355 matches
-
Întuneric. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Ted. Doar prin hublou mai răzbătea timid o undă de Ia rețeaua luminată. O clipă mai târziu, se stinse și aceasta. N-avem curent... — Asta Încercam să vă spun, spuse Barnes. Se auzi un bâzâit, luminile pâlpâiră și se reaprinseră. — Avem surse interne; acum mergem pe generatoarele diesel. — De ce? — Priviți! spuse Ted, arătând spre hublou. Afară apăru ceva ce aducea cu un șarpe argintiu. Apoi Norman Își dădu seama că era cablul de legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ne mai lipsește acum, o intoxicație alimentară. — Foarte rezonabil, fu de acord Ted. Oricum, nu mi-au plăcut niciodată calmarii. Au un mecanism de propulsie interesant, dar țesutul lor parc-ar fi din cauciuc. În acel moment se auzi un bâzâit care semnala că unul din monitoare pornise singur. Sub ochii lor, ecranul se umplu rapid cu cifre: 000321252526321521063015210518372110221008050213082132 151016073008101618051837211016300810162122150330131304 32000321252526321521063015210518372110221080502180821 321510160730081016180518051837211016300810162122150330 131304320003212525263215210606301521051837211022100805 021808213215101607300810161805183721101630081016212215 03301313043200032125252632152152106301521051837211022 100805021808213215101607300810161805183721101630081016 — De unde a venit asta? Întrebă Ted. De la suprafață? Barnes clătină din cap: — Am Întrerupt contactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
înainte de a o scăpa pe jos), o batistă brodată de damă (să fie batista domnișoarei matilde ?)... „auzi ?” întreabă Vocea. într-adevăr, se aude ceva. Un sunet care vine de undeva de jos, dintr-un apartament de la parter. Un fel de bîzîit care se repetă, un semnal sîcîitor care zgîrie auzul („și creierul” adaugă Vocea). X se apropie evitînd să pășească în laptele scurs dintr-o sticlă spartă pe treptele dintre primul etaj și parter. X nu-și dă încă seama cine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
așezării, către Cramă, s-a scoborît repede de pe coasta înzăpezit-noroiată și a sunat la poarta mare din blăni de stejar, întărită cu drugi de fier. Probabil că l-a văzut cineva pe fereastră, de vreme ce poarta s-a deschis după un bîzîit ușor. Era o inovație adusă de prinț din Germania, încuietoarea magnetică, acționată cu electricitate. Era de fapt singura folosire a electricității în Vladia și asta datorită faptului că prințul adusese în Vilă bateria de pornire a avionului său, care rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
civică" a colonelului Stoicescu, a unei națiuni împărțite și supravegheate de mucoșii ăia de prăvăliași îmbrăcați în cămăși jegoase și s-a speriat de-a binelea. Și totul se putea întîmpla de la o zi la alta, ajungea să se audă bîzîitul unui avion deasupra Vladiei și din avion să coboare nu Pangratty, ci domnul Caraiman, care pentru a se vedea cocoțat în vîrful vîrfurilor ar accepta (oare nu chiar i-ar place?) și programul lui Scaraoțchi, nu doar pe cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați de o meserie pentru care nu aveam chemare; în ultimele săptămâni stricasem câteva bucăți de marmură fără să scot nimic ca lumea din ele. Ascultam bâzâitul viespilor și filtram lumina aurie de toamnă printre gene. Mi-ar fi părut rău să mă despart de viață, păcătos de dulce și pentru un ratat. Încercam să mă liniștesc. Abia după ce m-am ridicat și m-am dus în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la cap. Ceea ce te enervează și mai rău. Adică cum, să depinzi de o muscă? Te ridici, iei un prosop, lovești aerul (Don Quijote n-a murit, îmi vine să le strig guzganilor!) și întrucît, după un timp, nu mai auzi bâzâitul, ești fericit. Războiul, cam ridicol, e drept, dar război, dintre tine și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iar caporalul arăta spre orezăriile secate. O ceață prăfoasă se ridica din pămîntul nearat, un văl alb care ascundea privirilor zgîrie-norii Îndepărtați ai Shanghai-ului. Un convoi de camioane japoneze trecu pe drum cu un duduit care se Împleti cu bîzÎitul Îndepărtat al unui avion de transport. Jim schimbă băncile și se așeză lîngă doamna Hug, care Îl ținea pe tatăl ei bătrîn la piept. Două dintre misionare erau culcate pe podeaua camionului, iar ceilalți deținuți moțăiau tresărind neliniștiți. Basie Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el Însuși. Nu reușise să Înțeleagă adevărul pe care milioane de chinezi Îl cunoscuseră de la naștere, că erau oricum ca și morți și că e o amăgire să crezi altceva. Jim ascultă barajul de artilerie de la Hungjao și Siccawei și bîzÎitul avionului naționalist de recunoaștere care se rotea pe deasupra. Sunetul unor focuri de arme mici traversă aeroportul, În timp ce Basie și bandiții lui Încercau să pătrundă În stadion. Morții Își jucau jocul lor periculos. Hotărîndu-se să-i ignore, Jim continuă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tot mai adânc în capul chel plictiseală, confuzie și referințe sexuale, bietul nenorocit va fi adus la un pas de isterie și fără îndoială, își va etala membrul amărât, clătinându-l de disperare ca pe un ciomag, ca să scape de bâzâitul insistent care nu se mai termină. În locul tău aș anula imediat conferința. Sunt sigur că direcția sălii va fi încântată să constate că te-ai retras, mai ales dacă au avut ocazia să vadă afișul insipid care acum nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bilețele galbene și măzgălite se scurgeau de pe un birou pe următorul, ca Într-o avalanșă filmată cu Încetinitorul. Monitoarele computerelor licăreau sub lumina becurilor din tavan, iar posesorii lor, cocoșați deasupra tastaturilor, concepeau știrile de a doua zi. În afară de omniprezentul bâzâit al computerelor și de murmurul copiatorului, redacția era ciudat de tăcută. Logan se repezi la prima persoană pe care o găsi: un individ mai bătrân Într-o pereche de pantaloni bufanți de catifea maro și cu o cămașă crem pătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gustat din vinul ce aștepta în ulciorul de pe colțul mesei. Zăbovit-am apoi vreme îndelungată cu privirea pe deschizătura ușii dinspre chiler, cu gând ascuns că voi reuși să ațâț nerăbdarea ființei din umbră și voi vedea vreo mișcare. Nici un bâzâit de muscă, însă, nu a tulburat firea. Îmi țiuiau urechile de atâta liniște... În cele din urmă, m-am ridicat... mă așteptau cărțile... Citeam cu îndârjire, fiindcă altfel mă trezeam cu gândurile fugind spre chilie. Când soarele îmi făcea bezele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
numele. Danny spuse: — Am numerele mașinilor și descrierea lor. Tu trebuie să-mi spui mie care sunt numele respective! Patru mașini de California: DB 6841, GX 1167, QS 3334 și TR 4191. Urgent! Operatorul spuse: — Am înțeles, domnule. Se auzi bâzâitul liniei telefonice. Danny continua să urmărească clădirea agenției Felix Gordean. Secundele treceau greu. Operatorul de la Circulație reveni la celălalt capăt: — Le-am găsit, dom’ detectiv. Danny își sprijini carnețelul de perete. — Dă-i drumul. — DB 6841 e pe numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
jos pe scări ca o fantomă, își înhăță pălăria. Când ieși afară, observă pentru prima oară cele câteva mașini parcate mai departe, lângă casă. Fusese prea preocupat de sine pentru a le observa, când intrase. Automobilul electric porni cu un bâzâit slab - slavă Domnului că salonul de la etaj era în partea opusă - și după câteva minute își conducea mașina pe sub porțile metalice și de-a lungul vechiului drum de țară către autostrada spre oraș. Avea convingerea fermă că urma o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-l îngropase în mod deliberat, în profunzime, dar care acum revenea implacabil la suprafață. Motorul nu se potrivea în toată povestea. Nu avea mai mult înțeles ca acțiunea lui Jefferson Dayles de a-l răpi. Craig se pomeni ascultând încordat bâzâitul motorului. Întotdeauna considerase de la sine înțeles că vibrațiile ușoare erau ale unui motor electric. Sunetul era similar. Dar acum îi părea dintr-o dată că zgomotul era mai înfundat. Putea fi aer comprimat? Dar atunci de ce îl mințiseră? El, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de înalte, că nici cerul nu se mai deslușește; auzi fluieratul fabricilor, al automobilelor, al trenurilor zvăpăiate care merg pe sub pământ și pe deasupra caselor; al harabanelor de căruțe și trăsuri; auzi șuieratul ascuțit al vapoarelor mari de pe fluviul Sena și bâzâitul subțiratic al unor mici vapoare de plimbare, pe care Francezii glumeți le-au botezat "Vapoare muște" și în toate părțile vezi lucruri înveselitoare, care te fac să uiți necazurile zilnice. Sunt un popor de viață Francezii, iar Parisul este casa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
inerție spre un hangar luminat puternic. Se opri atât de ușor încât trecură câteva clipe înainte ca Marin să își dea seama că mișcarea încetase și să se destindă. EXCLAMĂ LÂNGĂ EL TÂNĂRUL BURNLEY. UȘILE EXTERIOARE SE DESCHISERĂ CU UN BÂZÂIT. MARIN COBORÎ PRIMUL PE PASARELĂ. ÎL PREZENTĂ PE TÂNĂR UNUI GRUP DE OFIȚERI ȘI REPREZENTANȚI CIVILI AI DEPARTAMENTULUI SĂU. AFLĂ CĂ LA TABĂRA A ERA ORA PATRU ȘI TREIZECI DIMINEAȚA, DE UNDE TRASE CONCLUZIA CĂ O MULȚIME DE OAMENI SE SCULASERĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
i se adreseze, cu o politețe exagerată, la persoana a treia, ezitând: Oare Îmi va permite Înălțimea Sa să-l deranjez cu o singură Întrebare? Peste chipul ridat, tăbăcit, trecu umbra unui rânjet ironic. Poate că totul nu e decât bâzâitul unei muște? Ar fi Înălțimea Sa dispus să se gândească la Frații Karamazov? La disputa dintre Ivan și Diavol? La visul lui Mitia? Sau la episodul cu Marele Inchizitor? Nu? Și ce ar binevoi Înălțimea Sa să răspundă la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
s-a oprit încet. Ultimele picături s-au scurs în bazinul cel mai de jos, revărsându-se puțin peste buză. A urmat un ultim gâlgâit, plescăitul unui pește agitat, după care singurul zgomot care s-a mai auzit a fost bâzâitul lampionului de pe stradă. Mike a rămas pe loc. Era îngrozit de faptul că intrase prin efracție pe o proprietate privată și pentru că și-a dat seama că nu avea ce mare lucru să facă. De dimineață, vecinii aveau să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pătrate mari de eșarfe de la Woolworth, legate la colțuri și prinse de pernele vechi. Formă numărul de la poliție și spuse: — Aș dori să anunț o infracțiune. — Ce fel de infracțiune? — Furt de buzunare. O clipă, vă fac legătura. Urmă un bâzâit prelung. O voce lipsită de ton, din indiferență sau oboseală, spuse: — Da. Domnul Sammler, cu engleza sa de străin poloneză oxfordiană, Încercă să fie cât mai comprimat, mai direct și mai factual posibil. Pentru a economisi timp. Pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
eforturi și să ai Încredere În mine. Adam ar fi vrut ca durerea din piept să Înceteze. Îl făcea să se simtă slăbit, amețit și gata să izbucnească În lacrimi. I s-a părut că aude paraziții unui radio, un bâzâit neclar, punctat de voci mormăite, un fragment dintr-o arie de coloratură, știrile, ura, ura, progresăm, mândrie pentru nația noastră. I s-a făcut greață și a simțit că se clatină pe picioare. Sunetele Îi dădeau târcoale fără să le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un moment. Azi e teribil de cald. Se vede că ți-o fi tare foame. Să mergem la Glodok să luăm niște mâncare chinezească, ce părere ai? Adam și-a Înclinat ușor fruntea. I s-a părut că aude iar bâzâitul unui radio, mai potolit și mai limpede. De data asta a Înțeles că erau zvonuri din viața petrecută alături de Karl. și-a amintit cântecele patriotice ale corurilor de copii transmise la radio: Pe glia stropită cu sângele meu/ Rămân În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
celei pe care o arunci după câteva clipe de răgaz asupra petrecerii care tocmai s-a terminat. Praful s-a așezat demult pe drum, dar vântul continuă să-i aducă, cu intermitențe, glasurile celor mici, venind de departe. Zgomotele domestice, bâzâitul automobilelor, lătrăturile - deși vii - pătrund ca sunete fade și molatice în urechea bătrânei; vocea nepoților străbate tenebrele și ajunge până la ea. Atunci realizează pupila-i ostenită că nimic din solitudinea ei tragică n-o să oprească lumea în loc si că tot
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
rînd, fiecare raportează valorile indicatoarelor pe care le supraveghează. Reflexele, pulsul, viteza de curgere a perfuziei. Temperatura: 41,1˚. Nimic schimbat. Doctorul face un semn. O soră injectează o substanță în unul din tuburi. Un comutator își schimbă poziția. Un bîzîit se aude strident. Văd: nimicul e totul. Numai căldura Cuvîntului se simte apărînd. Îi recunosc forța care, deodată, capătă sens. Totul se umple din neant. Nimic nu s-a cristalizat. Nimic nu s-a putut precipita din gol, ci o
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ușor de reți nut, spune Sophia și iese din mașină. Noapte bună. Închide portiera și se uită în jur. Clădirea pe care o caută e chiar în fața ei. Un bloc de trei etaje. Sophia sună la interfon și așteaptă. Un bâzâit electronic anunță că ușa e deschisă. Sophia împinge ușa și intră. Piciorul ei drept atinge prima treaptă a scării și brusc, Sophia se simte foarte liberă și foarte tânără. Sunt foarte fericită. Picioarele ei urcă sprinten cele șaizeci de trepte
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]