Peștera de la Zăpodie drenează în subteran întreaga apă din Gropa de la Bârsa. Cursul Sudic, care vine din Peștera Neagră, drenează bazinul închis Ștevia Lupii, pâraiele central-sudice din Groapa de la Bârsa, ca și rețeaua de doline din jurul Ghețarului de la Focul Viu. Cursul Nordic drenează Ghețarul de la Bârsa și toate dolinele și pâraiele central-nordice din Groapa de la Bârsa. Face excepție Pârâul Zăpodie, care se drenează printr-o peștera proprie, Ponorul Zăpodie. Intrarea
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
subteran întreaga apă din Gropa de la Bârsa. Cursul Sudic, care vine din Peștera Neagră, drenează bazinul închis Ștevia Lupii, pâraiele central-sudice din Groapa de la Bârsa, ca și rețeaua de doline din jurul Ghețarului de la Focul Viu. Cursul Nordic drenează Ghețarul de la Bârsa și toate dolinele și pâraiele central-nordice din Groapa de la Bârsa. Face excepție Pârâul Zăpodie, care se drenează printr-o peștera proprie, Ponorul Zăpodie. Intrarea în Peștera de la Zăpodie se află la altitudinea de 1090 m. Este o intrare largă, de
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
vine din Peștera Neagră, drenează bazinul închis Ștevia Lupii, pâraiele central-sudice din Groapa de la Bârsa, ca și rețeaua de doline din jurul Ghețarului de la Focul Viu. Cursul Nordic drenează Ghețarul de la Bârsa și toate dolinele și pâraiele central-nordice din Groapa de la Bârsa. Face excepție Pârâul Zăpodie, care se drenează printr-o peștera proprie, Ponorul Zăpodie. Intrarea în Peștera de la Zăpodie se află la altitudinea de 1090 m. Este o intrare largă, de 8 pe 4 m, prin care se intră în peștera
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
1395, 1421, 1432, 1438 (în urma acestor lupte se considera că au avut de suferit și locuitorii Tohanului). 1564 - document în care se consemnează: "„apoi deoarece s-a constatat că valahii de la Zarnasti, Tohan și Risnov și alte părți ale Țării Bârsei nu pot execută mai bine decât execută în oraș, să fie opriți a mai lucra.”" 1568-1587 - locul important deținut de pădurărit în ansamblul economiei rurale tradiționale, se relevă și dintr-o situație comparativa de venituri (în Florini), a doua localități
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
o situație comparativa de venituri (în Florini), a doua localități Bârsane ; Tohan și Zărnești între anii 1568-1587 (explicația se încheie cu un tabel cu venituri pe anii 1568, 1576, 1582, 1584, 1587). Secolul al XVI-lea - ceramică românească din Țară Bârsei, olăritul din Tohan, centrul de ceramică Tohan, care este în continuare stabil, toate elemente importante. În acest centru s-a practicat acest meșteșug timp de sute de ani. 1619 - un alt document prevede că: "„Persoana lui Nicu Bucur din Tohan
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
Vulcan. 1660 - în timpul războiului pentru ocuparea tronului Principatului Ardelean, dintre Acațiu Barcsai, care era sprijinit de turci și Gheorghe Rákóczi al II-lea. La 13 ianuarie 1660, Mikes Mihaly, cancelarul și generalul lui Rakocsi, a năvălit prin surprindere în Țară Bârsei și, cu ajutorul iobagilor din Tohan și Zărnești, la care s-au adăugat și cei din Bran, au cucerit Castelul Bran - pentru a împiedica pătrunderea turcilor care-l sprijineau pe Barcsai. Populația iobagă a sustinut acțiunea în speranța că vor scăpa
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
Brâncoveanu. În luna decembrie, un detașament austriac condus de Generalul Heissler a străbătut Trecătoarea Branului, trecând munții, dar în primăvara anului următor (1690) a fost nevoit, sub presiunea tătarilor, chemați în ajutor de Constantin Brâncoveanu, să se reîntoarcă în Țară Bârsei pe același drum. În urmărirea lui, armatele turcești, aducând cu ele pe viitorul principe Emeric Tokoly, trecură munții prin Crăpătura Pietrei Craiului, iar armata lui Brâncoveanu prin Trecătoarea și potecile Branului. Ciocnirea dintre cele două armate a avut loc la
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
Zărnești și Tohan are loc lupta (1690) în care austriecii sunt învinși iar comandantul Heissler este prins.”" 1690 - Înfrângerea lui Constantin Brâncoveanu în ziua de Sfântă Maria în luptele de la Zărnești. 1713 - Conscripția din acel an arată că în Țară Bârsei erau 10.380 familii anunțând și de Zărnești care numără 840 de familii. 1714 - Se ridică crucea slavona. 1739 - Nume de meșteri din Tohan consemnate în documente: Dumitru Sinedrea, Ioan Stoica și Anghel Barbul. 1741 - Sunt menționați 3 români din
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
obligația de 3 zile pe săptămână cu vitele sau patru zile cu palmele că prestație pentru iobagii din Transilvania. 1750 - Tohanul, Vlădenii și Zărneștiul se răscoală declarându-se sate libere. După înființarea regimentelor de graniță, mulți locuitori din comunele Țării Bârsei se înrolează în armată, considerând că astfel vor scăpa de exploatare. 1757 - Este vorba de reparații. Se pomenește de o moară din Tohan arendata de Bucur Ureche. 1757 - Se citează numele olarului român Besinar, din Tohan care instala o sobă
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
construit clădirea centrală în așa numita Grădină Domneasca, în centrul comunei care a adăpostit primăria-fiind dea-lungul anilor grădiniță de copii, dispensar uman și oficiul poștal etc. 1951 - A început construcția primelor două blocuri din cartierul Tohan-fabrica pe terenul “De Pește Bârsa” a Tohanului și Zărneștiului. 1951 - Zărneștiul a fost declarat oraș iar din anul 1968, i s-au adăugat , Tohanu Nou și colonia Tohan 6 Martie. Școala este poate cea mai importantă instituție a unei localități, în Tohanu Vechi, școala are
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
care poartă denumirea de Șercaia. Localitățile învecinate sunt: Perșani (spre sud-est), Vad (spre sud), Mândra (spre vest), Hălmeag (spre nord), Părău (spre nord-est). Datorită legăturilor sale istorice, Șercaia a fost deseori considerată ca una dintre cele 15 cetăți ale Țării Bârsei. Șercaia este menționată pentru prima dată într-un document emis de Papa Grigore al IX-lea, în 1235, cu numele de „Sarcam”. În 1372, comuna e menționată ca „oppidum Scherkkegen” (târgușorul Șercaia). Printr-un document din 10 iunie 1417, Mircea
Șercaia, Brașov () [Corola-website/Science/300969_a_302298]
-
Hălchiu, mai demult "Heltie, Heltia" (în dialectul săsesc "Hältsdref, Haljtsdref", în , ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. Se află la 16 km de Brașov, 11 km de Codlea și 8 km de Feldioara, iar distanța dintre satul Hălchiu și Satu Nou este de 2 km. Tradiția plasează începuturile așezării undeva între alungarea Cavalerilor teutoni din zonă, în
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]