418 matches
-
și care este, de cele mai multe ori, un termen geografic popular sau entopic, cum îl numesc toponomaștii. Aceste cuvinte denumesc în mod obișnuit: forme de relief, ape curgătoare sau stătătoare, floră, faună, obiecte de interes socio-economic etc. Exemple: Albia, Alunu, Balta, Bășica, Boldu, Buduroiu, Bărăcina, Bostanele, Colnicul, Răscruci, Viezuri. Unele dintre apelativele originare nu mai sunt cunoscute în graiul local, fiind identificate prin surse lexicografice sau prin documente istorice. Ele pot fi considerate, în consecință, consolidate onimic prin demotivare, ca urmare a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în mod exagerat. Româna - exportator de cuvinte Românii se bucură când observă că în limbile vecine există cuvinte care le sunt bine cunoscute din limba lor. Dacă află că acele cuvinte sunt foarte vechi în română, fiind moștenite din latină (bășică, fecior, plăcintă, a pleca) sau împrumuturi vechi cum sunt cele din substratul traco-dac (măgură, moașă), satisfacția lor este și mai mare, pentru că au certitudinea că respectivele cuvinte sunt pornite din română spre limbile vecine, și nu invers. Am văzut că
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
imaginea literaturii agonice, pe care învinsul Grummer "o vomită în mâinile lui Algazy"102, dar pe care bătrânul o refuză cu dispreț, considerând că "tot ce i se oferă este prea puțin și învechit..."103. La fel de semnificativă este și asocierea "bășicii" lui Grummer, cea care servește drept amuzament compensatoriu pentru clienții agresați, cu o "hrană mai aleasă" care, consumată de Algazy în locul "resturilor de poeme"104, îi stârni acestuia "fiorii literaturii viitorului"105. Ironia poate trimite aici, la sensul golului valoric
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
samsari, tinichigii, vidanjori, paracliseri, spălătorese de morți, birjari, fierari, hingheri, curelari, florărese, jochei, chivuțe, pantofari, tăietori de lemne, gunoieri, un soi de oameni nici vii, nici morți, care își poartă unica trăsătură de caracter în numele ce poartă: Mielu, Fălosu, Maț, Bășică, Fusăloaia, Opăritu, Damblagiu, Cucu, Belitu, Găoază, Speriosu, Labă..." (Ucenic la clasici, ed. cit., p. 109). 9 Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, București, 1989, p. 298. 10 Mircea Horia Simionescu, Licitația, Editura Paralela 45, Pitești, 2003
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe jos nici nu intra în calcul. Nu existau taxiuri. Făcu câțiva pași pe trotuar, șovăind pe tocurile înalte și întrebându-se cum se făcea că întotdeauna găsești taxiuri când nu ai nevoie și niciodată când ai. Dacă fac vreo bășică, o să-i dau în judecată pe cei de la Iarnrod Eireann cu tot cu defecțiunile lor tehnice! își spuse îmbufnată. În timp ce își construia mental imaginea unei astfel de zile petrecute în tribunal, zări deodată o casetă galbenă de taxi și îi făcu semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și un puf de lemn putred. Am intrat sub cupolă. Nebunia mea de-acum se atinge de nebunia de-atunci ca două animale primitive, transparente, cu vacuole și corpusculi, vizibile prin cleștarul moale al cărnii lor, cu filamente sidefii ca bășica de pește, cu cili străvezii și cu pseudopode retractile. Se ating cu pielițele umede și timide, se recunosc printr-o chemotaxă subtilă, se alipesc prin secreția unor cleiuri străvezii și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de arome și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încet să încheie căsnicia. Poate că mama ei avea dreptate și ar trebui să își ia un avocat. Dar, după ce a închis telefonul, nu se putea abține să nu se gândească la Oliver. Sentimente puternice ieșiseră la suprafață ca niște bășici și, din senin, ca într-un fel de acces de nebunie, a simțit un impuls de a ridica receptorul și de a-l suna. Gândul de a-i auzi vocea, de a se împăca cu el, o umplea de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
frecându-se sus, pe coapsa dreaptă. — Adriana! Ce limbaj e ăsta? Mie să nu-mi vorbești așa în casa asta. Doamna de Souza coborâ vocea și adoptă un ton liniștitor. — Vino încoace. Ești bine? — M-am ars. O să se facă bășică! — Îți aduc într-o clipită niște Neosporin. Dar mai întâi aș vrea să discut ceva cu tine. Înțeleg că ești — — Mama, te rog, te rog, te rog, putem să discutăm când mă întorc? Am întârziat deja, vezi și tu, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu îi mai dăruiesc flori? Poate și ea se gândește la același lucru. Și-a pieptănat părul după urechi. Stă în fața ferestrei, prin care pătrunde o lumină vie, ușor filtrată de bumbacul perdelei. Îi privesc profilul, buzele decolorate sunt două bășici de carne ursuză. Există multe gânduri pentru mine în buzele acelea, poate împotriva mea. Mă ridic, umplu o căniță de cafea și beau. Vrei puțină cafea? — Nu. Îmi mai umplu o căniță și o beau. Elsa s-a tăiat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
balcoane, în care Maria avea un micuț apartament cu două camere. Plănuisem niște cuvinte tăioase cu care s-o expediez pe Lisa trădătoarea, dar, când m-am întors să i le spun, plângea. Mi-am rupt un toc și am bășici la ambele picioare și am ieșit fără poșetă și nu am nici un ban să iau un taxi până acasă și oricum nu sunt taxiuri negre 1 pe aici, deci va trebui să iau un taxi fără autorizație și o să sfârșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
înnebunesc după marșul Internaționalei. Mai pe scurt, meritul meu se rezumă doar la copiatul manuscrisului cu mașina și la predarea lui editorului, acelui David Golder în proporții reduse, care a constatat de la prima ochire că Ramses avea o piatră la bășica fierii, obiectând că nu există fir conducător, nici unitate de acțiune, la care am răspuns că răposatul n-a avut niciodată scaunul regulat. - Dacă tipăresc această care, mi-a spus micul David Golder, o fac numai pentru că pe mâneca pardesiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asasinat ale omului în patru labe. Omul vertical se va naște după mine și va trăi mii de ani, chiar dacă va fi ucis de pietrele nebunilor. - Cer cuvântul! interveni atunci avortonul de pe tribuna improvizată din piatra ce se formase în bășica fierii mele și fără să mai aștepte aprobarea, propuse un congres al scheletelor și o moțiune în versuri. Regele meu va surâde îngăduitor, dacă va afla scurta interpretare a caraghiosului pitic crescut în mine ca un pui de caracatiță. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scâlciate. Gura Omului cu ciocul de aramă se lărgise până la urechi. Mi se păru, atunci, că cel mai bun lucru ce-l am de făcut este să râd și eu. A râs și Doamna Patanetschek, săltându-și țâțele ca două bășici de porc, umflate. Râdea cu buze vaginale, clănțănind din strungăreți și hohotele îi săltau buricul neastâmpărat și vizibil sub cămașa de muselină. Oprită brusc din râs, ne-a zugrăvit, oftând în răstimpuri, prăbușirea stabilimentului ei celebru altă dată. Ne vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în urma unui dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i s-au mai rotunjit cu foarfeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de vițel, după cele vreo două sute de găini pe care soldații batalionului se grăbiră să le înșface. „Numai sonda cu care trebuie să-mi deșert bășica udului să nu mi-o luați, că mă supăr, - încolo, nu aveți decât să radeți moșia, că nouă mii de pogoane de pământ și de pădure, tot pe locul lor vor rămâne, până când se va limpezi de partea cui revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Smith, mulțumesc. — Și costumul obișnuit pentru sâmbăta seara În oraș? Haina de catifea neagră și pantalonii de lână gri? — Da, mulțumesc. După ce Smith ieși din cameră și Închise ușa În urma lui, se dădu jos din pat și Își goli copios bășica În oala de noapte. Întorcându-se la lavoar, simți, ca de obicei, un mic junghi de vinovăție la gândul fetei În casă a cărei sarcină era să o arunce, dar Îi era prea lene să Își pună halatul și papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de afară, din grădina spitalului de campanie, căruia începutul de mai îi ordona să înflorească. De atunci înainte, tot ceea se întâmpla în spitalul de camapnie sau puțin mai târziu, în prizonierat, părea scăpat în afara tic-tac-ului timpului. Respiram într-o bășică de aer. Iar ceea ce tocmai se afirmase ca fapt real exista numai cu aproximație. Un lucru doar era cert: îmi era foame. De îndată ce copiii mei și copiii copiilor mei vor voi să afle de la mine lucruri precise despre sfârșitul războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din plastic zgâriat și Întunecat. Nimeni nu spunea nimic. Norman observă că nici Harry numai avea atitudinea exaltată de dinainte. Stătea nemișcat, privind fix la fereastră. Afară, Barnes și Fletcher sprijineau cadavrul. Spre suprafață se ridică rapid o explozie de bășici argintii. — Ce fac acolo? Îi umflă costumul. — De ce? N-o aduc aici? Întrebă Ted. — Nu se poate, spuse Tina. Nu au unde s-o pună aici. Descompunerea produșilor secundari ne-ar consuma aerul. — Dar trebuie să existe vreun container etanș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
existe vreun container etanș... — Nu există, zise Tina. Nu avem posibilitatea să depozităm resturi organice În habitat. — Vrei să spui că nu s-au așteptat să moară cineva aici? — Exact. Nu s-au așteptat. Acum apăruseră mai multe coloane de bășici ce se Înălțau din găurile costumului care era umflat cu aer. Barnes Îi dădu drumul și costumul pluti ușor, parcă tras În sus de coloanele de bule argintii. — Se va duce la suprafață? — Da. Gazul se expandează Încontinuu, pe măsură ce presiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că peste câteva miliarde de ani vor apărea și pe uscat animale la fel de otrăvitoare? Dacă ajungem până acolo, spuse ea. — Hai mai bine să ne Întoarcem În habitat. Habitatul se afla acum foarte aproape. Se puteau vedea toate șuvoaiele de bășici care se ridicau din fisuri. — Răsuflă al dracului! constată Harry. — Cred că avem suficient aer. — Cred c-am să verific. — N-ai decât, spuse Beth, dar să știi că am lucrat cu meticulozitate. Norman se gândi că o nouă ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
uneori mai trebuia să-l bage la pîrnaie pe tu, omule cinstit. Ca să creeze. Dar a fost greu: „Sugerăm să se cerceteze datele statistice În legătură cu morbiditatea și mortalitatea În rîndul cadrelor de securitate”. Deveneau morbizi, făceau otite, săracii, de la căști, bășici În palmă. De unde și mortalitatea. Mai aveau doar un pas și puneau microfoane pînă și-n coșciuge. În 14 ianuarie, Dana Popescu și-a surprins invitații din „Studioul economic TV” cu deliranta Întrebare: „În costurile de producție intră și costul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care trebuie să ți se întâmple să se poată întâmpla, dar ca și cum ar fi, ea, sfera, izolată într-un fel de lume, încât nici zgomotele răsuflării, ca să nu mai vorbim de vuietul mulțimii, nu le mai auzi; un fel de bășică imensă, care va plesni cândva, când toate își vor relua cursul normal, dar până la acel plesnet cursul normal e în izolarea asta preventivă. Sau să zicem: ca și cum ai pluti fără pauză, odihnă, efort, sfârșit, zi și noapte, și treaz, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se executa cu o o lampă de sudură, apoi cu un ciocan de lipit. În cele din urmă, proiectanții ei au conceput o mică ghilotină dotată cu lame încinse. Era destul de eficientă, numai că dacă lamele erau prea încinse, provocau bășici în gură: deasemenea, întrucât era necesar să se dez-ciocheze circa cincisprezece păsări pe minut, nu era întotdeauna posibilă o precizie absolută și au existat multe cazuri de nări arse și mutilări faciale. Nervii vătămați ai cioturilor de ciocuri aveau obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
simți cînd n-o s-o mai ai. Sau Începi să te gîndești la persoana care n-o să mai aibă parte de nimic, ca tu să-ți primești rația. Ea Însăși se cufundă În tristețe, gîndindu-se la astea. Începu să spargă bășicile de vopsea de pe platforma metalică, dezgolind firișoarele de rugină de desubt. — Poate că, la urma urmelor, profeții din ziare au dreptate, continuă ea liniștită: că primești răsplata după cum meriți. Poate că toți ne-am pierdut dreptul la fericire comițînd lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spusese lui Duncan că la Brixton nu era mai rău decît la fosta lui școală. Dar aici, la Scrubs, numai mîinile aveau de suferit, pentru că era În atelierul de Împletit coșuri și nu se deprinsese Încă să mînuiască uneltele. Avea bășici la degete de mărimea unui șiling. Întorcîndu-și capul, Îl surprinse pe Duncan urmărindu-l, și zîmbi. Nu te alături discuției noastre, Pearce? strigă el peste masă. Ce părere ai despre toate astea? — Pearce nu are opinii despre nimic, zise Hammond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]